Imi este frica. Este pentru prima oara cand recunosc asta, sau cand simt asta. Imi era frica pentru el, pentru mine, pentru tot ce am reusit sa fac pentru el, pentru a-mi salva visul. In ce te-ai bagat Clara? De la inceput mi-am promis ca nu voi inflori sentimente pentru nimeni si iata-ma acum ! Sunt intr-un neant al haosului, sunt intr-un intuneric complet, fara putere pentru a gasi acea luminita de la capatul tunelului. Cred ca tunelul meu este fara sfarsit. Imi rasuna numele lui in minte, parand din ce in ce mai confuza. Trebuie sa termin totul acum. Sa-l alung din mintea mea, sa-mi duc misiunea pana la capat. El lucreaza cu omul care mi-a ucis familia cu sange rece, iar acum tot ce face el este sa-i urmeze exemplul acelui idiot. Imi doresc atat de mult sa pot pune capat acestui lucru, sa-l alung, dar sunt neputincioasa, de fiecare data cand imi ating pielea ii simt atingerea, de fiecare data cand ma gandesc la orice alt lucru, imi apare in minte. Il simt chiar si atunci cand nu este langa mine. Am picat in propria-mi plasa si nu exista leac care sa ma salveze. Il iubesc. Asta este crudul si sinistrul adevar. Suna diferit cand il recunosc, dar da il iubesc. Doar ca nimeni nu poate sti asta. Am fi amandoi in pericol, eu pentru ca ii ascund fiecare macel, iar el pentru ca poate fi descoperit in orice secunda. Am fost pusa sa urmaresc, nu sa ma indragostesc. Clarisse Juliette Dupont, tatal tau ar fi dezamagit de tine...