Destinul s-a intamplat

Capitolul 5

Capitolul 5

Aden

Ştiusem încă de când acceptasem să ies în club cu băieții să îmi încarc bateriile, iar asta se întâmplă marți, că avea să fie cea mai proastă decizie luată. Şi aveam dreptate. Greşisem într-un mare hal față de Star şi regretam, prea târziu, dar o făceam. Azi, sâmbătă, aveam nervii la pământ mai rău decât i-am avut vreodată. Nici măcar când persoanele dragi mie au dispărut nu am fost aşa de nervos, ci mai mult dezamăgit că n-am putut să fac ceva în privința lor, să-i păstrez aproape, să le mai simt mirosul o singură dată, să-i mai strâng în brațe câteva clipe, nimic. Nu am reuşit să fac nimic. Totuşi, nu-mi permiteam s-o pierd şi pe ea. Țineam la Star aşa cum nu am ținut la nimeni.

Blestemată să fie ziua în care am intrat în clubul ăla nenorocit! Adică, din tot ce îmi amintesc eu, n-am făcut nimic rău. Am ajuns acolo, după ce am plecat de la muncă, apoi m-am îndreptat spre o canapea mică, cât pentru mine şi prietenii mei. Ştiu că am comandat un pahar de vin roşu, apoi chelnerul a venit şi mi-a mai pus unul în față arătând spre o roşcată superba. Am vrut să-i mulțumesc de gest şi am plecat cu paharul în mână spre ea. Era ciudat că în loc să fac eu cinste, ca bărbat, o făcea ea ca femeie. Ce nu ştiam eu era că la final, teoria că eu sunt bărbatul avea să cedeze în fața acțiunilor de băiat necopt la minte.

Din dialog îmi amintesc că îmi recomanda o pastilă care să îi dea gust mai bun. Amețit fiind deja, n-am realizat când mi-a şi pus pastila, probabil un drog pentru că...de acolo firul meu e rupt complet. Nici nu ştiu cum am ajuns acasă, ştiu doar că eram speriat când m-am trezit că în loc de şatena mea, era o roşcată. Am început să țip disperat numele lui Star şi cuvinte gen: ,,Star, şoțioara mea dragă, unde ești ca să mă ierți?". Şi da, sună egoist, dar era tot ce gândeam. Cuvinte la care roşcata, al cărei nume nu m-a interesat, a rămas şocată pentru că nu se aştepta să am o soție şi mi-a zis că dacă ştia nu mai acționa aşa. Imediat şi-a strâns hainele şi a plecat, dar asta nu m-a ajutat.

Cel mai rău m-a durut când, analizând livingul şi baia, am realizat că frumoasa mea îmi pregătise o surpriză de care s-a ales praful. Masa frumos aranjată, rochia neagră şi aşa mătăsoasă, pantofii cu toc aruncați aproape, oarecum, de masă, apoi toate machiajele lăsate la baie, pe care probabil le folosise să ascundă lacrimile cauzate de mine, chiar şi micile urme de rimel de pe chiuvetă îmi arătau că ea a fost martoră a dezastrului din capul meu.

Speram că aveam să fiu iertat uşor, dacă făceam curățenie aşa cum m-a învățat ea. Şi am sperat asta până când a intrat pe ușă, la 21:44, cu cel mai obosit aer al ei vreodată, dar la fel de frumoasă ca întotdeauna. Totuşi, am continuat să zâmbesc ,,fericit" când a intrat. M-am repezit imediat s-o pup pe buze, dar a întors capul la fix cât să reuşesc s-o pup pe obraz, dar am zis să-mi încerc norocul mai departe şi s-o îmbrățișez, însă s-a ferit şi de această dată făcând un pas în spate. A ridicat capul spre mine, oferindu-mi cea mai goală privire, dar l-a lăsat imediat în jos şi cu un glas stins, dar rece a zis, privind în gol:

-Sunt udă şi fac apă în casă, să nu facem amândoi.

Când a spus toate astea nici n-a putut să mă privească în ochi, ba chiar mi s-a părut că privirea ei în gol nu se oprea pe hainele mele, ci că trecea prin corpul meu pur şi simplu.

Apoi, după ce a agățat ghiozdanul în cuier şi a încălțat perechea ei preferată de papuci cu ursuleți, s-a îndreptat spre camera noastră. A ridicat piciorul vrând să intre, probabil să se schimbe, însă s-a oprit, a strâns unghiile adânc în palmă, dar după şi-a continuat drumul. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. S-a întors cu câteva haine în mâna dreaptă pe care le-a dus în una din camerele de oaspeți. Apoi a adus şi alte haine, până când camera noastră s-a golit de lucrurile ei. Am crezut că este o glumă până în momentul când a luat din dulap cheia de la camera în care s-a mutat, lasând-o pe cea de la dormitorul nostru pe noptieră.