Capitolul 5
Aden
Ştiusem încă de când acceptasem să ies în club cu băieții să îmi încarc bateriile, iar asta se întâmplă marți, că avea să fie cea mai proastă decizie luată. Şi aveam dreptate. Greşisem într-un mare hal față de Star şi regretam, prea târziu, dar o făceam. Azi, sâmbătă, aveam nervii la pământ mai rău decât i-am avut vreodată. Nici măcar când persoanele dragi mie au dispărut nu am fost aşa de nervos, ci mai mult dezamăgit că n-am putut să fac ceva în privința lor, să-i păstrez aproape, să le mai simt mirosul o singură dată, să-i mai strâng în brațe câteva clipe, nimic. Nu am reuşit să fac nimic. Totuşi, nu-mi permiteam s-o pierd şi pe ea. Țineam la Star aşa cum nu am ținut la nimeni.
Blestemată să fie ziua în care am intrat în clubul ăla nenorocit! Adică, din tot ce îmi amintesc eu, n-am făcut nimic rău. Am ajuns acolo, după ce am plecat de la muncă, apoi m-am îndreptat spre o canapea mică, cât pentru mine şi prietenii mei. Ştiu că am comandat un pahar de vin roşu, apoi chelnerul a venit şi mi-a mai pus unul în față arătând spre o roşcată superba. Am vrut să-i mulțumesc de gest şi am plecat cu paharul în mână spre ea. Era ciudat că în loc să fac eu cinste, ca bărbat, o făcea ea ca femeie. Ce nu ştiam eu era că la final, teoria că eu sunt bărbatul avea să cedeze în fața acțiunilor de băiat necopt la minte.
Din dialog îmi amintesc că îmi recomanda o pastilă care să îi dea gust mai bun. Amețit fiind deja, n-am realizat când mi-a şi pus pastila, probabil un drog pentru că...de acolo firul meu e rupt complet. Nici nu ştiu cum am ajuns acasă, ştiu doar că eram speriat când m-am trezit că în loc de şatena mea, era o roşcată. Am început să țip disperat numele lui Star şi cuvinte gen: ,,Star, şoțioara mea dragă, unde ești ca să mă ierți?". Şi da, sună egoist, dar era tot ce gândeam. Cuvinte la care roşcata, al cărei nume nu m-a interesat, a rămas şocată pentru că nu se aştepta să am o soție şi mi-a zis că dacă ştia nu mai acționa aşa. Imediat şi-a strâns hainele şi a plecat, dar asta nu m-a ajutat.
Cel mai rău m-a durut când, analizând livingul şi baia, am realizat că frumoasa mea îmi pregătise o surpriză de care s-a ales praful. Masa frumos aranjată, rochia neagră şi aşa mătăsoasă, pantofii cu toc aruncați aproape, oarecum, de masă, apoi toate machiajele lăsate la baie, pe care probabil le folosise să ascundă lacrimile cauzate de mine, chiar şi micile urme de rimel de pe chiuvetă îmi arătau că ea a fost martoră a dezastrului din capul meu.
Speram că aveam să fiu iertat uşor, dacă făceam curățenie aşa cum m-a învățat ea. Şi am sperat asta până când a intrat pe ușă, la 21:44, cu cel mai obosit aer al ei vreodată, dar la fel de frumoasă ca întotdeauna. Totuşi, am continuat să zâmbesc ,,fericit" când a intrat. M-am repezit imediat s-o pup pe buze, dar a întors capul la fix cât să reuşesc s-o pup pe obraz, dar am zis să-mi încerc norocul mai departe şi s-o îmbrățișez, însă s-a ferit şi de această dată făcând un pas în spate. A ridicat capul spre mine, oferindu-mi cea mai goală privire, dar l-a lăsat imediat în jos şi cu un glas stins, dar rece a zis, privind în gol:
-Sunt udă şi fac apă în casă, să nu facem amândoi.
Când a spus toate astea nici n-a putut să mă privească în ochi, ba chiar mi s-a părut că privirea ei în gol nu se oprea pe hainele mele, ci că trecea prin corpul meu pur şi simplu.
Apoi, după ce a agățat ghiozdanul în cuier şi a încălțat perechea ei preferată de papuci cu ursuleți, s-a îndreptat spre camera noastră. A ridicat piciorul vrând să intre, probabil să se schimbe, însă s-a oprit, a strâns unghiile adânc în palmă, dar după şi-a continuat drumul. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. S-a întors cu câteva haine în mâna dreaptă pe care le-a dus în una din camerele de oaspeți. Apoi a adus şi alte haine, până când camera noastră s-a golit de lucrurile ei. Am crezut că este o glumă până în momentul când a luat din dulap cheia de la camera în care s-a mutat, lasând-o pe cea de la dormitorul nostru pe noptieră.
-Star, ne mutăm cumva în altă cameră? Am întrebat imediat ca un copil mic şi idiot, nu că eram prea departe.
Şi avea să vină cel mai rece adevăr, pe care îl intuisem oricum, dar în fața căruia sperăm să nu fiu pus.
-Nu, doar eu mă mut. Doar nu te astepti să mai calc pe acolo, apoi să şi dorm?
Răspunsul ei rapid mi-a dovedit că s-a gândit la întrebarea pe care aveam s-o pun. Mă cunoştea atât de bine şi totuşi nu părea să vrea să mă mai asculte vreodată.
A trecut pe lângă mine în viteză, direcția fiind clar bucătăria.Toată mâncarea am aruncat-o la coş când am venit de la muncă şi m-am apucat să strâng. Dacă n-aş fi uitat s-o bag la frigider şi nu s-ar fi stricat, probabil acum mâncam deja, iar timpul ei nu era ocupat cu gătitul şi poate reuşeam s-o împac. Poate, mi-am zis imediat nesigur.
După o grămadă de timp în care s-a învârtit de colo-n colo, fără ca eu să inteleg ceva, o văd dorindu-şi să plece din bucătărie. Problema ei abia acum venea. Cum avea ea să treacă de mine, care stăteam în pragul uşii şi care nu aveam vreun gând să mă dau la o parte?
Şi-a încercat norocul, dar când mai avea foarte puțin şi trecea de mine complet, am prins-o de mână în speranța că o să se oprească. A făcut-o, dar cu cea mai glacială privire pe care am primit-o de la ea în toată viața mea. Mâna mea a fost rotită la 180 de grade şi în mai puțin de o secundă făceam contact cu ceva rece. Podeaua, mi-am zis. Nu am apucat să mă bucur prea mult de statul pe jos, că eram iar pus pe picioare, însă acum stăteam lipit de pragul uşii, fără să fi cerut. Câtă forță poate avea o femeie rănită din dragoste, am constatat dezamăgit de mine.
-Uite, Aden! Nu mă face să spun lucruri care vor durea şi pe care am să le regret şi nici să fac alte mişcări mai dureroase de atât.
Apoi mi-a dat drumul şi a vrut să-şi vadă de drumul ei, iar mie atât mi-a trebuit. Înnebunit, parcă, de o forță nemaivăzută şi o furie nemaiîntâlnită am prins-o de ambele mâini şi am trântit-o la rândul meu, ca într-un film cu proşti în care eu eram protagonistul, de partea cealaltă a tocului. Apoi, cu cel mai dezgustător ton, unul pe care nu-l recunoşteam la mine, am tunat:
-Ce este, dragă Star? La cursurile tale de apărare nu ai fost învățată că nu e bine să mergi cu spatele la duşman? Sau dragului tău profesor îi plăcea spatele în general şi a zis să încercați? Ori bărbatul pe care tu îl acuzi de pedofilie nu a făcut-o prea bine şi de asta te comporți aşa acum?
Iar vorbisem fără să conectez gura la creier. O vedeam în lacrimile ei. Atât îmi trebuise să slăbesc garda, acum putea să se mişte, iar ea nu rata nicio ocazie. Palma fină s-a lipit cu putere de obrazul meu uşor aspru, nebărbierit de două zile.
-Asta suntem toate pentru tine, nu? Târfe care n-au ce să facă şi se duc după plăcere pe unde nimeresc, nu, a întrebat începând să râdă amar.Ei bine, Aden Smith, n-am încercat nimic cu spatele şi nici prezența boşorogului n-am căutat-o. Şi mai ştii ceva? Când Defne a plecat cu copila de pe această planetă cred că ştia ce o să aibă lângă ea. Iartă-mă că-ți spun, dar cred că a fost cea mai bună alegere a ei.
Ochii mi se măresc instant. Dau să spun ceva, dar mi-o ia înainte.
-Da, îți ştiu povestea. Mi-a părut atât de rău că te-am forțat să faci ceva ce nu vrei că am zis să-ți pregătesc o surpriză, dar mi-ai făcut-o tu înainte. Partea proastă e că femeia cu care tu ți-ai pus-o nu era orice femeie. Purple, noua noastră secretară şi femeia pe care Cris o iubeste cel mai mult. Să te văd cum dai ochii cu el.
Zâmbetul ei era unul clar de:,, Mă dezgustă comportamentul tău''.
Şi cu astea fiind spuse, s-a închis în noua ei cameră. Zilele ce au urmat s-au petrecut în același ritm. Dimineața nu ne întâlneam, ea la facultate/ eu la muncă, ea la serviciu/ eu acasă, iar seara târziu mă ocolea de parcă nici nu existam.
Acum mă chinuiam să-i fac ceai. O auzisem cum tuşea, clar era răcită, dar se ambiționa să nu se trateze. O ascultam pe mama cum, râzând de mine, îmi explica prin telefon cum se face. Gătitul nu era de mine. În primele trei dăți arsăsem două oale mai mici şi un ibric, iar în următoarele două ardea atât de rău că l-am vărsat pe jos de fiecare dată. La a şasea încercare am făcut ceaiul cum trebuia. L-am şi gustat, să mă asigur că era perfect. Aveam nevoie de prezența mamei, numai ea o putea calma pe Star.
Nu ştiu cum sau ce a făcut mama, dar a cucerit-o din prima şi a făcut-o să-i spună orice. Poate şi prin câte a trecut mama de-a lungul vieții şi răbdarea dobândită în urmă au apropiat-o pe Star de mama. De fapt, nu cred că am văzut-o vreodată aşa apropiată de mama ei, pe cât era de a mea. Uneori eram aşa gelos pe relația lor că mă ,, buzam" tot (cum îi plăcea mamei să spună). Venea, mă pupa pe frunte şi-mi spunea că tot pentru binele meu, îmi făcea cu ochiul şi pleca.
-Aden, puiule, oricât îmi place să te aud văicărindu-te pentru un amărât de ceai, trebuie să te las. Gemenii iar se ceartă. Adam, fratele tău, i-a furat păpuşa preferată lui Jacqueline, care la rândul ei i-a furat poza lui specială. Aia cu el şi Star de la petrecerea de anul trecut de la doi ani, aia de care ți-am tot spus că adoarme cu ea în mână. În plus, peste o oră trebuie să vină şi Perla de la concursul de înot. A, azi Tony are program scurt, apoi trebuie să pun la cap ultimele pregătiri pentru petrecerea de deschidere a casei de modă pe care am înființat-o: ,,The Smith''. Nu ştiu cum faci, dar vă vreau pe amândoi aici mâine seară, zâmbind. O să fie presă aici, eu ce le spun despre fiul meu cel mare? Că dă cu bâta din baltă-n baltă cu nevastă-sa? Şi vreau să treci pe aici, i-am făcut o rochie care cred că o să-i placă enorm.
Aprobam. Mama avea felul ei de a dojeni pe cineva. Pe cât ți se lumina sufletul s-o auzi, pe atât te simțeai mai prost față de ea. Am încheiat convorbirea, nu pentru că îmi doream, ci mai mult pentru că gemenii se luaseră la bătaie, iar Jacqueline dădea bine pentru trei anișori ai ei.
M-am uitat în spate să văd dacă oprisem sigur aragazul. N-am să mai calc vreodată în bucătărie, mi-am zis privind dezastrul din spatele meu.
M-am apropiat timid de camera lui Star. Am deschis-o fără să bat. Cu ceaiul în mână mi-era imposibil. Stătea cu spatele la uşă, înfofolită cu o pătură extrem de groasă şi cu toate astea tot tremura.
-Ți-am adus ceai, bea-l până nu se răceşte, totul sunase aşa penibil!
-Nu vreau, dacă mi-ai pus ceva otrăvitor în el, poate nişte cuvinte, a întrebat ea pe cel mai slab ton posibil.
Doar mi-am dat ochii peste cap. Am plecat spre cameră să aduc cutia cu pastile pregătite special, aşa cum zisăse mama. Ba chiar scrisăsem şi o ordine în care să le ia.
-Uite, ia medicamentele astea după cum scrie aici şi nu uita de ceai.
N-a zis nimic, aşa că am continuat:
-Eu am puțină treabă în oraş. Mă întorc spre seară, poate te ridici pe picioare până atunci.
-Măcar acum nu mai dorm pe canapea că îți aduci tu prăzile prin casă.
Nu putuse să se abțină. Ştiam că încă fierbe şi îmi meritam fiecare apropo. N-am zis nimic, mi-am luat hanoracul gri din cuier şi umbrela, apoi m-am cărat spre mama. Ploua continuu de câteva zile şi cu aşa vreme cu greu vedeai să mergi cu maşina. Asta urăm la toamnă şi iarnă. Vremea asta lăsa de dorit. Este sub orice critică.
Patru ore mai târziu mă târam obosit pe scările blocului. Uitasem că trei copii cu mult mai mici decât tine pot să fie aşa obositori câteodată. Oare aşa aveau să fie şi copiii mei , energici? Am zâmbit amar la acest gând. Dacă mă mai port mult ca un bou, nu o să-mi iau adio doar de la a face copii cu Star, ci şi cu oricare alta.
Când am intrat în apartament, am zărit-o imediat cu una din cărțile ei preferate în brațe pe fotoliu. Am zâmbit involuntar. Era mai bine şi mă bucurăm enorm.
-Hei, iubire! Am ceva special pentru tine.
Nu m-a băgat în seamă. M-am încruntat puțin, dar am continuat să zâmbesc.
-Nu te uiți la mine? E ceva splendid, serios!
Acelaşi tratament. Mi-a picat tot zâmbetul, iar adâncitura dintre sprâncene s-a mărit.
-Star, uită-te la mine. Star, dacă nu te uiți la mine...
Şi-a ridicat imediat privirea spre mine. Era una demonică. Pesemne, m-a ascultat mereu.
-Dacă nu te privesc ce se va întâmpla? O să mă loveşti, o să arunci iar cu cuvinte în mine? Nu-mi spune, iar îmi aduci prăzi acasă? Crezi că mă mai distruge ceva după toate astea?
M-am enervat. Femeia fără nervi e ca supa de pui fără pui. Vine şi împrumută de la vecin, adică de la tine.
-Încetează! Bine, am greşit şi-mi pare rău, mă simt şi aşa cu musca pe căciulă, nu-mi mai aduce aminte şi tu! Mâine seară mergem, fie că vrei, fie că nu, la petrecerea lui mama şi o să pozezi în cea mai fericită femeie de dragul ei. La 19:00 să fii gata, vin să te iau.
Spunând astea, am aruncat țipla nedesfăcută pe canapea. Mama mă rugase să n-o desfac, să fie surpriză şi pentru mine şi aşa făcusem. Acum rămâne de văzut. Unde să mă duc eu acum? La club, desigur. Totuşi, să am grijă ce beau. Să nu pățim şi alte chestii.
*****
NECORECTAT!
Hei! Ce mai faceți voi? Cum mai e viața pe la voi? Toate roz? Vă întreb pentru că la Aden şi la Star nu e nimic bine, mă gândeam că poate le dați nişte sfaturi şi lor. O părere i-ar ajuta enorm! Adică, da, Star e încăpățânată, iar Aden uită de conexiunea dintre gură şi creier. Aşa că merită şi ei sfătuiți ( vă las chiar să-i şi terfeliți puțin). Mai o amenințare, mai o ceartă, mai un tras de par, vedeți voi ce faceți.
Poate întrebați de mica surpriză. Să v-o spun? Da, o fac, deşi cred că v-ați prins.
--->1) Un capitol din perspectiva lui Aden, ca să înțelegeți ce-i în mintea lui
--->2) A venit de trei ori mai repede decât oricare alt capitol, serios.
Vă pup, acum la ora 01:04! Ne mai citim noi!☺😙😛
¤¤¤Mor după melodia de la media.😍😍😘