- Carry! Mă dor picioarele! Încetinește puțin! Sunt frânt! se plânge Loki.
Cu o mișcare calculată și rapidă, m-am întors spre acesta, dându-i cea mai urâtă privire a mea.
- Tacă-ți fleanca, broscoiule! Nici nu am ieșit din haită și gata te smiorcăi? Iaca dacă era lupița aia aici, erai gata călare pe ea!
Tata împreună cu Greg și omega-ul nostru începură să râdă în hohote, pe când Loki mai avea puțin și sărea el pe mine.
Ne-am continuat drumul în liniște, ascultând ciripitul păsărilor și susurul râului ce traversa cele două haite.
Râul...acolo m-a împins Ludo, dar totul fusese un vis...
Cu pași hotărâți am mărit viteza, auzindu-l pe broscoi cum îmi adresa niște cuvinte nu chiar frumoase.
Aerul se intensifica în răceală, iar decorul devenea din ce în ce mai sumbru.
Granița. Am ajuns.
Ne-am aliniat unul lângă altul în fața dungii tăciunoase, uitându-ne spre teritoriul haitei Sacro-Mon.
Locul era pur și simplu sinistru.
Copacii înalți și vânjoși opreau lumina să pătrundă în pădure, făcând locul unul întunecat și înspăimântător.
- Sunteți gata? întrebă cu o ușoară reținere în glas.
Loki mai avea puțin și leșina, beta-ul și omega-ul priveau neîncrezători spre întunecimea pădurii, pe când eu eram mai hotărâtă ca niciodată.
- S-o facem și pe asta! zise tata cu jumătate de gură.
Tata trase aer în piept, călcând cu hotărâre de cealaltă parte a graniței urmat de ceilalți masculi, eu rămânând la urmă.
Din câte am înțeles de la tata, mirosul unei femele ce pătrundea pe pământurile lor era un semnal foarte prețios, nemaiavând scăpare. De ce? Pentru că aceștia prețuiau foarte mult femelele.
Eram sigură că știau deja de existența noastră pe teritoriul lor.
Mergeam unul lângă, cei 4 masculi fiind gata de luptă, pe când eu mergeam lejer nepăsându-mi că puteam fii urmăriți sau "în cel mai rău caz" atacați.
Atacați...familia mea fusese atacată și omorâtă. Totul se petrecuse atât de repede, dar era un vis. Un vis a dracului de dureros.
Tata, parcă simțindu-mi tensiune ce mi se scurgea prin corp ca și viteza luminii, mă luă de mână zâmbindu-mi încurajator.
Cu fiecare pas făcut, ne apropiam din ce în ce mai mult de așa-zisul "cartier" a sacrilor.
Tata, împreună cu ceilalți doi în comandă se postară în fața mea și a lui Loki, pe când acesta mă împinse în spatele lui. Nemernicul.
Dintr-o dată, în fața noastră apărură 3 bărbați cât două etaje și 3 femeie acoperite numai cu haine de mătase și bijuterii care mai de care.
După miros aceștia sunt cu siguranță Beta-ul, Omega-ul și Al Treilea în Comandă, împreună cu soțiilor lor.
- Căpetenie a haitei Dark-Mon! Cu ce ocazie pe la noi? întrebă unul dintre cei trei bărbați, cu siguranță acesta fiind Beta-ul.
Tata își ridică ușor bărbia vrând să pară intimidant, zicând pe un ton mai rece ca și gheața:
- Să zicem că am venit în vizită. Ceea ce contează e că am ceva important de vorbit cu Alpha.
Acesta când auzii ceea ce spusese tata, își strânse pumnii, zicând cu același ton folosit de tata:
- Și mă rog, ce e atât de important încât nu-mi poți spune mie? întrebă acesta.
- Beta Haos, nu cred că sunteți în măsură să decideți soarta unor suflete pereche, nu?
Beta Haos își strânse ochii, analizând pe fiecare în parte poposind mai mult pe Loki, pe mine nebăgându-mă deloc în seamă. Perfect. Îmi pot face intrarea.
- Ok! L-am anunțat deja pe Alpha!
- Perfect! zise tata cu un zâmbet de prădător.
Aceștia ne invitaseră în haită, povestindu-ne cum decurg lucrurile pe aici, însă ceea ce-mi atrase cel mai mult atenția fu uimitoarea reședință a Alpha-ului sau mai bine zis castelul în care locuia.
Castelul... castelul lui Nova, Hecta, Roman, Ramon, Madok, Klaus, Alex, Alexis, Dominic...era același.
Am intrat în imensitatea clădire nevenindu-mi să cred ochii.
Totul era la fel...ca în vis.
- Alpha v-a venii în câteva momente! Vă rog să luați un loc până atunci! zise una dintre femei, ce părea cea mai de treabă.
Așteptam cu nerăbdare să vină odată Alpha și să punem la punct treaba cu Loki și cu sufletul lui pereche.
Un scârțâit de ușă urmat de niște chicoteli înfundate se făcură auzite din holul castelului.
În sufragerie își făcură apariția un trup uimitor de înalt din care nu puteam vedea nimic din cauza pelerinei ce o avea pusă pe el. El e Alpha. O simnt. Lângă el se afla o fată mai mult dezbrăcată ce ne privea cu sictir, mai ales pe Loki ce mai avea puțin și plângea acolo.
- Oh! Ai venit! zise cu ură tânăra ce se lipii de Alphă.
Mi-am ridicat o privire spre Loki, acesta uitându-se pierdut când la mine când la fată.
Ceva nu era bine.
Mi-am oprit mirosul de femelă, punându-mă în așa fel în umbră.
- Zora! Ce sa întâmplat? îl întrebă acesta panicat.
- Nu sa întâmplat nimic, potaie! Ce? Credeai că dacă o să vii aici o să mă poți lua în haita ta de căței? Pfff! Ești chiar prost dacă credeai asta! Foarte prost! Nu aș merge nici omorâtă cu tine! Nu te-am vrut și nici NU TE VREAU! Ai fost doar o distracție de moment!
Loki privea pierdut spre Zora, lacrimile curgându-i-se deja pe obrajii lui albi ca de catifea.
- Tu vrei să mă respingi? o întrebă acesta gâtuit.
Ea deja o făcuse, prostule!
Aceasta pufni disprețuitor, îndreptându-și atenția asupra tatei zicând cu un zâmbet timid:
- Alphă, aș fii foarte bucuroasă dacă v-ați lua potaia din castelul MEU!
- CE?! țipă Loki nervos. Tu ești sufletul meu pereche! Ai văzut și tu asta! Nu are cum să ai doi! țipă acesta în continuare.
- Da! E adevărat, doar că Alpha, aici de față, mi-a dat ocazia să-i fiu lună și totodată "stăpâna casei", nu-i așa iubire?
Alpha se îndepărtă puțin de aceasta, dându-și capa de pe el aruncând-o pe unul din scaune. Nu și-a dat seama încă de prezența mea.
În fața mea se afla cel mai minunat om posibil.
Acesta purta doar o pereche de blugi negrii, pieptul puternic și bine făcut fiindu-i descoperit, lăsând la vedere un imens tatuaj pe pectorali cu emblema haitei. Mi-am direcționat privirea spre chipul lui, acum chiar simțind cum rămân fără aier. Ochii acestuia erau de cel mai pur alabastru ca și două safire.
Două safire...Edem, Dominic, Alexis, Alex, Klaus și mai era cineva...acei ochi...ultimii ochi pe care îi văzusem...ochii lui...ochii lui SIN.
Am strâns din dinți privindu-l cu răceală.
Poate era o coincidență. Tot ce visasem fusese doar un vis. Un vis a dracului de real.
Acesta își fixă ochii asupra tatei, zicând cu cea mai rece voce posibilă:
- Alphă Tom, din câte ați observat Zora a ales ceea ce este mai bine pentru ea!
Am strâmbat din nas, uitându-mă spre Loki ce mai avea puțin și sărea pe Alpha SIN.
- Alphă, cu tot respectul, dar eu unul nu torelez acest comportament neadmisibile față de un lup important din haita mea! Cred că nu ați uitat regurile dintre haitele noastre, nu?
Hopa! Tata joacă dur!
Alpha își încleștă maxilarul uitându-se dintr-o dată la Loki și spre mine, mai bine zis în direcția mea.
Cred că e timpul să-mi fac intrarea.
Slavă Domnului că eram întoarsă cu spatele, că dacă nu chiar că îi ziceam două din prima, dar toate la rândul lor.
Calmează-te, Carry!
- Mi-am dat seama că el este așa-zisul "suflet pereche" a Zorei, însă ea cine e?
Loki își ridică privirea spre Alpha, zicând cu ură:
- Nu cred că e treaba ta și stai departe de ea dacă nu v-a ieșii rău de tot! îl amenință acesta, făcându-mă să pufnesc în râs.
Mi-am lăsat părul cât mai pe față punându-mi totodată și gluga pe cap, zicând cu amuzament în glas:
- Treaba asta devine din ce în ce mai comică, nu-i așa Alphă SIN?
Un cor de suspine și murmure de uimire se făcură auzite în cameră, făcându-mă să râd cu poftă.
Am ieșit din umbra în care stăteam, îndreptându-mă spre Sin ce mă privea cercetător.
Dându-mi gluga jos, chipul lui se însenină, uitându-se cu uimire la mine.
- Exact ca și în vis, nu? îi replic eu cu un rânjet înspăimântător.
Acesta începu și el să zâmbească diavolește, zicând aproape mârâind:
- Ca și în vis, regină Carrara! Ca și în vis!