Stăteam în capătul mesei de cristal așteptând ca cineva să spună ceva, orice, liniștea era mult prea apăsătoare. Kevin avea pe chip un zâmbet triumfător, câștigase, și din nou era copilul perfect, dar nu pentru mult timp. Zehel se uită la Melhior săgetându-l din priviri, aflaseră cu toții. Iar eu picasem de fraier, de ce era vina mea? Nu era corect. Kenny stătea pur și simplu uitându-se în gol, iar tații noștri meditau la "problemă", Sasha era cu gândul în altă parte.
—Satir, de ce ați făcut-o? Întrebă Zehel uitându-se urât, sunteți veri ce dracu!
—Chiar contează? Mi se rupe că suntem veri. Spuse Melhior dându-și ochii peste cap.
—Tu să taci, ești doar un copil răsfățat care și-a luat lumea în cap și crede că le știe pe toate, discutăm acasă Melhior.
—Cum vrei, eu m-am plictisit, pot să plec de aici? Întrebă Melhior încrucișându-și brațele la piept.
—Vom pleca cu toții când vom lămuri asta.
—Satir e de vină, eu nu știam la început ce se întâmplă, sunt doar una din victimele sale tati, iar el m-a sedus. Spuse Melhior pe o voce de copil plângăcios, în timp ce o lacrimă se prelinse pe obraz. Copil prefăcut, Kevin își încleștă maxilarul uitându-se urât la el, nu îl mai suporta, iar eu nici atât.
—Satir, cu tine vorbesc, cum ai putut să fii atât de inconștient? Întrebă Zehel uitându-se la mine, mă enervasem.
—Dacă nu și-ar fi căutat-o cu lumânarea nu s-ar fi întâmplat nimic, dar ști vorba aia, câinele nu vine dacă nu ridică cățeaua coada, am spus rânjind.
—Cum îndrăznești! Spuse Melhior lovind cu pumnul în masă.
—Destul! Nu ești la tine acasă. Zehel dacă nu îl poți stăpâni, sunteți liberi să plecați. Spuse Kenny încruntându-se, nu spusese nimic pe tot parcursul conversației, dar când se enerva, era vai de cei ce stăteau în calea sa.
—Ține-ți piticania departe de Satir, și plecați dracului odată! Spuse Kevin încruntându-se, avea pumnii încleștați și părea că va răbufni în orice moment.
Un zâmbet îmi apăru pe chip la auzul acelor cuvinte, poate că făcea pe durul, și îi plăcea să mă domine, dar mai avea și unele momente de slăbiciune ca acesta de exemplu.
—Se pare că am lămurit asta, acum cred că e cazul să plecați. Spuse tata într-un final.
—Mai bine nu eram rude, scuipă Zehel cuvintele ridicându-se de la masă împreună cu Melhior.
***
Plecaseră de ceva timp, iar eu nu aveam chef să dau nicio explicație, voiam doar să fiu lăsat în pace.
Am traversat holul lung ajungând în dreptul dormitorului lui Kevin, ușa era între-deschisă, Kevin era întins în pat uitându-se la tavan, trăgea dintr-o țigară de-a mea, îmi mușcasem buza inferioară, ce ar fi trebuit să fac? Să îi spun că îmi pare rău, pentru ce?
Nu ar fi trebuit să vadă acele amintiri cu mine și Melhior, și cine știe ce îi mai arătase tâmpitul ăla. Am oftat intrând, Kevin nici nu întoarse capul, era în continuare concentrat pe tavan, m-am așezat lângă el. Nu încercă să mă îndepărteze, defapt, nici măcar nu mă privi. Am oftat întorcându-mi capul spre el, îi privisem acele trăsături fine, și acele buze rozalii, își trecu limba peste ele umezindu-le, iar eu parcă uitasem să respir pentru o secundă.
—Îmi pare rău. Am spus simplu privindu-l în continuare.
—Pentru că ești un insensibil, pentru că ești un cretin, sau pur și simplu pentru că așa ești tu? Întrebă ridicându-și o sprânceană, mă privi preț de o secundă, după care își întoarse privirea.
—Nu ar fi trebuit să vezi acele amintiri. Am spus oftând.
—Nu ar fi trebuit să ți-o tragi cu Melhior. Spuse el pufnind, dându-și ochii peste cap.
Un mic rânjet îmi apăru pe chip.
—Ești gelos?
—Gelos pe cine Satir? Pe un copil răsfățat de care oricum te-ai fi plictisit? Întrebă încruntându-se.
—Dar dacă nu m-aș fi plictisit? I-am răspuns cu o întrebare, iar rânjetul meu se mări.
—Te cunosc. Spuse sec ridicându-se în capul oaselor.
—Poate chiar simt ceva pentru el, cine știe. Am spus zâmbind, deși în mod normal m-ar fi apucat un râs isteric la această afirmație.
—Ieși afară! Spuse încrucișându-și brațele la piept.
—De ce Kevin, am atins o coardă sensibilă? L-am întrebat măsurându-l din cap până în picioare, eram sprijinit în coate pe suprafața moale a patului, iar el se afla în fața mea.
—Ieși! Spuse încă odată trăgându-mă de braț, mare greșeală, l-am tras peste mine trântindu-l mai apoi pe suprafața patului.
M-am poziționat deasupra sa imobilizându-i brațele deasupra capului, protestă dar o lăsă baltă, dacă ar fi să ne compară puterile, el ar fi mult mai puternic decât mine, dar fără puteri, fiind pur și simplu noi înșine, eram mult mai puternic decât el.
Era atât de vulnerabil în acest moment, i-am așezat un deget peste buza inferioară, iar acesta își deschise ușor gura, i l-am băgat înăuntru iar el gemu ușor, mă simțeam satisfăcut văzându-l așa, iar asta era al dracului de excitant. Își așeză ambele mâini pe spatele meu trăgându-mă spre el și lipindu-mă în întregime de trupul său, mi-am trecut limba peste gâtul său iar el icni, îi plăcea asta, adoram felul în care îl făceam să se simtă și acele gemete perfecte.
M-am oprit pentru o secundă pentru al privi, obrajii săi erau rozalii iar mici fire de păr îi erau lipite de frunte, respira sacadat iar buzele îi erau între-deschise.
—Satir... spuse printre gâfăieli.
—Ce e? L-am întrebat suav apropiindu-mă de urechea sa și lingându-i lobul, acesta scoase un geamăt lung făcându-mă să rânjesc.
—Nu... spuse întorcându-și privirea, obrajii săi aveau acum o culoare mult mai accentuată, ar fi vrut să spună ceva, dar se abținu.
—Spune Kevin, am spus privindu-l.
—Nu te opri...
Mă pregăteam să îi spun ceva, dar un ciocănit în ușă mă făcu să tresar iar pe Kevin să se panicheze, mă împinse ridicându-se ca ars, se uită în stânga și în dreapta neștiind ce să facă în continuare. Se uită la ușa toaletei venindu-i o idee.
—Inventează ceva! Spuse în șoaptă după care se făcu nevăzut.
—Da, am spus apropiindu-mă de ușa dormitorului, am deschis-o văzându-l pe Kenny, se uită la mine ciudat iar apoi prin jur, era dormitorul lui Kevin, acum urma să spun de ce mă aflu aici, nu era nevoie să mint, până la urmă, era doar o parte din adevăr ce urma să spun.
—Ce faci aici Satir?
—Am venit să văd dacă Kevin e în regulă, am spus zâmbind.
—Păi și e în regulă, unde e?
—El face un duș acum, am zis că mai rămân puțin cu el. Am spus ridicând din umeri.
Kenny plecă lăsându-mă singur. Auzeam apa cum curge, cum curgea pe acel trup fragil, pe acea piele fină și catifelată, oare se gândea la mine? Se gândea la acele momente în care îl făcusem să tremure sub atingerile mele? Oftasem, era atât de complicat, nu știam ce simte pentru mine, nu știam dacă e dorință, sau dacă e mai mult de atât, nu știam dacă sentimentele lui sunt reale, sau dacă e doar faptul că fusesem primul care mă apropiasem de el atât de mult.
Ușa se deschise iar asta îmi întrerupse gândurile, Kevin ieși doar cu un prosop în jurul taliei, stropi de apă scurgându-se din șuvițele brunete.
—De ce mai ești aici Satir? Mă întrebă apropiindu-se de mine.
—Ar fi trebuit să plec pur și simplu? L-am întrebat ridicându-mi o sprânceană.
—Fă ce vrei, spuse sec începând să își șteargă părul cu un prosop.
Și revenise din nou la Kevin pe care îl știam eu, cu acea atitudine enervantă, care mă scotea din sărite mai mereu.
—Poate merg la Melhior, am spus mușcându-mi buza inferioară, voiam să în enervez puțin.
El se încruntă aruncându-mi prosopul în față, am rânjit privindu-l.
—Tâmpitule. Spuse dându-și ochii peste cap.
M-am ridicat apropiindu-mă de el, el se uită la mine confuz, l-am prins de talie lipindu-l de mine, m-am apropiat de gâtul său mușcând ușor, el își lăsă capul într-o parte oftând, probabil nu îi plăcea faptul că era atât de vulnerabil în prezența mea.
—Spune Kevin, aș putea primi iertarea ta? Am întrebat ironic rânjind.
—Nu te iert pentru că ești un cretin Satir, dar aș putea să trec peste în schimbul unui lucru. Spuse în timp de o strălucire îi apăru în ochi, nu îmi plăcea acea privire.
—Ce vrei Kevin? L-am întrebat revenind la atitudinea pe care o aveam mereu, eu nu făceam favoruri, nu eram genul.
—Angara. Spuse simplu ridicând din umeri.
—În niciun caz, am spus îndepărtându-mă.
Planeta Angara era un parc de distracții imens, iar eu uram din tot sufletul parcurile de distracții, era un loc înconjurat de mignat, o substanță care împiedica folosirea puterilor, chiar și a zborului, iar asta îmi dădea o idee, l-aș mai fi putut chinui pe Kevin, și doamne ce-mi mai plăcea să-l chinui!