A/N: In poza e Tom. Spor la citit si astept pareri :).
Chapter 4 - Secrete de familie
Profesoara se uita la mine intrebatoare, iar eu eram speriata si ochii imi erau atintiti spre Tom, care se uita la mine amuzat.
- Da, sunt in regula, m-am aplecat dupa o pensula si am cazut, am rosit eu.
- Bine, ai grija data viitoare, a spus ea si si-a indreptat atentia catre altceva.
Tom ramase atintit cu privirea spre mine, iar eu la fel. Irina era pe partea cealalta a clasei si se uita cand la mine cand la el. La un moment dat telefonul din buzunarul meu a vibrat: Hello, pamantul catre Ioana!!! Asta e Tom? Sau esti predispusa la salivare dupa orice baiat numit Tom? . Am privit amuzata in directia ei si mi-am scos putin limba.
Tom era baiatul perfect. Cu ochii verzi si cu buze carnoase, numai bune de sarutat si cu un nasuc mic si cu parul ciufulit, era fix intruchiparea unui zeu.
Lectia a inceput, iar tema zilei era natura. Cum eu eram mereu altfel decat ceilalti am pictat un minunat tablou de iarna pentru ca tanjeam dupa putin frig.
La sfarsitul cursului Tom si Irina au venit sa imi admire creatia.
- Wow, e superb, a spus Tom, iar Irina a fost de acord. Eu sunt Tom, a spus el intinzand mana catre ea.
- Irina, incantata de cunostinta.
- Bun, acum ca ati facut cunostinta ce ati zice daca am merge la o terasa pentru ca mor de sete, am sugerat eu.
- Eu sunt de acord.
- Si eu la fel. Propun sa mergem la Hot’n’cold, am auzit ca fac niste fresh-uri super delicioase, adauga Irina.
- Ok, spunem eu si Tom in acelasi timp.
***
Terasa Hot’n’cold era asezata chiar in centrul orasului, in partea bogata a acestuia, deci la doar cateva minute de cladirea Grace. Era amenajata frumos, iar mesele erau o imbinare intre fier forjat si lemn ce ii dadea un aer rustic, dar si modern in acelasi timp. Desi nu era prima data cand veneam aici, eram foarte incantata ca era prima oara cand veneam cu niste prieteni adevarati.
De cum ne-am asezat la masa Irina a inceput sa il interogheze pe Tom.
- Si cum ziceai ca ai ajuns la cursul de arta? Intreba ea curioasa.
- Pai.. sovai el. Matusa mea e vecina cu profesoara si stia ca ma pasioneaza arta asa ca a vorbit cu aceasta poate ma primeste si pe mine la cursuri. Si uite ca ma primit, concluziona el cu un zambet.
- Aha, facu Irina. Si cu domnisoara asta de aici – arata repede cu mana spre mine, iar eu ma inrosesc imediat – cum te-ai cunoscut? O cunoaste matusa ta si pe ea, incerca Irina sa faca o gluma.
- Nu! Raspunse serios Tom. Cu Ioana m-am intalnit ieri, pe ploaie. Avea nevoie de o umbrela si se face ca eu aveam una in mana, zambi el catre mine.
- Deci, ai fost cavalerul ei in armura stralucitoare, chicoti Irina.
- Hm, poti spune si asa, dadu Tom indiferent din umeri si lua o gura dinberea din fata.
- Si Tom esti nou in oras? Ca parca nu te-am vazut pe la scoala, am spus eu repede inainte ca Irina sa il mai atace cu alte intrebari stanjenitoare.
- Da. Am venit din Londra cu ai mei acum vreo cateva saptamani. Avem rude aici, cum am spus, pe matusa si am zis ca ar fi bine sa incerc si altceva, un alt mediu. O sa fim probabil in aceeasi scoala din septembrie. Inveti la Liceul Lime nu?
- Invatam, da, accentua Irina cuvantul invatam. De ce ai vrea sa schimbi mediul Londrei cu mediul din oraselul nostru? Adica nu ma intelege gresit Somnium e un oras super, doar ca limitat si cam uitat de lume, iar Londra… ei bine Londra e mare, toata lumea stie de Londra.
- Da, asa e, dar in Londra mereu ploua si nu e chiar o vreme care sa ma faca sa ma simt bine. Somnium pare un oras atat de linistit, iar casa pe care parintii mei au cumparat-o e super, asa ca de ce as vrea sa plec inapoi la ingramaditul nostru apartament, cand am o piscina in curtea din spate?
- Wow, spun eu pentru ca Irina deja era data pe spate de toata afirmatia.
- Da, isi baga Tom mana in par sa para relaxat. Puteti veni sa inotam impreuna intr-o dupa-amiaza, daca vreti normal.
- Vrem! Spune Irina repede. Dar, isi pune mana paravan apoi adauga: ea nu inoata.
- Te-am auzit, imi dau eu ochii peste cap.
- E nu e nimic, te invatam noi, daca nu, poti face plaja pe margine, desi nu ar fi la fel de amuzant.
- Eu ma duc la baie, anunta deodata Irina.
- Vrei sa vin cu tine? O intreb eu.
- Nici vorba, vrei sa il lasam pe englezul Tom singur?
- Ookay, raspund eu. Scuze pentru prietena mea, ii spun eu lui Tom dupa ce Irina s-a indepartat considerabil. De fapt sa iti spun drept am cunoscut-o saptamana trecuta la cursuri si de atunci ne-am imprietenit. A si mersi ca nu i-ai zis de pupic, adica – ma inrosesc eu – nici ca ai avea de ce, adica a fost doar o chestie, ma rog sa o lasam balta.
- Haha, stai linistita.
Ouch, afirmatia asta a durat.
- Adica mi-am dat seama ca e o persoana care se baga prea mult in sufletul omului si nu vroiam sa spun ceva gresit, asa ca am omis partea aceea, adauga el repede, vazand ca mi-am schimbat figura.
- Aa, da, normal, am incercat eu sa o rezolv. Si totusi de ce ai venit aici? Adica cum zicea Irina orasul nostru e super, dar Londra…
- Hm.. pai.. a incercat el sa spuna, dar a zarit-o pe Irina intorcandu-se si a schimbat subiectul. Tu cum ai ajuns sa faci cursurile de pictura?
- Cum? Hm, pai sunt pasionata de ele, am ras eu putin. Adica de pictura, de arta, m-am corectat eu repede.
- Bun, am pierdut ceva? intreba Irina cand se aseza la masa. Sper ca nu. Deci cum ramane cu piscina aia? Intreba ea si ii dadu un pumn usor in brat lui Tom.
Tom se prefacu ranit, dar ii raspunse la intrebare:
- Pai oricand vreti cred, doar ca nu astazi, pentru ca am alte planuri si nici nu mi-am aranjat lucrurile asa de bine prin casa.
- Ok, atunci duminica? Sau sambata? Cum iti convine tie, dadu din ochi Irina catre el.
- Duminca mai bine, chicoti el la incercarea ei de a flirta.
- Bun, eu trebuie sa plec. Intre timp m-a sunat mama asa ca nu pot sa mai stau, dar ne vedem duminica, daca e. Dai toate informatiile lui Ioana si am incredere ca mi le va da si mie, spuse Irina. V-am pupat si pa! adauga ea repede doua bezele in aer si ne facu cu mana.
- Bun, in sfarsit putem respira, spuse Tom, iar eu am inceput sa rad putin. Ce? E foarte.. foarte, nu stiu cum. Scuze ca m-am oprit atunci, doar ca e un subiect mai delicat si nu vroiam sa il discut de fata cu ea.
- A ok, stai linistit nu e nici o problema, daca nu vrei sa imi spui.
- Mersi ca ma intelegi. Esti libera in seara asta? As vrea sa fac un tur al orasului.
- Eu, da. Dar tu nu ziceai ca esti ocupat? Intreb eu putin curioasa.
- Pai da, o sa fac un tur al orasului cu tine. Cu asta o sa fiu ocupat.
- Deci stiai ca o sa spun da, chicotesc eu.
- Ee, am banuit si eu, se inrosi el. Eu zic ca ar trebui sa mergem, asta daca nu vrei sa incep de pe acum turul orasului.
- Aa… cred ca ar fi mai bine sa mergem sa mancam ceva si apoi sa ne intalnim.
- Ok. Vin sa te iau pe la 5 jumatate? Intreba el.
- Da. Stai, stii unde stau? Intreb eu, dar imediat ce pun intrebarea adaug: Ai tinut minte? Haha, ma rog nu conteaza: stradaCounty, nr 13.
- Ok, rase si el cu mine. Si da am tinut minte; nu am facut cunostinta cu prea multe persoane in oras. Bine atunci, vin sa te iau la ora stabilita.
El se ridica de la masa si imi intinse si mie mana sa ma ridice, apoi dupa ce am platit nota am plecat fiecare in directia sa.
Avea la dispozitie in jur de o ora si ceva, sa ma pregatesc, asa ca trebuia sa ma grabesc sa ajung repede acasa. Tata inca nu ajunsese de la servici, asa ca iar eram singura. Incepusem sa ma obisnuiesc sa fie ocupat doar un loc la masa si sa fiu singura in casa. Era ca si cum as fi plecat la facultate, doar ca nu trebuia sa platesc eu facturile.
Cu 2 secunde inainte sa sune lausaeu imi aranjam ultima suvita rebela. Ma imbracasem foarte frumos si eram mandra pentru asta de mine. Imi luasem o pereche de balerini roz in picioare, care ii asortasem cu cateva bratari si cu camasa. Imi luasem si o fusta neagra, ce imi ajungea aproape pana la genunchi. Parul mi-l impletisem in forma de coronita, iar la spate ca sa stea imi prinsesem un cleste negru in forma de fluture. Aratam foarte profesional. Deodata mi-a trecut prin minte cat de mult si-ar fi dorit mama sa ma vada asa, iar ochii mi s-au umezit imediat.
- Buna, spuse Tom cand i-am deschisusa. Astea sunt pentru tine, imi intinse el un buchet superb de trandafiri mici, albi.
- Vai, multumesc. Nu trebuia. Intra, sa pun florile in apa.
- Frumoasa casa, imi place, spuse el de in data ce intrase.
- Mersi, am rosit eu. Gata, le-am pus in vaza. Sa te servesc cu ceva sau vrei sa mergem?
- Hai sa mergem. Presupun ca avem cateva lucruri de vazut. Dupa tine, imi deschise elusa.
- De fapt dupa tine, pentru ca eu trebuie sa inchidusa, i-am zambit eu.
- A, da, se intrista el.
- Tine-mi poarta daca vrei, am ras eu.
- Okay.
Dupa ce am plecat, am luat-o pe jos spre centru. Vremea era buna si se pare ca era un timp frumos de plimbat. Si acum ca ma uitam la Tom mi se parea ca ma imbracasem putin cam prea formal. El era imbracat cu o pereche de blugi si cu o camasa cu maneca scurta, verde ce se potrivea de minune cu ochii lui de smarald. Tom ma observa ca ma uit la el si incepu sa zambeasca.
- Ce e? intreb eu intr-un final.
- Nimic. Tu te uitai la mine.
- Ba nu! M-am opus eu repede.
- Ba da! Se apara el.
- Bine fie, cum zici tu, imi rotesc eu ochii.
- Cum zici tu, ma imita el.
- Termina!
- Termina!
- Nu ma mai imita!
- Nu ma mai imita!
- Te iubesc!
La replica mea, Tom ramane cu gura cascata.
- Bun, acum ca nu ma mai imiti, ce ai zice daca ne-am continua plimbarea. Deci ma gandeam sa mergem prin parc, apoi prin centru, pe la.. m-am oprit eu brusc, pentru ca Tom parea ca nu asculta. Pamantul catre Tom, aici extraterestrii cerem permisiune de aselenizare, am ras eu la propriile mele cuvinte, dar el era serios si se tot uita la mine si incepuse deja sa se inroseasca in obraji.
- Da.. aa ce ziceai? Iesi el deodata din transa.
- Pai ziceam ca ar fi bine daca ne-am urca in copaci si ne-am comporta ca maimutele si tu doar ce ai zis da, deci…. Am incercat eu sa par cat mai serioasa.
- Aa, da. Ok. Atunci sa mergem in parc.
- Haha. Ce s-a intamplat acolo? Pareai… pareai departe. Am spus ceva gresit? Doar ma jucam adica a fost o gluma, ma imitai si stiam ca nu ai sa imiti si aia… am incercat eu sa dreg situatia.
- Aa, stai linistita. Doar m-am intristat putin pentru ca acum vreo luna m-am despartit de prietena mea si exact aceleasi lucruri mi le-a spus si ea: Nu te mai iubesc; termina cu prostiile, ridica-te de jos; fie cum spui tu, ramanem prieteni.
- A, scuze nu am stiut, m-am intristat eu.
- E, nu aveai de unde sa stii, zambii el. Oricum a trecut. Ce a fost, a fost, acum cum ramane cu parcul ala?
Dupa ce am depasit situatia asta jenanta, am continuat o discutie total opusa de cea a fostilor prieteni. Nu era ca si cum nu as fi vrut sa ii spun de fostii mei, adica intr-un fel eram obligata din moment ce el imi impartasise toate lucrurile alea, dar el parea ca nu vrea sa aduca subiectul inapoi in discutie.
Am ajuns in sfarsit in parc si ne-am asezat pe o pajiste, langa rau. Stateam la o oarecare distanta de el, dar nici unul dintre noi nu parea deranjat de asta. Ma simteam bine in compania lui si desi il stiam doar de doua zile, aveam impresia ca il cunosc de o viata. Este o persoana atat de deschisa si nu pare a lua lumea prea in serios, traind dupa propriile reguli.
La un moment dat, el s-a ridicat de pe iarba si a aruncat o piatra in rau. Era amuzant sa o vezi cum e luata incet de tot fluxul apei. Cand s-a reintors, s-a asezat ceva mai aproape de mine, iar cand si-a intins mana in spate sa-si sprijine corpul, mana lui atins-o pe a mea.
- Scuze, a rosit el imediat.
- Nu-i nimic, am rosit si eu.
Uite asa s-a intamplat un gest mic si totusi atat de plin de intelesuri. Totusi eu nu aveam de gand sa dau curs tuturor gandurilor mele si fanteziilor care deja mi se crease. Aveam de gand sa astept sa vad cum vor evolua lucrurile, inainte sa sar la concluzii pripite.
- Cum o chema pe prietena ta? m-am trezit eu deodata vorbind.
- Helen, imi raspunde el scurt.
- Si de ce te-ai despartit de ea?
- De ce m-am despartit de ea?... hm… de fapt ea s-a despartit de mine. Se pare ca isi gasise pe altcineva si ca ma inselat cu aceasta persoana ceva timp, iar in final s-a decis sa imi curme suferinta si sa se desparta de mine. Nu stiu exact ce anume a determinat-o, pentru ca se pare ca ii placea si chiar se mandrea cu faptul ca lumea vorbea de ea ca se intalneste cu doi baieti. Tu?
- Eu, ce?
- Tu, de ce te-ai desparit de ultimul prieten? A reformulat el.
- Am zis eu ceva de un ultim prieten? Am incercat eu sa glumesc, dar se pare ca el nu a prins aluzia si ca s-a simtit jenat, asa ca am adaugat dupa ceva timp: Marian.
El isi ridicase deja o spranceana si se uita interesat la mine, asa ca am continuat.
- Marian il chema. M-am despartit de el pentru ca aflasem ca tot ceea ce vroia de la mine era sa facem sex, am spus eu scurt.
Tom se uita la mine cu aceasi figura serioasa.
- Insista mereu si ajunsese sa ma ameninte ca se duce la altcineva daca eu nu pot sa ii ofer ce vrea, iar cum eu nu ma simteam pregatita, am pus capat relatiei. A fost cel mai greu lucru…. Bine aproape cel mai greu si in momentul ala o lacrima mi s-a scurs pe obraz.
Tom a observat-o repede si si-a intins mana sa o stearga.
- Scuze, am spus eu privindu-mi mainile ce se jucau in poala.
- Hei, nu ai de ce, mi-a ridicat el barbia. Uite, ce a fost, a fost. O sa vezi ca nu toti baietii vor asta. Oricum, primul lucru pe care l-am facut dupa ce mi-am sters si eu lacrimile, dupa despartirea de Helen a fost sa imi spun ca mai are balta peste. Asa ca Mai are balta peste.
- Stiu.
- Bun. Acum ca am constientizat asta, ce ar fi sa continuam cu turul. Pana acum am vazut cateva lucruri care mi-au placut, a adaugat el si mi-a intins mana sa ma ridic de pe iarba, iar eu nu am putut sa nu ma intreb daca ma aflam si eu printre acele lucruri.
Seara se lasase incet, iar plimbarea noastra pe sub felinarele din oras parea una romantica, daca nu luai in considerare distanta mare dintre noi. Ne plimbasem deja prin aproape tot orasul si aflasem alte cateva lucruri despre el: era singur la parinti, urma sa se inscrie la mine la scoala si inainte statuse la un internat mixt inAnglia. Seara aproape se terminase, iar ultimul obiectiv din oras era cimitirul.
- Si aici pe dreapta, ultimul lucru de vazut in orasul nostru adormit, ta-da: cimitirul, am spus eu aratand cu mana. Bun. Acum, aa.. ce facem, mergem acasa?
- Stai, hai sa intram. Sau ti-e frica?
- Stii nu cred ca avem voie sa intram, am incercat eu.
- E haide, unde ti-e spiritul de aventura? Haide.
El ma lua de mana si ma trase inauntru. Imi era frica si nu de faptul ca era seara, noapte aproape si ca ma plimbam prin cimitir, ci ca nu mai fusesem la mormantul mamei de la inmormantarea ei. La un moment dat am ajuns in fata faptul deja implinit. Stateam inerta in fata crucii albe cu numele mamei si cu o mica poza ce o infatisa zambind. Tom statea langa mine si parea ca intelege situatia. Nu ma mai tragea acum nicaieri, dar inca ma tinea de mana.
Era ciudat. De mana cu un baiat pe care il cunosc de cateva zile, baiat care mi-a aparut deja prin vise, stand in fata mormantului mamei pe care nu l-am mai vazut de jumatate de luna.
Ochii mi s-au umplut imediat de lacrimi, care deja incepuse sa siroiasca pe obraz. I-am dat deodata drumul la mana si mi-am dus palmele la ochi. Plangeam incet, iar Tom m-a intors cu fata spre el si ma luat in brate. In bratele lui, inabusita de lacrimi si imbatata de parfumul lui, am inceput sa ma calmez. Dupa ce mi-am revenit nu am fost in stare decat sa ii spun un multumesc.
- A murit de mult?
- De jumatate de luna. Eu am fost cea care a gasit-o. Se pare ca a fost un anevrism.
Eram asezati pe bordura din fata cimitirului si vorbeam despre mama. Era un moment dulce-acrisor pentru ca pe de o parte amintirea mamei imi dadea un sentiment caldut, dar inmormantarea si toata tristetea ce a urmat-o, ma afectau. Tom statea langa mine si imi asculta fiecare cuvant si imi urmarea fiecare suflare.
Multe lucruri nu erau de spus si cand am terminat de povestit, Tom inca se uita la mine.
- Ai trecut prin multe, concluziona el si se putea observa o urma de mila in vocea lui.
- Da… am confirmat eu. Crezi ca am putea sa mergem acasa? Mi se pare ca e deja tarziu si nu vreau ca tata sa se ingrijoreze.
- Ok. Haide.
Aveam de mers cam 40 de minute, dar noi nu ne grabeam prea tare. Observasem de ceva timp ca Tom incearca sa spuna ceva, dar mereu cuvintele i se opreau in gat.
- Mama si tatal meu sunt divortati, a spus el deodata. Mama s-a recasatorit dupa un an si ceva, iar cel cu care am venit aici si care am ajuns sa ii spun tata, e tatal meu vitreg. E ciudat sa se intample asa, dar tata a spus intr-o zi ca el s-a saturat si ca nu mai suporta tensiunea din casa, asa ca a plecat. Dupa o saptamana in cutia noastra postala era un plic de la notar: tata intentase divort. Nici acum nu stiu care tensiune sau la ce s-a referit. Auzisem guri rele ca ar fi lasat insarcinata o secretara sau alta poveste cum ca cineva ii facuse vraje, dar eu nu cred nimic. Nu il cred in stare pe tata de asa ceva si chiar daca nu stiu exact de ce a plecat.
- Se pare ca amandoi am trecut prin multe.
- Nu e acelasi lucru. Daca vreau sa imi vad tatal, trebuie doar sa il sun, asta daca numarul pe care il am mai e disponibil, dar tu, daca vrei sa iti vezi mama trebuie sa vii intr-un cimitir si sa ii vezi poza pe o cruce.
Dupa ce termina ce a avut de spus, ma lua de dupa umeri, probabil ca a observat din nou lacrimile ce mi se adunase in ochi. Fiindca nu vroiam sa le las iar sa imi invadeze obrajii, care de abia s-au uscat, clipeam des. Tom era un scump si chiar avea sa imi fie un prieten bun.
- Se pare ca tata inca nu a ajuns acasa, am spus eu cand am ajuns in fata casei si am observat ca nici o lumina nu era aprinsa.
- O sa fii in regula? Ma intreba Tom cand am ajuns in fata usii de la intrare si imi cautam cheile.
- Da, stai linistit. Tu ai cum sa ajungi acasa interg?
- Da, nu e problema, ma descurc.
- Bine atunci. Imi lasi numarul tau de telefon ca sa tinem legatura? Intreb eu sfioasa.
- Da, normal. 072…… ai scris?
- Da. Bine, mersi.
- Uite, nu stiu de ce ti-am povestit toate lucrurile acelea si te-as ruga sa ramana intre noi. Chestia e ca, ceva imi spune ca pot avea incredere in tine.
- La fel si aici. Si chiar poti avea incredere in mine, nu sunt genul care sa povesteasca asa lucruri personale in stanga si in dreapta. Am impresia ca o sa fim buni prieteni, am mai adaugat eu.
Eu eram cu mana pe clanta si asteptam replica lui. In schimb el doar a zambit, a venit spre mine si m-a pupat pe frunte.
- Ai grija de tine, a adaugat el in timp ce cobora scarile.