NE MUTĂM DIN CAUZA...
Femeia din fata fetei se uita nedumerita. Glasul lui Michelle se facea auzit in incapere , pentru a mia oara.
– "De ce ne mutam si eu nu stiu?"
– "Pai... Uitasem sa va spun."
Desigur.
E adevarat.
O minciuna mai mare ca asta nu se putea. Nu uitase niciun moment de mutarea lor, doar ca voia sa ii anunte in ultimul moment, pentru ca ei sa nu aiba ocazia de a refuza.
– "Adica , l-am pus pe Oliver sa va spuna", incerca ea sa se scoata.
Cand?
–" Inainte cu o zi?"
– "Defapt....."
Usa de la intrare se facu auzita. In incapere intra un barbat rosu, gafaind de la alergat, fluturand niste bilete de avion in aer. Michelle era furioasa in adevaratul sens al cuvantului, ceea ce era de speriat, defapt ea mereu e calma- sau aproape mereu.
Bryne incepu sa ranjeasca atunci cand il vede pe tatal sau in aceasta postura. Se gandea la prosti, toti stiau asta din momentul in care intrase pe usa. Oliver era debusolat. Era panicat. Era opusul lui Michelle.
Aceasta se indeparta de mama ei cu pasi lenti, apropiinduse de tatal ei. Ii lua cele 5 bilete din mana si citeste ora si data stabilită.
–" Nu pot sa cred! " ţipă fata . Daca te uitai atent la ea puteai jura ca îi iese fum pe nari. Dar avea şi dreptul. Dar din moment ce nu mai avea prieteni aici si nici altceva ce să o oprească din a părăsi locul acesta, putea pleca liberă. Dar nu acesta era motivul supărării.
" Plecam in două ore!? "
– "V-am facut bagajele. " spuse mama lor . " şi... " De ce a continuat dacă nu avea ce spune? " va cer scuze".
Credea ca scăpa cu un simplu " scuze"? Daca da, s-a înşelat. Nu avea aceasta uriasa ocazie. Greu avea să o scoata la capăt.
–" Macar pot sti si eu motivul plecării?! " intreba Oliver.
Nici acesta nu era foarte fericit din cauza anuntului surpriza. Aveau dreptul sa stie macar cu o saptamana inainte , nu cu doua ore.