Hii guys. Ce mai faceţi?^^ Ik ik, aşteptaţi noul capitol yas yas. So aici este...:)) capitolul 16. Vă mulţumesc pentru cele aproape 30k citiri şi 1,6k voturi, chiar înseamnă enorm pentru mine. Nu uitaţi să vă lăsaţi părerea despre acest capitol mai jos, într-un comentariu şi să votaţi. Merci.;*
Sper să vă placă!<3
-----
Din punctul de vedere al lui Kaci:
I-am privit pe paramedicii care au venit şi l-au pus pe Justin pe o targă. Justin mi-a zâmbit odată ce îl aşezau uşor.
"Îţi pasă de mine." M-a tachinat.
Mi-am simţit faţa înroşindu-se. "Eu, uh, am crezut că s-a lovit Ryan." Am minţit.
Justin a chicotit. "Serios, Kace? Ryan? Eşti o mincinoasă groaznică."
Am oftat. "Dacă te-ai fi rănit mai tare? Este vina mea că te-am făcut să joci."
"Nu este vina ta, Kaci."
"Ba da, este."
"Ba nu, nu este."
Atunci ne-am holbat pur şi simplu unul la celălalt, fără să spunem ceva. Poate îmi păsa de el... doar foarte puţin...
Paramedicii începeau să-l ia pe Justin de acolo, auzindu-se zgomotul produs de targa care era dusă pe gheaţă.
"Voi fi la spital!" Am strigat după el, anunţându-l. Dintr-o dată am simţit o mână înfăşurându-se în jurul meu, şi pe cineva rânjind în urechea mea.
"El te place. Foarte mult."
M-am întors imediat, izbindu-mă de Ryan. M-am înroşit, lipindu-mi buzele, dar refuzând să spun ceva.
"Niciodată nu l-am văzut să placă o fată aşa cum te place pe tine." Ryan mi-a spus. "Ar trebui să-i dai o şansă. Este evident că-ţi pasă de el."
"Este complicat." Am spus, întorcându-mă pentru a pleca, aproape alunecând pe gheaţă. Ryan m-a prins de mână şi m-a ajutat să revin pe picioare.
"Ai grijă." S-a apropiat de urechea mea. "Cazi." S-a oprit. "Şi nu vorbesc despre gheaţă."
M-am eliberat din strânsoarea lui şi m-am îndreptat spre ieşirea de pe gheaţă.
Să cad? Nu aveam de gând să fac asta.
Sau poate că da?
Am dat din cap. Nu. Nu se poate întâmpla asta.
"Despre ce este vorba?" Gabby stătea în faţa mea, mâinile ele fiind poziţionate peste pieptul ei, iar sprâncenele ei erau ridicate.
"Despre ce?" Am întrebat, sperând să evităm subiectul.
Mi-a ignorat întrebarea. "Ce ascunzi, Kaci? Ce se întâmpla de fapt între tine şi Justin?"
"Nimic." Am spus. "Justin este prietenul fratelui meu, aşa că am vrut să mă asigur că este bine."
Gabby şi-a dat ochii peste cap. "Doar recunoaşte că ceva se întâmplă."
"Nimic nu se întâmplă!"
A rânjit. "Chiar? Pentru ca se pare că te îndrăgosteşti de el. Poate că nu eşti aşa diferită. Eşti la fel ca noi toate." A trecut pe lângă mine înainte de a putea să vorbesc pentru mine şi să mă apăr.
"Hei!" O voce familiară s-a auzit, şi m-am întors pentru a-l vedea pe Nate care venea spre mine.
Nate?
"Ce faci tu-" Am început dar el m-a întrerupt.
"Mi-am adus aminte că jocul lui Ryan este astăzi. Am vrut să vin. Ce faci aici?" A întrebat.
"La fel ca tine." Am dat din umeri. "Meciul continuă dar ei tocmai au pierdut un jucător. Justin şi-a rupt piciorul şi este la spital." Mi-am dus capul într-o parte, ridicându-mi o sprânceană. "Vorbind despre asta, este vreo şansă ca tu să mă duci la spital? De obicei merg cu Gabby dar noi am avut o mică ceartă..." vocea mea parcă s-a pierdut şi mi-am muşcat buza, sperând ca Nate să spună 'da'.
A oftat. "Desigur. De ce nu?" A arătat spre mine pentru a-l urma către jeep-ul lui albastru, deschizând uşa pasagerului şi permiţându-mi să intru înăuntru.
A mers şi a intrat şi el pe partea şoferului, pornind motorul. "Deci?" A început. "Eşti împreună cu Justin acum?"
Ochii mei s-au mărit. "Poftim? Nu! În niciun caz."
Nate a rânjit, ieşind din parcare. "Serios? Pentru că îmi aduc aminte de chestia aia după gâtul tău-"
L-am întrerupt, arătând cu un deget spre el, ameninţător. "Nu aduce vorba de aia."
A chicotit. "Oh. Scuze."
După asta m-am aplecat şi am aprins radio-ul, melodia lui Bruno Mars, The Lazy Song auzindu-se în toată maşina. Mi-am mişcat capul pe ritmul muzicii şi am şi cântat, refuzând să vorbesc cu Nate.
Am ajuns la spital atât de repede şi deja am ieşit din maşină. I-am mulţumit lui Nate pentru că m-a adus şi am început să mă îndrept spre biroul din spital.
"Sunt aici pentru a-l vedea pe Justin Bieber." Am spus înainte ca doamna de acolo să apuce să vorbească.
"Um," S-a uitat pe biroul ei. "Eşti vreo rudă de a lui?" Şi-a ridicat o sprânceană.
"Eu-"
M-a întrerupt. "Trebuie să ai o relaţie strânsă cu el pentru a te duce acolo să-l vezi. Aşteaptă mama lui pentru a veni să-l ia de aici."
"Sunt iubita lui." Am minţit, sperând ca asta să fie un fel de relaţie strânsă.
A dat din cap, ridicându-se şi menţionând spre mine să o urmez. "Este în camera 17."
M-a dus pe un hol lung, până când ne-am oprit în faţa camerei cu numărul 17 scris pe ea.
"Justin Bieber?" A deschis uşor uşa. "Iubita ta este aici pentru a te vizita."
Am înjurat în gândul meu. De ce trebuia să zică asta? Trebuia să-i spun că sunt sora lui.
Mi-a zâmbit înainte de a pleca. Am intrat în cameră, închizând uşa în urma mea.
"Iubită?" A întrebat.
M-am încruntat şi m-am dus spre el, apropiindu-mi faţa de a lui. "Prieteni cu beneficii." L-am corectat, lipindu-mi buzele de ale lui pentru a-I da un sărut uşor înainte de a mă depărta.
S-a uitat în jos, oftând. "Te-ai gândit? De a ne da nouă o şansă? Am jucat, Kaci. Ai spus că poate spui 'da' dacă joc."
S-a uitat din nou în sus, direct în ochii mei, având o privire rugătoare.
Mi-am muşcat buza, uitându-mă în altă parte. "Justin..."
"Kaci, te rog." M-a rugat, luându-mă de mână. "Te plac atât de mult."
"Cum îţi este piciorul?" Am întrebat, încercând să schimb subiectul.
"Este doar luxat." A gemut. "Nu schimba subiectul Kaci, răspunde-mi."
M-am uitat disperată în jurul camerei, rugându-ma să zic 'nu' şi să nu-i cad în plasă.
Nu o să-l las să ajungă la mine...
"Kaci," Am simţit mâna lui Justin pe bărbia mea şi mi-a întors capul pentru a-l privi, ochii lui căutându-i pe ai mei. "Spune da." A şoptit, lăsându-se în jos şi lipindu-şi buzele de ale mele.
Mi-am simţit inima luând-o razna, ca şi cum era pe cale să-mi sară din piept. Ce mi se întâmplă?
L-am sărutat înapoi, iar el şi-a pus mâinile pe şoldul meu, aducându-mă mai aproape.
Mi-am înfăşurat mâinile în jurul gâtului lui, permiţându-i limbii lui să intre în gura mea şi să exploreze, înainte de a se lovii de a mea.
Nu ştiu pentru cât timp ne-am sărutat. M-am pierdut în moment şi am pierdut şi noţiunea timpului, căzând parcă în altă lume. În acel moment, nu mi-ar fi păsat dacă cineva intra şi ne vedea. Nimic altceva nu părea să conteze în afară de noi. Doar noi.
Când Justin a rupt sărutul, am spus cuvântul pe care ştiam că o să-l regret. Acel singur cuvânt care avea să schimbe totul.
"Da."