Imi strang cartile imprastiate pe birou, cand tata ma striga. Cobor in bucatarie ca sa vad ce vrea, iar cand dau nas in nas cu Mikey pamantul imi fuge de sub picioare. Ochii mi se maresc considerabil, mainile incep sa-mi tremure si ma rezem de peretele de langa mine ca sa-mi mentin echilibrul.
-Uhm, am venit sa vorbim, zice si isi tine privirea in pamant. Stiu ca ii e greu sa ma priveasca. Si mie mi-ar fi.
Ii fac semn sa mergem afara, nu vreau sa plang de fata cu tata. De fapt, nu vreau sa plang deloc, Mikey nu trebuie sa stie ca el e un subiect extrem de sensibil pentru mine. Nu trebuie sa stie ce simt, oricum nu-i pasa. Inchid usa in urma mea si ma asez pe o banca, la fel si Mikey. Acesta isi freaca palmele, incercand sa formuleze ceva, orice.
-Bun, ăă, nu stiu cum sa incep asta, dar-
-Michael, am vrut doar sa ma ierti, nu am nevoie sa vorbim, nu acum, adica a trecut atata timp, rad, chiar cred ca e mult prea tarziu pentru asta.
El rade, doar rade.
-Lily, nu am venit sa vorbim despre noi, stii si tu. Ce mai faci? Eram putin ingrijorat pentru cum te-am vazut zilele trecute si apoi n-ai mai venit la scoala si n-am mai avut ocazia sa te intreb cum mai esti. Chiar daca suntem cum suntem acum, nu vreau sa patesti nimic rau, oricat de mult ai merita-o, murmura continuand sa se uite la soarele ce apunea atat de frumos.
-Sunt bine. Mersi de grija, chiar sunt grozav, am fost putin racita si de asta nu am reusit sa ajung zilele astea la scoala.
Hm, chiar crede ca i-as spune adevarul? Si-a pierdut sansa de a mai stii ceva adevarat despre sanatatea sau starea mea. Inghit in sec si ma dau mai departe de el pe banca. Imi aprind o tigara si imi indrept privirea spre telefon, nu facem conversatie, ceea ce mi se pare ok, dar ma si plictiseste in acelasi timp.
Imi smulge telefonul din maini si se uita mult prea serios la mine.
-De ce bei cand iei pastile, Lily? Spune acesta printre dinti.
-De ce-ti pasa tocmai tie, Michael? Ii raspund, luandu-mi telefonul. Nu stiai ca nu e frumos sa te bagi in treaba altora?
-Era treaba amandurora-
-Era, Michael. Acum inceteaza sa te mai prefaci ca tie chiar iti pasa de mine si spune-mi de ce ai venit la mine! Vrei sa stii si tu daca sunt pe moarte? Vreti sa aveti subiecte de barfa iar? Ridic tonul, deja enervata de atitudinea lui.
-Iar am probleme cu bautura.
Intamplari , intamplari. Eu cu domnul din poveste suntem iar in relatii proaste, desi astazi l-am ajutat desi nu eram obligata sau nevoita. Faci bine, primesti bine, acum nu stiu daca si in cazul lui se aplica asta.