Mă uitam la reflexia mea în oglinda dormitorului, pletele argintii îmi curgeau parcă pe frunte, ochii albaștrii, aproape albi îmi străluceau, pielea albă ușor cenușie și fină la atingere, buze pline, rozalii, iar trupul bine făcut, nici prea masiv nici prea firav, eram perfect, eram perfect în adevăratul sens al cuvântului. Nu exista ființă să nu se îndrăgostească de mine, să nu-mi cadă la picioare, dar Kevin avea dreptate, erau plictisitori, atât de plictisitori, atâtea variante de la alege, și totuși... toți erau la fel. Mă plictiseam repede, mi se ofereau din prima, făceau orice pentru mine, și erau de acord la fiecare cuvânt spus, ajungeau mereu să sufere, dar nu era vina mea, eu eram eu, mă comportam cu toți la fel, și totuși, mereu îi atrăgeam prin frumusețea și atitudinea mea de cretin, cum ar spune Kevin. Un mic zâmbet mi se formă, că tot veni vorba, încă eram în dubii, uram parcurile de distracții, mirosul de dulciuri și pop-corn, acele roller-coster-uri imense, acele carusele, era oribil, nici-o ființă nu avea dreptul în Angara sub optusprezece ani, asta dacă nu era însoțit de părinți, chiar dacă o ființă de exemplu ar fi ajuns la maturitate la cinci ani, sau zece, limita ar fi fost aceiași.
De ce aș face-o pentru Kevin? Fratele meu mic și enervant, cu atitudine de dur fumându-mi țigările, oh, acest gând mă făcu să rânjesc, îmi plăcea atitudinea aia.
Am oftat încordându-mi spatele, mi-am verificat ceasul care indica ora 19:30, mi-am scos gelul din sertar, piaptănul, și încă câteva soluții pentru părul meu perfect. Nu eram sigur cu ce mă voi îmbrăca, însă știam că va fi ceva lejer, până la urmă era doar un parc de distracții, nimic important.
Mi-am mai dat de câteva ori cu mâna prin păr, iar acum eram aproape gata, mai lipsea doar să-mi aleg niște haine, speram să nu-mi ia mai mult de o oră, când era vorba să plec undeva, îmi lua ceva timp să mă hotărăsc. Un scârțâit îmi atrase atenția, îi văzusem reflexia în oglindă, nu era nevoie să mă întorc pentru a-mi da seama cine era.
—Unde pleci? Întrebă apropiindu-se de mine.
—Unde am treabă. Am spus rânjind,
voiam să îl mai enervez un pic.
—Și unde ai treabă? Întrebă din nou așezându-și mâinile pe umerii mei, un mic fior îmi traversă prin tot corpul.
—Poate că merg să mi-o trag, vii să îmi ții lumânarea? L-am întrebat lăsându-mi capul pe spate.
—Ți-o tragi pe dracu, spuse oftând, ești prea încordat, continuă masându-mi umerii.
—Ce vrei? L-am întrebat sec, ignorându-i replica, nu îmi plăcea când nu ieșea cum voiam eu.
—Satir, te-ai mai gândit? Mă întrebă masându-mi gătul.
Avea niște mâini atât de fine, reușea să îmi relaxeze tot corpul printr-un simplu masaj, deși știa că adoram asta, nu aveam de gând să mă las la el, până la urmă, voiam doar să-l mai chinui puțin.
—La ce Kevin, dacă să ți-o trag sau nu? Nu știu, nu îmi plac virginii, am spus rânjind.
—Ești un mare bou. Spuse sec dându-și ochii peste cap, își luă mâinile de pe umerii mei îndepărtându-se, îl enervasem puțin, acum mă simțeam mai bine, am oftat întorcându-mă spre el.
—Îmbracăte.
—Poftim? Întrebă ridicându-și o sprânceană.
—Îmbracăte până nu mă răzgândesc Kevin, mergem în parcul ăla idiot. Am spus dându-mi ochii peste cap.
Parcă i se lumină toată fața iar un zâmbet îi apăru pe chip, adora parcurile de diatracții, știam asta, dar mai știam și că dacă s-ar fi dus singur, s-ar fi plictisit și nu ar mai fi fost la fel. Ultima mea experiență fusese groaznică, aveam vreo doi ani, am căzut dintr-un roller coster, nu fusese bine prins, fusese o durere groaznică.
Mignatul anulează puterile oricărei ființe, astfel dacă te rănești, îți va fi imposibil să te regenerezi până la ieșirea din parc, Angara era înconjurată de mignat, unde ar mai fi fost distracția altfel? Dar era un loc periculos, nu era făcut pentru copii, deși existau zone special amenajate unde copii nu aveau riscuri de accidente, însă Angara era locul în care dacă erai nebun și adorai adrenalina erai bine venit.
—Mergem? Auzisem o voce din spatele meu.
M-am întors văzându-l pe Kevin, purta un tricou negru simplu cu o pereche de pantaloni de aceiași culoare, m-am îndreptat spre dulapul meu căutându-mi niște haine lejere, un tricou alb, o pereche de pantaloni de trening negr și o geacă de blugi îmblănită, nu aveam chef să stau să-mi caut ceva okay, eu oricum arătam bine în orice. Mi-am dat tricoul jos privindu-l cu coada ochiului pe Kevin, ochii i se plimbau pe abdomenul meu încordat, doar de al dracului mi-l țineam așa, mi-am dat și pantalonii jos rămânând doar în boxeri, mi-am luat tricoul și pantalonii pe care aveam în plan să îi port și m-am întors spre Kevin, obrajii săi erau ușor roșii iar privirea sa era fixată pe mine.
—Respiră Kevin, am spus trecând pe lângă el în timp ce mi se formă un mic rânjet.
—Idiotule, mârâi în urma mea.
Am coborât scările în sufragerie unde i-am văzut pe Kenny și Sasha pe canapea discutând despre Oclidus, florile Sashei, nu voiam să mă bag în discuția lor stupidă, m-am trântit pe canapea privindu-i.
—Mergem în Angara. Am spus sec privindu-l pe Kevin care se așeză lângă mine.
—Satir tu urăști parcurile de distracții, spuse Kenny oftând, ce mai pui la cale și de data asta? Continuă ridicându-și o sprânceană.
—Îl mai scot pe Kevin din casă, și așa mă plictisesc, am spus ridicând din umeri.
—În regulă, Angara nu e un loc de joacă, să ai grijă de Kevin Satir, e responsabilitatea ta. Spuse Kenny oftând.
—Nu sunt un copil... spuse Kevin strâmbând din nas.
—Voi avea, am spus sec ignorându-i replica.
Ne-am luat rămas bun și am părăsit castelul, nu mai fusesem în Angara de la ultimul eveniment nefericit, nu mai voiam să calc niciodată în acel loc, dar vorba aia, să nu spui niciodată, niciodată.
Am ajuns într-un câmp deschis unde Kevin putea deschide portalul, eu nu puteam face asta.
—De ce faci asta? Mă întrebă oprindu-se în loc.
—Ce mai exact? L-am întrebat deși știam foarte bine ce voia să spună.
—De ce m-ai adus aici?
—Mă plictiseam, voiam să ies.
—Dacă voiai să ieși Satir, nu ieșeai cu mine...
—Deschizi portalul? Am schimbat subiectul oftând, nu îmi plăcea unde se îndrepta discuția.
—Fie. Spuse sec închizându-și ochii.
Mă prinse de mână încleștându-și degetele cu ale mele iar în mai puțin de o secundă un portal violet apăru în fața noastră, am pășit amândoi în interiorul acestuia lăsându-ne purtați spre tărâmul îndepărtat Angara.
Am deschis ochii uitându-mă în jur, în fața noastră se afla o poartă din metal pe care scria "Angara Land", cerul era violet cu tente albastre, un ocean de galaxii. Am înaintat iar poarta se deschise automat, un miros dulce îmi invadă nările și se pare că și Kevin în simți, era tărâmul dulciurilor bineînțeles.
—Satir!? Auzisem o voce din spatele meu.
M-am întors văzând doi băieți identici, erau cam de aceiași vârstă cu mine, doi bruneți, ce mi se păreau foarte cunoscuți.
—Iar tu ești? L-am întrebat pe cel care mă strigase.
—Sunt Maxin, nu mă mai ții minte? Nu ne-am mai văzut de câțiva ani, doamne ce te-ai schimbat Satir, cât mă bucur să te văd! Spuse băiatul îmbrățișându-mă, cel de lângă el doar se uita, nu părea să îi placă atitudinea lui.
—Maxin și Cezaro? Cum aș putea să uit... am spus zâmbind forțat.
—Iar el cine e? E iubitul tău? Întrebă băiatul uitându-se la Kevin.
—E fratele meu Kevin, am spus oftând, voiam ca această discuție să se termine cât mai repede.
—Oh, bineînțeles, el era mic în acea perioadă, probabil de asta nu îmi mai amintesc, dar nu contează, mă bucur că ești aici, credeam că nu te voi mai vedea niciodată!
—Ai putea să te prezinți? Întrebă Kevin măsurându-mă din cap până în picioare.
—Eu sunt Maxin, unul din foștii lui Satir, din păcate ne-am despărțit pentru că am fost mult prea departe unul față de celălalt, dar acum e aici și cred că va fi totul okay...
—Aa, doar crezi? Întrebă Kevin ridicându-și o sprânceană în sus, maxilarul îi era încordat iar degetele sale acum erau mult mai încleștate, nu îmi dăduse drumul la mână dinainte de a deschide portalul.
—Păi da, cine ar putea sta în calea noastră? Întrebă Maxin încrucișându-și brațele la piept.
Simțeam o tensiune între ei, era clar că nu prea se aveau la inimă, dar nu voiam să fiu băgat la mijloc, ce a fost cu Maxin a fost în trecut, dar nu voiam să îi distrug visele chiar acum.
Kevin își desprinse mâna de a mea după care ridică din umeri, se întoarse îndepărtându-se de noi. M-am uitat la mâna mea, urmele degetelor sale erau vizibile într-o urmă roșie spre violet, oftasem, era cumva gelos?