"AŞ VREA SĂ TE POT ÎNJURA"
Linişte. Linistea era singura care se facea simţită in încăpere. Opthelia izbucni din nou intr-un plâns amar. Ţipă din nou spre fiinţa ce statea in faţa ei, dar totul fu in zadar, aceasta nu mai era conectată la aparate. Țipa de durere şi o ruga să se reîntoarcă la ea, dar nu primi nici un răspuns.
Trecuse 3 săptămâni nenorocite in care aceasta era in comă. Degeaba încerca sa o convingă Michelle pe mama sa să redevină ceea ce a fost cândva, dacă aceasta nu-şi dorea cu ardoare. Acasă lucrurile chiar se schimbaseră, tatăl ei mai mereu era rece, fraţii ei beţi, iar ea plânsă.
Oare mama ei chiar nu văzuse niciodată asta?
La un moment dat îşi pierdura toată speranta, asta până ieri. De alaltăieri se hotarase sa meargă la o biserică catolică, aceasta fiind religia pe care mama sa o practica, şi se rugă in faţa Sfintei Fecioare Maria, mama lui Isus. Se rugă cu inima, nu doar cu gândul şi plânse timp de 3 ore. A doua zi, se întâmplase un miracol: Mama ei tocmai dădea semne de viaţă! Era un progres după spusele doctorilor, dar azi acel progres daduse inapoi. Poate acest fapt se datora faptului că nu mai mersese seara trecută la Sfânta Liturghie, incepuse sa tina chiar şi post; sau totul fusese ceva temporar. Îşi putea amintea că ieri tocmai se bucura de acest micuţ progres, sarea in sus de bucurie.
Şi totul degeaba.
A mai rugat-o pe mama sa să se trezeasca, fără vlagă. Iar apoi totul se transforma într-un intuneric etern.
In aceste momente statea inchisa in camera, nu vorbea cu nimeni. Era tăcută. Era ceea ce ea a urât toata viaţa ei: O penibilă. Până si când era "tocilară " avea nevoia de a comunica cu cineva, dar acum nu mai era ca inainte. Nu mai putea fii ea daca nu se certa cu Urs din orice motiv, oricât ar fi el de mic. Incepuse sa creadă ca aceasta obişnuinţă face parte din rutina ei. Nu mai a ieşit din cameră de când aflase vestea ce o naruise, mergea doar până la biserică şi inapoi.
Era ca intr-o lume parala. Nu mai era aceeasi ea vorbăreaţă, prietenoasă, nici macar răutăcioasă. Dar oricum, cum putea fi ea vorbăreaţă, prietenoasă sau chiar vorbăreaţă daca nu vorbeste de loc?
–E timpul să plecăm! spuse tatăl ei.
Aceasta aprobă cu o miscare lentă a capului.
— ♢ • ♢ • ♢ —
O nouă zi posomorâtă avea să fie in casa McCarthy . De când femeia casei acesteia e in comă, nimeni nu mai e la fel—înafara de Bryne, nu se putea si el cuminţi. — Cand mergea pe drum Michelle era de multe ori privita cu milă, dar si cu reproş. Toate de parca ea ar fi fost vinovată pentru toate aceste lucruri întâmplate recent— sau acum 3 săptămâni si 5 zile.
Aceasta nu îşi pierduse credinţa. In seara aceasta era invierea şi avea si speranta ca mama ei sa se fi trezit tot in aceasta seară, dacă nu stia ca era pierdută.
Totul parcurse normal , merse la Sf. Liturghie şi asculta cu sfintenie cuvintele preotului de pe altar. Ieşise afară pentru a observa cum e ritualul de incepere pentru o astfel de sărbătoare —ea nefiind pana acuma aici— si primi cu bucurie lumina lui Cristos. A inconjurat de trei ori Biserica, dupa cum era obiceiul, si intra inapoi in aceasta.
Aseara desi nu era liturghie era un fel de adoratie in timpul caruia ea a inceput sa planga. Adica un om chiar ar fii posibil sa faca asa ceva pentru niste oameni pe care nici macar nu-i cumoaste? Oameni ce nu pretuiesc ceea ce primesc? Ea nu ar fi suportat 5 580 de lovituri cu biciuri facute din piele de camila— de fapt nici un om nu ar fi suportat asta— ar fi murit din prima.
Dupa Liturghie merge in treacat la mama ei cu speranta ca Dumnezeu o ascultase si chiar se intamplase o astfel de minune. Dar ce sa vezi? Aceasta inca zacea in pat printre cerceaful alb ce-l acoperise. Primul gand ar fi fost sa-l acuze chiar pe Dumnezeu, dar la urma nu a avut nici o vina Acesta ca oamenii ni stiu sa pretuiasca ceea ce au, decat dupa ce sunt pe cale sa piarda lucrul respectiv. Iar acum se simtea chiar ea vinovata ca nu a stiut cum sa aiba grija pentru a fi o fiica – nu perfecta, ca nu poate fii– acceptabila. Sa o asculte mai mult decat o facea deja, sa nu se certe deloc cu ea , sa fie mai ca... Isus.
–" Hai mamă, te rog. Ridică-te! " spuse ea . " Ridică-ţi perdeaua ce-ţi acoperă ochii! Fii puternică, nu te lasă! " ţipă spre mama sa, dar fără niciun rezultat.
–" Halal mamă! " spuse Bryne când paşi in camera luxoasă a spitalului. " Ce mamă şi-ar parasi copii? Ce mamă ar alege să moară? Ce mamă ar alege raiul in loc de fericirea copiilor săi? " ţipă acesta cu reproş, iar vocea răsună in tot spitalul, creînd ecou.
–" Bryne... " încercă Michelle să-l domolească.
–" Nu, Michelle! Ea trebuie sa fie certată! Din cauza acestei fiinte cu toţii suferim! " spuse si se reintoarse cu faţa spre corpul ce zăcea pe pat. " De ce ne-ai mai dat viaţă dacă vrei sa ne părăseşti? Nu mai bine nu ne dadeai fiinţă? " ţipă şi se indrepta spre uşă.
Întredeschise uşa şi păşi peste prag. Dar inainte de a pleca rostise ultimele sale cuvinte pentru mama sa:
–" Aş vrea sa te pot înjura, dar mi-ai dat viaţă şi iti sunt recunoscător pentru asta! "
Şi cu astea spuse plecă...
CITEȘTI
Tocilară cu farmec ✔
Romance*prima mea carte* Michelle este o "tocilară", după spusele colegilor. Ea are o singură prietenă care se află la mii de kilometri distanţă. Dar din cauza unei deficienţe pe care o suportă slujba tatălui ei, acesta îşi va pierde job-ul. Când va prim...
