— Iubire ! Țip eu sărind în pat și prelungind e-ul.
Shawn se trezește confuz și se freacă la ochi. Se ridică în șezut, iar eu mă arunc la el în brațe. Îmi lipesc brutal buzele de ale lui și i-o mușc pe cea inferioară. Probabil se gândește : Ok, cu nebuna asta ce s-a mai întâmplat ?
Sinceră să fiu, nici eu nu știu ce este cu mine. Am o grămadă de energie și nu știu ce să fac cu ea ! Ziua de ieri ? Istorie. Parcă nici nu ar fi existat.
Ar trebui să-mi pun întrebări ? Hm... Poate, dar nu acum. Poate mai târziu.
— Celest ? Rostește Shawn cu buzele încă lipite de ale mele.
— Da ? Îl răspund rupând sărutul și adresându-i un zâmbet drăgălaș.
— Pari a fii... Bine și... Diferită, mă analizează el curios.
Bine știu și eu că sunt. Ce vrea să spună prin diferită ? Ridic nedumerită o sprânceană, după care mă uit la brațele mele. Rămân uimită când văd că sunt mult, mult mai... Nu știu cum să explic în cuvinte, dar pielea mea a luat o ușoară nuanță de roz.
Acum chiar că nu mai înțeleg nimic. Ce s-a întâmplat ?
Mă ridic de pe Shawn și mă pun în fața oglinzii. Fac ochii mari după care încerc să realizez daca cea din oglindă sunt chiar eu, sau imaginația îmi face feste.
Până acum, pielea mea a fost albă ca laptele, iar acum, obrajii mei sunt rozali, iar pielea puțin mai închisă la culoare. Asta făcând să pot diferenția tenul meu de culoarea părului. Chiar și părul meu este ciudat. Nu mai are acea strâlucire ca de obicei și pare a se preschimba în gri. Cel puțin, cred că în gri. Nici ochii nu îi mai am la fel. Adică, sunt oarecum albaștrii, dar ceva este diferit. Nu este acel albastru. Simplu și liniștitor, mai degrabă, o amestecătură între albastru, verde și galben. Aproape că te sperie.
— Arăt ...
— Whoaw ! Mă întrerupe Shawn.
Mă întorc spre el, iar aceta mă privește de parcă ar fii prima oară. Este la fel de confuz ca și mine, dar categoric nu speriat cum sunt eu.
Celule ciudate înlocuite de celule ,, normale " și asta fiind spus de un om, brățara mea care m-a ars data trecută cu toate că face asta doar cu cei din înafara navei, piele diferită, păr schimbat la culoare, ochi ciudați...
Tot ce aveam ,, ciudat " pentru oamenii se transformă în normal. ASTA NU ESTE NORMAL !
Încep să îmi pun întrebări chiar și despre faptul că sunt bine. De ce sunt bine ? Nu ar trebui să fiu având în vedere că ieri eram la ,, un pas de moarte ", la capătul vieții mele și credeam că o să mor cât de curând.
Devin din ce-n ce mai... Umană ! Asta nu este deloc bine, nu ?
Nu ?
— Vreu să spun, arăți bine. Chiar foarte bine.... Adică, nu este ca și cum data trecută nu ai fi arătat, dar acum arăți diferit. Adică, diferit într-un mod bun. Mult mai... Normală ? Stai, nu, nu normală fiindcă sună ciudat. Stai, ce ? Nu e ca și cum nu ai fii normală, dar într-un fel chiar nu ești, adică, esti, dar nu pentru noi... Vreau să spun, având în vedere că ești prințesa universului și toate alea... Ce vreau să spun este că arâți bine și cred că ar cam trebui să-mi închid gura fiindncă nici eu nu mai înțeleg ce spun.
Ridic nedumerită o sprânceană. Ce este cu comportamentul ăsta ? Pare agitat, pierdut și... Îngândurat.
— Ăă... Merci ? Îi răspund nesigură.
— E minunat că te simți mai bine, cu toate că este ciudat, așa dintr-o dată. Plus schimbarea asta... Cred că am o vagă bănuială.
— Devii/ Devin tot mai umană, rostim noi în acelaș timp.
Deci și el a observat asta ! Nici nu știu cum să mai reacționez...
— Asta este uimitor ! Exclamă el.
— Este ? Ridic eu o sprânceană.
— Da ! Tu nu îți dai seama ? Într-un fel, nu mai ești prințesa universului ! Adică, ești, dar în acelaș timp ești una dintre noi. Un om. Asta înseamnă că nu mai ai obligați ! Fără căsătorie forțată, tron moștenit sau să faci ceea ce vor părinții tăi să faci ! Este genial ! Exclamă din nou fericit.
Oarecum are dreptate... Presupun. Cu toate astea, trebuie să mă întorc pe navă la un moment dat. Vreau nu vreau, ei sunt părinții mei și am o datorie față de ei.
— Asta merită sărbătorit !
Acesta se dă jos din pat și își caută pantalonii. Îi trage pe el, după care se aproape de mine și își pune mâinile pe obrajii mei. Îmi sărută lung fruntea, după care mă privește în ochi.
— Sărbătorit ? Ridic eu o sprânceană.
— Da ! Lasa-o pe mine, știu ce am de făcut.
Shawn se îndepărtează de mine și se aproprie de dulapul său de unde își ia un tricou alb. Nu înțeleg ce vrea să facă, dar să zicem că mă las pe mâna lui. Cine știe ? Poate o să iasă ceva...
Bună tuturor ! 🤗 mi-am făcut ceva timp să postez 😊❤️ dacă vă întrebați, next-ul o să apară curând fiindcă mă pun chiar acum să-l scriu !
Cum vi se pare situația lui Celest ?
Credeți că faptul de a fii umană, o să schimbe ceva ?
Ce credeți că se va întâmpla în capitolul următor ?
În sfârșit, am găsit un personaj ce corespunde perfect cu relul lui Celest !
Cum de nu mi-am dat seama până acum, nu știu :))
Sper să vi-a plăcut capitolul ! Scuzați eventualele greșeli gramaticale, nu am reușit să-l corectez. O seară faină 😘😘😘❤️❤️❤️❤️