Imi iau telefonul de pe pat, verficand cat e ceasul.
4:22 pm.
Ma ridic cu greu si oftez. La ora sase am pregatire, dar trebuie sa rezolv ceva mai intai. Am stabilit acum cateva minute ca ma voi vedea cu Lily. Am nevoie de un sfat si stiu sigur ca ea e cea mai potrivita persoana la care m-am gandit. Si Cleo ar fi fost o optiune buna, dat fiind faptul ca ea mi-a fost alaturi in ultimele zece, aproape unsprezece luni, de cand eu si Lucy nu mai tinem legatura. Dar eu am facut doar ce am simtit atunci. Este numai vina ei, m-a dat la o parte. A ales grupul, sa ramana cu ei, oricum din cate observ i-au dat cu sutul in fund de la o vreme. Nu pot sa-mi dau cu parerea insa despre situatia ei, nu mai e prietena mea si nici ei nu sunt. Insa am nevoie de sfatul ei, pentru ca a fost tot timpul sincera cand a venit vorba de problemele mele si m-a ajutat mult.
Imi simt telefonul vibrand in buzunar semn ca am primit un mesaj.
Cleo. Ea este acum cea mai buna prietena a mea. Este foarte intelegatoare si calma, total opusa lui Lily. Ne-am apropiat mult in ultimele luni si nu regret ca am devenit asa buni prieteni. Am inceput sa cred ca ma potrivesc mai mult cu oamenii calmi, ceea ce e bine.
I-am spus si lui Albert ca vreau sa vorbesc cu Lily. A zis ca cel mai bine e sa stergem totul cu buretele si sa ne impacam. Eu nu cred ca intelege nimeni cat de ranit si cat de singur m-am simtit in momentul in care cea mai buna prietena a ta, care pretinde a fi persoana care nu va pleca niciodata de langa tine, la un eveniment special din viata ei la care imi doream sa particip si sa fiu alaturi de ea, decide sa se inconjoare numai de oameni falsi, oameni care au nenorocit-o din interior spre exterior. A fost pura inconstienta, probabil, treaba ei.
Ies din casa si in nici zece minute ajung la parcul unde trebuie sa ne intalnim. Nu o vad pe nicaieri asa ca decid sa o sun.
Nu raspunde. Nici prima oara, nici a doua oara, dar primesc un mesaj. E de la ea.
"Imi pare rau, nu o sa mai accept sa ma chemi de fiecare data cand ai nevoie de mine, iar eu sa vin tot timpul, ca mai apoi sa nu vorbesti cate o luna cu mine. Sper ca esti fericit cu noii sau vechii prieteni."
M-a lasat balta. Pur si simplu, nu a mai venit. Nu a mai fost aici pentru mine, dar nici eu nu am mai fost pentru ea. Sufletul ei are nevoie de vindecare, stiu asta pentru ca am trecut prin exact acelasi lucru tot cu ea si mi se pare ca acolo s-a slabit putin sfoara in prietenia noastra.
Bunaaaa din nou. Mai am multe chestii de spus in "cartea" asta. In caz ca va intrebati de ce folosesc numele "Albert", deja in doua dintre cartile mele, e pentru ca el e al treilea prieten bun si prieten comun cu mine si respectivul "Mikey". El este singurul caruia i-am lasat numele real. Restul au alte nume si am mai modificat putin unele secvente in unele parti pentru ca nu cred ca as fi plecat vreodata de la scoala cand am simtit ca nu mai pot sta in acelasi loc cu grupul si "Mikey". In rest, totul e real, inclusiv sentimentele si trairile. Bine, acum va dati seama ca nu stiu eu ce simte "Mikey" din moment ce n-am mai vorbit de o gramada de timp, dar incerc sa banuiesc pentru ca vreau sa scriu mai multe capitole din perspectiva lui. Ah da, capitolul asta e din perspectiva lui, dar probabil v-ati dat seama. Au mama, ce m-am lungit:))) haaaaai , bucurati-va si de acest capitol, luv u.