Istovit pe banca ta
Și îngălat în sânge,
Jelește o boare-a răsufla...
Jelește și tot plânge.
Răpus pe lemnul cel uscat
Ce-adăpostește-o rază,
Tânjește aerul curat...
Tânjește o amiază.
Trandafir - maistru palid,
Ce frânge-nsângerări,
Petala ta și vântul arid
Înmormântează mări.
Ea pas cu pas pătrunde-n clasă,
Ce blond la-naintare!
Șuvoaiele bălane înfașă
Întinderi de mare.
Dar apoi oceanul tot,
Se-neacă istovit,
Smucește-un zâmbet ca de mort
Un zâmbet ramolit.
Soarbe din priviri corola,
Si-a ei petală suptă.
Melodic cântă sărutarea,
Dintr-alt obraz se-nfruptă.
YOU ARE READING
Adieri poetice
Poetry„Adieri poetice" - portiță de evadare din temnițele cotidiene. Refugiu liric, spuzit în cuget, vis, meteahnă și prelungă meditație. Batere de vânt în treacătul apusului ce răsfiră șuvițe și întinderi de codri, se-alungește peste holde unduitoare, li...
