se strâng buluc în fundul pieții,
hălăduind tabagic,
duhnind a boală și injecții
străini cu chipul tragic.
își cârmuiesc un glas zelos,
deși cernit de tuse.
bârfa - dârzul ranchiunos
plutește între spuse.
pe un piedestal sosesc
două doamne suple,
ce bălanul despletesc
pân' de-a lung de pulpe.
trùpeșe urnesc solemn
două pumnale gri
cu care scrijelesc în lemn
și rabdă ca să vii.
iar din vânzoleala-aceea,
ursuză și severă,
se strecoară-n pas femeia
atât de infidelă.
ai crede ca-i o perlă-n noapte,
val nemuritor,
cu fruntea largă, dreaptă-n spate
și marea-n ochișori.
dar nici pe-aproape nu-i dorința
nețărmuit-odată,
nici pe departe năzuința.
ah, e alta fată...
e un demon între oameni,
ispita-ntre ispite,
ce târâie picioare rumeni
șterpelindu-mi clipe.
în ochii ei citesc zorit,
cum citeam iubirea,
numai ura ce-a domnit
ogorul: fericirea.
eu în genunchi stam vestejit,
cum stăteam la fată.
„eșafod trandafiriu,
mai iartă-mă odată!"
ea s-așterne lângă mine,
încă o iubesc...
dar degeaba stau în vine
langa-un corp celest.
dă un ordin în chip grav,
cu mâna-i tremurândă,
și cele doua blonde, suav,
se-ncumetă să plângă.
una-mi netezește părul,
regretându-mi sorții,
cealaltă, -nălțând toporul,
m-aduce-n rând cu morții.
YOU ARE READING
Adieri poetice
Poetry„Adieri poetice" - portiță de evadare din temnițele cotidiene. Refugiu liric, spuzit în cuget, vis, meteahnă și prelungă meditație. Batere de vânt în treacătul apusului ce răsfiră șuvițe și întinderi de codri, se-alungește peste holde unduitoare, li...
