— Uite ce ai făcut! Chiar vrei să îmi ruinezi fiecare zi?
— Din moment ce tu îmi mănânci toate zilele și nervii, eu de ce aș rămâne mai prejos?
Surâd când îi văd astfel pe Allison și Alex. Am sperat că aceste zile pe care le-au petrecut, practic împreună, o să îi facă să se apropie și să își rezolve diferențele, însă totul a fost contrar așteptărilor mele. Fiecare zi a fost mai degrabă un război, în care nici unul nu a cedat nici măcar puțin.
— Cât crezi că o să mai dureze până când o să le vină mintea la cap? Întrebarea lui Aiden, ce a ieșit mai degrabă sub forma unei șoapte, mă face să îmi iau privirea de pe cei doi și să mi-o întorc spre el.
— Nu am idee, însă sper că nu prea mult, răspund încet în timp ce mă ridic puțin pe vârfuri și îmi lipesc buzele de ale sale.
Aud ca prin ceață cum Aiden trântește cele două valize jos, ca în secunda următoare să mă apuce brusc de talie, răspunzându-mi la sărut. Limba lui se strecoară printre buzele mele lent și doritor, ca și cum nu ar vrea să se grăbească deloc, ci să savureze fiecare senzație.Îmi pun mâinile pe pieptul lui pentru a avea un echilibru, bucurându-mă de senzațiile uimitoare pe care mi le provoacă în tot corpul.
Ne despărțim cu greu, având amândoi respirațiile accelerate și privirile conectate.
— Hei amorezilor, plecăm şi noi azi sau intenționați să mai rămâneți! vocea arțăgoasă a lui Allison rupe toată vraja ce domnea între noi, iar expresia iritată a lui Aiden dovedeşte destul de clar că e la un pas de a face o adevărată criză de nervi.
Adevărul este că mai toate momentele am fost înconjurați de cei patru, şi timpul în care l-am petrecut doar noi doi a fost prea scurt, spre disperarea iubitului meu. În plus, certurile dintre Alex şi Allison nu au făcut decât ca situația să devină din ce în ce mai tensionată.
Oricât de mult aş fi vorbit cu ei, nu am reuşit să îi înteleg mai deloc. Abia târziu am constatat că orgoliul şi încăpățânarea e atât de mare, încât doar ei pot schimba ceva. Totuşi, discuția pe care am purtat-o cu Alex mi-a dat o mică speranță că poate în viitorul apropiat lucrurile se vor schimba.
— Alex stai puțin! reuşesc să îl opresc înainte să iasă din bucătărie şi spre norocul nostru ceilalți sunt deja afară.
— Sarah, uite, regret dacă venirea mea aici ți-a făcut probleme cu Aiden! Dacă dorești pot pleca chiar acum.
Pufnesc, nevenindu-mi să cred ce prostii poate scoate pe gură. Totodată sunt surprinsă de faptul că el chiar crede că Aiden are ceva împotriva lui.
— Nu-mi vine să cred că certurile pe care le ai cu Allison ți-au prăjit atât de tare creierul! exclam răutăcios. Aiden nu are absolut nimic cu tine, iar prezența ta nu deranjează pe nimeni, așa că încetează să mai spui astfel de aberații. Dacă într-adevăr ne-ai fi deranjat, crede-mă că ai fi aflat încă din prima secundă în care ai ajuns aici.
Mă aprobă, însă modul în care își eliberează brusc tot aerul din plămâni îmi arată cât de ușurat este să audă toate aceste cuvinte.
— Ți-am făcut semn să te oprești deoarece vreau să vorbim puțin despre ceea ce se petrece între tine și All. Știu că nu e treaba mea și că nu ar trebui să intervin, dar sunt sigură că dacă ai privi din exterior mi-ai da dreptate.
— Nu o să îți spun că e complicat, deşi cam e, spune zâmbind. E cea mai încăpățânată ființă pe care am cunoscut-o în toată viața mea! E atât de arogantă, egoistă și impulsivă, încât îmi vină să o strâng de gât, dar când o privesc în ochii nu îmi doresc nimic altceva decât să o țin în brațe și să o învăț ce înseamnă supunerea, oftează amar și pentru câteva clipe nici unul dintre noi nu mai spune nimic.
— O plac, mult, prea mult pentru sănătatea mea mintală, aș putea adăuga. Și știu sigur că și ea simte ceva, însă afurisita nu ar recunoaște nici dacă ar veni sfârșitul lumii, așa că intenționez să îi fac jocul. O să o răsplătesc cu aceeași monedă și sunt foarte curios până unde o să meargă, iar când o să-mi vină rândul, o să-i demonstrez eu cum stă treaba cu mine și cum o să se desfășoare lucrurile între noi pe viitor. Scorpia asta mică crede că dacă mă ține la distanță o să accept smerit și voi ignora atracția dintre noi, dar se înșeală amarnic. Nici nu știe de ce sunt în stare și câtă răbdare și calm posed.
Zâmbesc ușurată acum că știu sigur că nu m-am înșelat și că ambii sunt atrași unul de celălalt. Totuși, toată această tensiune dintre ei tot mă îngrijorează. Nu aș vrea ca toată această chimie dintre ei să devieze și să se transforme în ură.
Tresar când mâinile lui Alex mi se așează pe umeri, pentru a-mi capta atenția.
— Stai liniștit căci totul e sub control. Nu o să ne omorâm reciproc și nu voi permite ca lucrurile să se agraveze. Voi știi când o să trebuiască să pun punct acestei situații și să dau cărțile pe față.
M-am gândit mult timp după discuția pe care am purtat-o cu el dacă am procedat bine. Poate ar fi trebuit să nu mă amestec deloc și să îi las pe ei să acționeze așa cum doresc, dar acum când îi văd astfel sunt mult mai liniștită fiindcă știu ce se ascunde în spatele acestei atitudini pe care țin morțiș să o adopte.
Din fericire drumul spre casă a fost unul extrem de liniștit, spre surprinderea mea și a lui Aiden. Am reușit chiar să dorm puțin și să recuperez orele pierdute noaptea trecută.
Când ajungem în fața blocului în care stă Alex nu îmi vine să cred că în urmă cu ceva timp aici era și casa mea. Pare atât de îndepărtat acel timp, şi totuşi nu e. Chiar dacă m-am mutat de puțin timp cu Aiden, simt că acolo e căminul meu cu adevărat. Siguranța şi împlinirea pe care am găsit-o alături de el sunt dovada vie a faptului că am făcut cea mai bună alegere, în ciuda faptului că ne ştiam de puțin timp.
— În sfârşit doar noi doi! exclamația plină de uşurare, dar şi extaz a lui Aiden sparge liniştea din maşină.
— Mereu vom fi doar noi doi, îi spun în timp ce îmi aşez palma peste brațul său. Oricâte persoane vor fi lângă noi, să nu uiți că tot noi doi vom fi.
— Ştiu, însă sunt mult prea egoist şi te vreau doar pentru mine. Urăsc să te împart cu alții, iar atenția ta să nu fie doar asupra mea.
— Doar nu vorbeşti serios!
— Sunt foarte serios, iar în noaptea asta intenționez să recuperez timpul pierdut. Astă seară eşti doar a mea!
— Doar în seara asta? întreb cu falsă indignare.
Frâna bruscă aproape că mă împinge în bordul maşinii şi nu pot decât să fiu recunoscătoare pentru faptul că nu am uitat să îmi pun centura de siguranță. Furioasă îmi întorc privirea spre Aiden, aşteptând să îmi explice ce l-a apucat, însă sunt însfăcată brusc şi trasă spre el mai repede decât aş fi putut anticipa.
— Am spus doar în noaptea asta? întreabă pe un ton scăzut şi puțin răguşit, iar când vede că aprob buzele i se curbează într-un zâmbet larg.
— În cazul acesta cred că situația trebuie lămurită! Eşti a mea şi vei fi pentru toate zilele şi nopțile ce vor urma de acum încolo, aşa cum şi eu sunt al tău. Viața, inima şi tot ce reprezint eu îți aparțin!
Gura mi se deschide din dorința de a îi răspunde, însă este asaltată de buzele sale ce mă chinuiesc lent şi sigur. Îi prin chipul în palmele mele şi adâncesc sărutul, lăsând zbuciumul din sufletele noastre să iasă la suprafață. Dinții ni se ciocbesc din cauza dansului frenetic pe care gurile noastre l-au început, iar mâinile noastre încep să exploreze nerăbdătoare trupurile celuilalt.
Simt cum părul îmi este prins într-o strânsoare puternică, şi un icnet plin de uimire îmi iese printre buze în clipa în care capul îmi este tras brusc pe spate, iar gura lui Aiden o paraseşte la fel de neaşteptat pe a mea.
Respirația sa calda se izbeşte de pielea mea înfierbântată, însă totul durează doar câteva secunde, căci mai apoi o durere cruntă mi se instalează în zona gâtului şi nu îmi ia mult timp să îmi dau seama că dinții săi sunt cauza suferinței mele. Simt cum îşi trece limba peste locul vătămat în încercarea de a-mi alina durerea şi de a se scuza pentru gestul său.
Se îndepărtează rânjind şi privindu-şi mândru isprava, ignorând comolet privirea urâta pe care i-o arunc.
— O să mi se învinețească, mormăi frustrată.
— Asta şi sper.
Reuşeşte la timp să se fereasca de lovitura pe care voiam să i-o aplic, iar când râsul său răsună în întreaga maşină, izbucnesc şi eu într-un râs la fel de colorat.
— Totuşi, mai sunt câteva ore până la noapte aşa că aş prefera să mă laşi la birou. Am ceva de rezolvat şi chiar nu pot să mai amân.
Mă priveşte consternat, nevenindu-i să creadă ce tocmai i-am cerut.
— Nici nu am ajuns bine şi deja vrei să mergi la muncă? Nici vorbă! Poate că tu eşti suficient de nebună, dar eu nu sunt!
— Aiden, nu o să dureze mult, îți promit. Poți să mă aştepți dacă doreşti, spun pe un ton scăzut în timp ce mă joc cu centura de siguranță.
— Normal că te voi aştepta, bolboroseşte enervat.
Îmi sprijin capul de geamul maşinii, iar când aceasta se pune în miscare un mic oftat îmi iese printre buze.
Acum că toate aceste zile liniştite s-au sfârşit nu pot să îl mai ignor pe Landon. Spre surprinderea mea nu a mai insistat, însă mesajul său m-a bântuit pe tot parcursul zilelor petrecute în acel colț de rai.
Sper doar să fie ceva legat de muncă şi banuiala pe care o am să nu fie adevărată. Nu vreau să cred că Landon ar merge atât de departe încât să se foloseasca de incidentul cu Aiden.
— Iubito? Eşti în regulă?
Tresar când aud vocea lui Aiden şi alung toate gândurile, concentrându-mi atenția asupra lui.
— Sunt doar puțin coplesită, murmur cu privirea în jos. Îmi e puțin greu să îmi reintru în ritm. M-am obisnuit să las la o parte responsabilitațiile şi să mă bucur doar de prezența ta, iar acum încerc doar să acomodez, închei zâmbindu-i strâmb.
Chipul i se încruntă, iar ochii săi mă măsoară atent, încercând să îşi dea seama dacă mint sau nu. În cele din urmă, un oftat adânc îi iese printre buze.
— O să mă prefac că te cred, dar când ajungem acasă să fi sigura că nu voi mai face asta.
Seriozitatea din vocea sa mă face sa mă cutremur şi să mă blestem în gând pentru faptul că am crezut că voi putea să îl mint.
— Imediat ce vom ajunge acasă o să discutăm, îi spun încet, şi după ce îi depun un sărut fugitiv pe buze, cobor din maşină şi mă îndrept spre intrarea în cladirea de birouri.
Din fericire dau de Landon chiar de cum intru şi nu mai sunt nevoită sa pierd timpul cautându-l.
— Mă bucur să te văd Sarah! Văd că ți-a priit vacanța.
— Nu cred că m-ai chemat aici pentru a vorbi despre cum mi-am petrecut eu ultimele zile, i-o retez categoric.
— Ai dreptate! Totuşi, cred că ar fi cel mai indicat să nu discutăm aici. Mergem în biroul meu sau în al tău?
— Al meu, rostesc scurt şi o iau înainte spre lift.
Parcurgem distanța un linişte, fiecare adâncindu-ne în propiile gânduri. Abia când ajungem în biroul meu, departe de guriile indiscrete, liniştea dintre noi ia sfârşit, însă ceea ce aud îmi ia aerul complet.
— Ştii că încă nu am dat declarație cu privire la ce s-a întâmplat între mine şi iubitul tău? O simplă frază şi Aiden poate sta puțin timp la închisoare.
Îi privesc chipul şi absolut nimic nu i se citeşte. Nu ştiu dacă glumeşte sau este serios, însă la cât îl cunosc eu pe Landon îl cred în stare să încerce să îmi facă rău prin intermediul lui Aiden.
Furioasă nu îmi mai controlez nervii şi abia când simt cum palma îmi ia foc, conştientizez că l-am pocnit. Respirația îmi este accelerată, iar sângele din vene îl simt din ce în ce mai fierbinte.
Dacă Landon vrea să se joace cu nervii cuiva, atunci nu şi-a ales persoana potrivită!