12: 15
Imi deschid ochii. Imaginile din jurul meu erau diferite....Nici nu mi-am dat seama când am adormit. Îmi întind mâinile repede la rucsac care era fix lângă mine și iau de acolo cuțitul meu. Nu îi mai văd pe restul, nici măcar nu mai eram în acea clădire. Unul dintre cei care ne-au atacat a venit spre mine. În mână ținea un pistol. Îi așteptam mișcarea. Din rănile mele încă se scurgea sânge. Îmi țineam mâinile la spate cu tot cu cuțitașul care știu că nu mă va ajuta așa de mult cum aș vrea eu
- Pff...Păcat că am un jeg ca tine în fața mea și nu pot să fac nimic. A vorbit bărbatul
- Poftim? Am tușit. De ce aș fi eu un ...jeg? M-am încruntat. S-a îndreptat spre mine și mi-a pus pistolul la cap. Ar putea apăsa oricând și să...mor
- Ești o creatură cu puteri....meriți tot ce ți se întâmplă! Nici măcar nu ai merita să trăiesți
Nici nu știam cum să reactionez. Mă durea ce mi-a zis ...nimeni nu mi-a mai vorbit așa
- Ămmm dacă o ei așa...din câte am auzit...Ești un om cu puteri. Deci suntem lafel. Mi-a luat pistolul de la cap. Am expirat liniștită...
- EU AM PRIMIT ASTEA PRIN MUNCĂ! NU CA TINE , NU CA EI, AM PRIMIT CE AM...CA SĂ VĂ OMOR PE VOI !
De ce....?
Uhh. Am vrut să îl întreb, dar brusc o un lup mare a venit lângă mine...Parcă vedeam cum se uită urat la bărbatul ce mi-a zis toate alea. Bărbatul se uita întrebător către animal. Pe capul lupului era o semi lună ce a început să lumineze. Nimic nu se mai mișca, decât eu și acel lup
Timpul se oprise....
Lini colorate pluteau....Pietrele se deplasau, formând un hexagon. Linile au luat forma unui cilindru...au început să lumineze. Încercam să văd ce se întâmpla, lumina fiind prea puternică. Cea ce se formase arăta ca o ușa ... Să fie un portal? Lupul se uita intens la mine. Lucrurile au început să se miște semn că timpul pornise....Oameni cu puteri au sesizat. Veneau spre mine înarmați. M-am ridicat de pe jos șchiopătând. Mi-am făcut curaj. Nu cred că aș avea o altă scăpare... Cine știe de ce dau acolo....
Mi-am făcut avânt sărind prin portal . Tot ce vedeam erau doar noanțe de mov... Mă cuprinse o stare de amețeală. Frică.
Deodată corpul meu se izbise de ceva tare. Am căzut cu fața în jos. Tuseam. M-am ridicat pe coate. M-am ridicat în genunchi. Am început să îmi plimb ochii ca să îmi dau seama unde sunt... Degeaba...Nu mai am văzut un loc ca ăsta . Parcă eram într-o lume ca dintr-o carte cu povești.
Mă târăsc pe iarba până ce ajung sprijinită cu corpul de un copac. Sper că aici să nu mai dau de aia...
Cât Ivy își mai strângea bandajele, în fața ei au apărut trei persoane cu mănti negre, două fete și un băiat. Ivy și-a ridicat privirea, iar când ia observat a rămas blocată...Una dintre persoane a făcut câțiva pași spre Ivy. Și-a dus mâna la cap dându-și gluga jos. Aceasta avea părul negru și șuvițe mov, ochi verzi și 2 coarne în cap. Ea a zâmbit. S-a lasat pe vine ca să fie direct la nivelul lui Ivy. O analiza. Ivy era încă blocată. Fata aceia s-a ridicat și s-a dus lângă ceilalți doi. În mâna unui a apărut un cuțit.
-....
- Nu mai juca teatru știm ce ești! A spus băiatul chicotind
611 cuvinte