< Povestire autor >
Doctorul şi asistenta pleacă, iar Ariana scoate repede scrisoarea de la Will. O reciteşte plângând şi se uită din când în când la el. Pune scrisoarea înapoi în buzunarul jachetei. Îşi şterge lacrimile şi ia de pe măsuța mică de pe care mânca Will un cuțit... Îl ia în brațe strâns, se mai uită pentru ultima dată la el drăgăstos încă cu lacrimi în ochi, îi mângâie mâna rece suspinând şi se sinucide cu cuțitul.
"O face pentru că mă iubeşte foarte mult." "Nu o s-o mai vezi niciodată." Îi spusese Will colegului lui de salon.
"Îi simt mâna caldă." Gândi Ariana, dar nu ştia că mâna caldă a lui Will va deveni vreodată rece.
"Să te întorci curând, ți-am făcut prăjitura ta preferată." Îi spuse mama ei, dar nici ea nu ştia că fiica ei nu avea niciodată să mai guste din prăjitura aceea făcută de ea cu drag.
"Ne mai vedem." Spera micuța Elisa, dar nu se va mai întâmpla niciodată.