Ca orice persoană normala, Ivy sta pe pat, pe telefon. Ca de ce nu...
- Vreau sa ma lasi in pace! Esti o vaca! O profitoare! Noi 2 nu mai avem ce discuta! a citi mesajul cu voce tare inainte sa-l trimita către Alexa
.... Alexa scrie. Venise si răspunsul, un simplu,, OK ". Asta a infuriat-o pe Ivy.
- SERIOS!? a tipat. De odata o vaza verde in care era un trandafir rosu s-a spart. Ea a tresarit. Bucati din vaza erau pe biroul ei.
Geamul camerei ei era deschis. Nu ea il deschisese. S-a ridicat de pe pat. Si-a pus picioarele pe parchetul rece. A trecut peste covorasul pufos. Ajungând la birou. Acolo era un trandafir negru superb langa cel roșu. ,, Cine naiba a pus asta aici? " se gandii ea. Chiar exista trandafiri negri?
- Ar fi fost frumos sa-mi spui mulțumesc, totusi!
Ivy s-a intors si a dat de acei ochi albastrii superbi. Era el. Ea a vrut sa zica ceva, dar el cu o viteza inumana ia pus mana la gură.
- Ok. Vei veni cu mine fie ca vrei fie ca nu. Nu trebuie sa nu spui nimanui de mine, Ivy.
Ivy a aprobat cu o mișcare de cap. Baiatul misterios a luat-o in brate si au sarit pe geam. Fata a scos un scurt tipat. Ii era frica. E si normal. Dar spre surprinderea ei, in loc sa cada pe pamant de la inaltine. El zbura deasupra pamanului. In spate avea o pereche de aripi negre si mari.
Vroia sa afle mai multe despre el. Cine era el? De ce avea aripi? De ce? De ce?! In mintea ei veneau alte si alte intrebari. In fata era o casa parasita neterminata. Au intrat, pe locul unde ar fi trebuit sa fie un geam. Odata ce ea a fost lasata jos. A plecat de langa el.
- Ivy!
- DE UNDE IMI STII NUMELE? tipa ea. CINE ESTI! NU POTI SA DAI BUZNNA LA MINE ACASA SI SA MA RAPESTI!.... VORBESTE!!!
- Pai suntem colegi de acolo îți știu numele — si te-am adus aici sa vorbim.
Ivy s-a apropiat de el.,, Raspunde-mi" ia spus. Palma ei fina facand contact cu fata lui. Genul ala de palma care iti lasa urmă. El a fixat-o cu ochii lui care incet incet deveneau galbeni-verzulii.
A izbit-o de perete. Si a inceput s-o strânga de gat. Ivy simtea cum pamantul nu ii mai este sub picioare. Nu mai putea respira. Si- a spus mana pe incheietura lui. Ivy deja regreta ca ia dat acea palma, nu credea ca se poate enerva asa. A incercat sa-l impinga dar nu a reusit, e mult mai puternic decat ea.
Baiatul si-a luat mainile de pe ea si s-a departat cativa metri distanta de aceasta. Ivy statea cu spatele pe perete cu maini pe gatul ei. Lacrimi curgeau pe obrajii ei. Da, ii era frica de el. Si-a aruncat un ochi la baiat. Acesta statea in genunchi cu mainile la cap. Blugii lui negrii erau plini de praf alb de la constructie. Fata a dat sa se apropie de el.
- Te rog pleaca! a rugat-o acesta. Ivy nu i-a bagat in seama rugamintea. Si s-a apropiat de el. Acesta a inceput sa tipe. Infatasirea lui s-a schimbat pielea lui devenea neagra, dintii erau acum, ascutii. Avea cornite. El era............un demon. Ivy si-a pus manile la gura. S-a apropiat de el. Ia pus mana pe umar.
- Ămmmm. Heyy. El s-a uitat surprins la ea. La asta nu se astepta
- Stiu ca ti-e frica, simt asta. A inceput sa rada. Vrei sa stii mai multe despre mine, nu?
- Da vreau! S-a oprit din ras si a revenit la normal
- Vino! S-au ridicat amandoi. Da-mi mâinile. I-a luat mâinile in ale lui.
- Eu sunt Leviathan. Te urmaresc de cand erai mica. Te stiu mai bine decat oricine. Stiu ca virgula crezi in paranormal. Iubesti demoni. Acum,..... ce iti voi spune nu trebuie sa spui la nimeni. A spus el. Ea a aprobat. Esti o vrăjitoare.
............ Voi posta next-ul după ce capitolul va avea peste 5 voturi