~Autor~
—Ia te uită pe cine am găsit eu!
Perrie își strânse mai tare cărțiile în brațe, încercând să uite de prezența lui Gigi. Mintea ei nu putea să se gândescă sau mai bine zis să se lupte cu cea ce Gigi o numea bătaie de joc. Până la urmă avea tot dreptul să o ignore, dar arma lui Gigi era destul de puternică încât să o facă pe Perrie să uite de demnitatea ei.
—Gigi ai primit ce ai vrut, acum lasă-mă te rog în pace!
Gigi o privise cu o anumită satisfacție pe chipul său, gustând din nepuțința ei cu atâta ardoare. Îi plăcea să o vadă slăbită, fără nicio apărare, iar asta o hrănea în cel mai puternic mod.
—Oh nu draga mea, îi zâmbise fals, Nu am primit ce am vrut. Eu îl vreau pe Zayn!
Perrie înghițise în sec, încercând să nu arate cât de afectată este de spusele lui Gigi. Dragostea pentru Zayn era puternică, dar faptele lui Gigi întrecea orice măsură. Faptul că se folosea de slăbiciunea ei era ceva neomenesc din punctul ei de vedere, iar asta nu putea să o schimbe, nu mai Gigi avea puterea de a face asta.
—Și eu ce legătură am cu asta?
—Tu ce legătură ai? râse la afirmația lui Perrie, Draga mea Zayn te iubește și nu mai tu poți să schimbi asta! Nu-mi pasă ce faci și cum faci, eu vreau un singur lucru, pe Zayn! Este al meu, nu mai al meu!