De ce fugi,
O, scumpă nestemată, acolo
Unde iubirea
Aievea nu cunoaște ogor?
Zilele toate
Emană căldura,
Ce-ngheață-n suspin,
Izbită de dor.
Sărmanii de noi...
Izvoare secate,
Cinic redobândite
În deșertări.
N-avem noi chip pentru iubire,
Ci doar trupuri pentru ape,
Iar valul cufundă.