Îmi place Neptun, dar dacă nu ar ninge atât de des aici, ar fii super !
Poate vă întrebați, cum este posibil ca pe Neptun să crească fructe ?
Simplu : peșteri. Există peșteri ce ascund o ,, nouă lume ", cu apă, pereți cu mii de diamante înfipte și acești minunați copaci ce ne dă fructe argintii. Dacă ar fii să le asemăn cu ceva de pe pământ, ar fii mango-ul, dar argintiu.
Singurul defect este că sunt mulți scorpioni otrăvitori pe acolo. Si nu, nu sunt orice scorpioni. Pot fii invizibili și când nu te aștepți, BUM ! Te înțeapă și ai paralizat pentru totdeauna.
Plus de asta, este și întuneric ! Nu-i așa că este... mirific ?!
— Mars, cât mai e până ajungem ? Mă dor picioarele ! Mă plâng eu.
Am impresia că am făcut înconjurul planetei ! Picioarele mele ar putea țipa de durere, îmi este frig, nu vad aproape nimic, iar Mars nu scoate niciun cuvânt. De ce oare am acceptat să vin cu el ?
— Se rezolvă ! Exclamă el și se întoarce.
Rămân surprinsă când mă ia în brațe, dar nu am degând să mă opun. Îmi simt în sfârșit picioarele !
— Nu mai avem mult. Aproape că am ajuns, îmi spune el zâmbind.
— Nu îmi vine să cred că voi faceți drumul ăsta de fiecare dată când are tata poftă de fructe ! Oftez eu obosită.
— Suntem aici să îi slujim regelui, plus că, cu înfățișarea noastră, ajungem mai repede. Dacă veneam singur, eram pe navă deja.
— A, deci eu te încetinesc ? Îmi pare rău, dar nu prea am avut de ales, știi ce zic ? Mă strâmb eu.
— Nu am spus asta ! Râde el. Ești o companie plăcută, Prințesă.
— O companie plăcută, dar care te încetinește, nu-i așa ? Îl privesc eu printre gene.
— Poate, dar ce contează ? Petrecem timp împreună, iar mie îmi convine !
Îmi dau ochii peste cap. Urăsc când nu îmi iese ceea ce vreau ! Să îl fac să se simtă pierdut, dar el parea a fii destul de sigur pe el.
— Să spunem că ai câștigat, îi pun punându-mi capul pe pieptul său.
Îi aud inima cum bate, iar asta mă aruncă într-un fel de transă. Este... liniștitor. Aproape că aș putea ațipii în brațele sale, dar atât îmi mai trebuie pentru a avea premiul de cea mai grea povară.
— Celest ? Crezi că... dacă aș arăta eu ca eu, adică, ca Toblac și nu ca Mars, ai fi acceptat să vii cu mine aici ? Mă întreabă el după câteva momente.
— Da, dar nu mi-ar fii făcut plăcere. Aș fi făcut-o doar pentru că aș fii obligată de către părinții mei.
— Admir sinceritatea, rostește el de parcă nu ar fi vorbit cu mine.
Exact ! Sunt sinceră. Nu îmi place cealalaltă parte a lui și vreau să știe asta. Nu știu de ce, dar asta este ceea ce îmi doresc. Îmi place mai mult Mars decât Toblac. Atât am avut de spus.
— Dar așa, fiind Mars, crezi că aș avea o șansă către iubirea ta ? Mă întreabă privindu-mă în ochi.
Insistă pe subiectul ăsta, nu glumă !
— Nu am nicio idee, îi răspuns expirând lung, tu trebuie să știi de ceea ce ești capabil.
Cobor din brațele sale și avansez în fața sa. Asta pentru că nu vreau să îmi mai pună întrebări de genul și pentru că, îmi amintesc că nu de mult a fost rănit și nu sunt sigură că și-a revenit.
Intru în peștera din fața noastră, iar acum pot spune sigur că nu văd nimic ! Este beznă totală, iar un aer rece provine din înăuntru.
— Dă-mi mâna, îmi spune el intinzându-și palma.
Îmi înfășor degetele între ele lui, iar acesta o ia înaintea mea. Pășesc unde nici nu știu, dar decid să am încredere în Mars de data asta. El pare să se descurcă.
După câteva minute de mers, pot vedea o lumină puternică și albastră. Ne apropriem tot mai mult și devine din ce-n ce mai puternică. Într-un final, putem vedea un lac albastru în care se reflectă lumina a nenumăratelor fructe Neptuniene, iar asta iluminează încăperea.
Aparent, Neptunienii vin destul de des pe aici, având în vedere că au construit și trepte de piatră !
Coborâm amândoi cu atenție, iar toată atenția mea se îndreaptă spre lac. De ce scoate aburi ? Mă uit încruntată la Mars, iar acesta parcă mă înțelege din priviri.
— Ai vrea să încerci ? Mă întreabă zâmbind.
— Ce anume ? Mă încrunt din nou confuză.
— Apa, bineînțeles ! Este caldă, de aia scoate aburi. Este ca un mic colț de rai pentru cei ce vin aici.
Apă caldă ? Aici ? Dar afară este atât de frig ! Aici este atât de frig ! Cum este posibil ?
Știți ceva ? Mai bine aș tăcea știind că în universul acesta, orice este posibil.
— Sunt moartă de frig, iar o baie caldă mi-ar prii bine, îi zâmbesc eu.
Expresia de pe chipul său îmi arată că nu s-a așteptat la răspunsul acesta.
Îmi desfac hainele și las una câte una să cadă la picioarele mele. Bineînțeles, asta când sunt cu spatele la Mars și după ce îmi dau jos ghetele. Las doar un maieu gri pe mine care îmi ajunge puțin mai jos de fund și lenjeria. Cât m-am dezbrăcar, am înghețat și mai tare. Îmi pun un picior în apa caldă și deja simt cum corpul meu se relaxează dintr-o dată. Mă scufund până la gât și mă pun într-un colț. Îl privesc pe Mars care ascute cuțitele fără să mă privească.
Măcar a avut bunul simț.
— Nu vii și tu ? Îl întreb atrăgându-i atenția.
— Nu cred că ar fii o idee bună, îmi răspunde în continuare cu privirea pe cuțite.
— De ce nu ? Ridic eu o sprânceană sprânceană.
— Cu toate că nu prea pare, locul acesta este periculos. Ar trebuii să fiu pregătit pentru orice, însă dacă sunt acolo cu tine, mă tem că aș fii inofensiv, îmi explică expirând lung.
Îmi dau ochii peste cap. Uneori ar trebui să lase la oparte latura de ,, preferatul regelui " și să se relaxeze ! Până la urmă, contează și asta.
— Nu am nevoie să fiu protejată, Mars ! Știu să-mi port și singură de grijă !
Și așa și este. Devine enervant ca lumea să creadă că sunt o fragilă ce nu-și poate ține singură de grijă.
— Oh, crede-mă, ai, zâmbește el.
— Pe pariu ? Ridic eu o sprânceană. Treci în apă, Mars ! Este un ordin.
Chiar este bine să fii prințesă câteodată !
Oftează lung după care lasă cuțitele la marginea lacului. Își dă jos tricoul, iar asta îmi permite să observ că nu mai are bandajul, iar rana a dispărut. Îl privesc ridicând confuză o sprânceană, iar acesta se oprește și își privește șoldul.
— Pot fii și reptilă, ai uitat ? Reptilele nu pot fii rănite prea mult timp.
Mda, acum pare mai logic. Îmi scufund capul și închid ochii. Nu cred că vreau să văd cum se dezbracă ! Înot spre un alt colț și mă așez pe o piatră caldă. Îmi ridic capul de sub apă, și îl văd pe Mars în celălalt colț. Mă privește drept în ochi, iar nici unul dintre noi nu scoate vriun cuvânt.
Nu știu cum se face de nu vă place Mars ! Vreau să spun, majoritatea dintre voi 😂 eu dacă aș avea un iubit așa ( bine, poate mai puțin ,, sensibil " și romantic ) i-aș mulțumi lu' Dumniezo 😂😂👌
Ah și, ați observat că m-am întors din nou pe watt ? 😂😂
În orice caz, sper că ați avut o lectură frumoasă 😘😘😘😘😘 o zi bună în continuare ! Vă iubesc ! ( cine știe ? Poate next-ul vine mai repede 😊 ) 😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰🤩🤩🤩💙💙💙💚💚💚❤❤❤