A/N: Hey! In sfarsit, capitolul 52. In capitolul asta o sa vedeti mai multe laturi ale Lylei (sensibila, geloasa si va las pe voi sa mai descoperiti), iar in 53 va fi cam la fel, numai ca din alta perspectiva. Oricum, sper sa va placa. Va sugerez sa ascultati:
Bruno Mars-Just the way you are;
Coldplay-A sky full o stars;
Selena Gomez-Slow down.
Nu uitati sa imi lasati parerile voastre in legatura cu capitolul, povestea in general si ce credeti ca se va intampla mai departe. LOVE YOU!!!Xx
LYLA'S POV
Imi priveam reflexia in oglinda si ma tot gandeam daca ar trebui sa aleg rochia neagra, cu doua palme deasupra genunchilor si decorata cu paiete care incep de la gat si se continua in mijlocul pieptului. Ma invart de vreo cinci minute si ma analizez din toate unghiurile. Am impresia ca e prea mulata si lasa prea multe la iveala. Deodata, sute de nesigurate ma lovesc precum un fulger si isi lasa amprenta mea, la fel cum fulgerul ''tatueaza'' corpul oamenilor cazuti in prada lui cu figura Lichtenberg, cu zeci de ramificatii ce seamana cu un copac. Cand ma uit in oglinda, nu vad decat o fata cu nas si solduri mari, un abdomen curbat, picioare groase si imi gasesc cate o imperfectiune de fiecare data cand ma uit mai atent.
In momentul asta sunt fragila precum o frunza in perioada toamnei si gandurile mele se rastalmacesc ca zapada in timpul unei avalanse. Oare ma vor accepta fanii? Ne vor sustine sau ma vor jigni? Cand imi aduc aminte de fostele iubite ale lui Harry, nesigurantele ma cuprind pe de-a-ntregul. Ele erau canterete, prezentatoare sau modele, nu ma pot compara cu ele. E ca si cum ai pune un trandafir rosu fermecator langa o buruiana. Ce ai alege? Toata lumea va lua trandafirul si il va pune in apa, iar buruiana va fi taiata de la radacina si aruncata. E ca si cum te-ai duce la un mar si ai vedea toate merele frumoase din copac, dar si pe cele cazute pe pamant, aproape putrezite. Oricine le-ar alege pe cele coapte din copac, iar restul sunt istorie.
O lacrima izvoraste si curge pe obrazul meu si incerc din rasputeri sa ma calmez. Cu siguranta nu o sa ma placa. Cu siguranta o sa am parte de multa ura. Harry va incerca sa ma faca sa ma simt mai bine si va reusi pe moment, insa nesigurantele mele nu vor disparea niciodata. Teama se infiripa inauntrul meu si ma las coplesita, incepand sa plang. N-am mai avut pana acum o reactia ca asta, dar cred ca toate s-au acumulat si cu toata presiunea asta in legatura cu relatia noastra... Cum o sa rezist in lumea asta? Cum o sa ma descurc cu fanii si atentia care mi se va acorda? Cu cat ma gandesc mai mult la asta, imi dau seama ca sunt absolut patetica pentru ca ma plang.
Imi sterg rapid lacrimile si imi iau trusa de machiaj. Poate asta ma va ajuta sa fiu mai sigura pe mine, cel putin partial. Am trecut rapid de la pudra la ruj rosu, ochii mei fiind evidentiati cu putin tus si mascara. Seara asta in club cu ocazia Anului Nou sper sa ma mai invioreze si sa ma faca sa imi iau gandul de la toate aceste lucuri. Brusc, ziua de ieri mi se deruleaza in minte ca un film. Oare am fost vazuti? Fotografiati? Ne-am plimbat prin Boston si i-am aratat lui Harry parcul in care veneam aproape in fiecare zi, strazile mai importante si cateva muzee. Chiar daca ne-am comportat ca si cum am fi fost doar prieteni, suspiciunile nu inceteaza sa apara. Tentatia de a-l imbratisa, saruta era atat de greu de imblanzit, ca si cum ai pune un leu intr-o cusca. Cand am ajuns in apartament, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne lipim buzele intr-un sarut infometat ce a durat pana cand am fost luati prin surprindere de murmurul tatei. Am avut amandoi un soc si ne-am simtit atat de stanjeniti, o nuanta de rosu carmin invadandu-ne fetele. Pana la urma, nu am primit alte comentarii, dar atmosfera a fost foarte ciudata.
Un bazait ma trezise la realitate, mutandu-mi privirea spre ecranul stralucitor al telefonului. Un mesaj de la Jo in care spune ca ne asteapta. M-a invitat ieri sa ne petrecem Revelionul impreuna intr-un club si am fost cam ezitanta. Am vorbit cu Harry si a acceptat, chiar daca am dezbatut problema relatiei noastre vreo cincisprezece minute. Se pare ca vom fi din nou supusii torturii asteia, insa nu cred ca va fi una la fel greu de suportat. Intunericul si luminile orbitoare in diferite culori de galben, verde, albastru...
Instantaneu, respiratia parca mi s-a oprit pentru o secunda si gandurile mele se involburau precum marea pe timpul unei furtuni. Albastru si mare... Oh, Lyla, ce comparatie minunata. Oare cu ce poti sa le mai compari? Sau mai bine zis... cu cine? Subconstientul ia din nou avant si ma inspaimanta si mai tare. Am uitat complet de Logan. Daca o sa vina cu Jo? Daca o sa ma intalnesc cu el? Daca o sa se intalneasca Harry cu el? Din toate intrebarile astea, ultima imi creeaza fiori . I-am explicat lui Harry absolut totul, dar el are o problema cu autocontrolul. Ugh, in ce m-am bagat? Jo si invitatiile ei. Jo si betia ei. Jo si sarutul ei. Tu si incapatanarea ta. Tu si naivitatea ta. Tu si politetea ta. Sper ca te-am lamurit. Vocea mea interioara imi intoarce replicele ca de fiecare data si ma face sa ma simt vinovata.
Am oftat si m-am ridicat de pe pat, dandu-mi seama ca ar trebui sa plecam. M-am incaltat cu tocurile negre si mi-am luat jacheta de un albastru electric, aruncand o ultima privire in oglinda. Ma simt mai sigura pe mine, insa acele lucruri nu au disparut complet din mintea mea. Nuanta asta de albastru imi aduce aminte de pantofii Gemmei pe care i-am purtat la cina cu Andrew si Emily. Unde am aflat de relatia tatei cu ea. Unde m-am certat cu Andrew. Unde am avut scanteia aia nebuna de curaj si i-am dat o palma peste fata. Oh, da! Faza aceea a trecut in cartea ''Lucruri care trebuie amintite''. Acum subconstientul meu mai scrie si carti? Ma gandesc oare ce-ar mai putea face in continuare. Sincer, pot sa dau si sfaturi foarte bune... Asa ca, ai grija ce faci noaptea asta. Parti necunoscute ar putea iesi la iveala. Si asta ce ar trebui sa mai insemne? Devin atat de confuza cu vorbele sale si incerc sa-l deslusesc, insa a deslusi sfaturile vocii mele interioare e ca si cum ai incerca sa treci de cealalta parte a raului care e plin de crocodili.
Harry dadu buzna in camera, imbracat cu jeansii negri, o bluza alba si un sacou bleumarin, si o data cu asta, intrebarile mele s-au evaporat. Ma privi indelung, iar nesigurantele mele deveneau din ce in ce mai puternice. Si inca o data sunt invidioasa pe carapacea broastelor testoase. Se apropie de mine si incercam sa afisez un zambet convingator, dar de fapt voiam sa ma camuflez cumva. Imi stranse degetele intre ale sale si buzele mi s-au strans deodata intr-o linie dreapta.
-Lyla, ce s-a intamplat? ma intreba Harry ingrijorat, observandu-mi schimbarea brusca.
-Nimic, i-am raspuns cu o voce plata in care nu puteam gasi nicio urma de convingere. Mi-am coborat ochii spre podea si puteam simti cum Harry ma priveste nedumerit. Imi ridica barbia.
-Asta nu e adevarat. Te rog, spune-mi. Vreau sa te ajut, imi spuse pe un ton plin de caldura. Ah, as fi vrut sa fiu mai buna la actorie, sa nu mai trec prin asta. Insa Harry intotdeauna nu se lasa pana nu afla ce nu e in regula. Am oftat incet, incercand sa-mi aleg cuvintele astfel incat sa nu par patetica.
-Eu doar... ma gandeam la fanii tai si cum o sa fie cand o sa afle. Nu o sa ma accepte. O sa-mi trimita ura. Pur si simplu stiu ca asa va fi, i-am zis cu un glas stins. Asteptam o reactie care nu mai venea si mi-am lasat din nou privirea in jos. Deodata, am simtit cum bratele lui Harry ma cuprind intr-o imbratisare stransa. Imi mangaia usor parul si imi saruta crestetul capului.
-Lyla, nu te mai gandi la asta. E adevarat, la inceput va fi mai greu, insa cu timpul se vor obisnui. Sa nu-i asculti. Daca te jignesc, sa nu le dai importanta. Esti frumoasa, absolut minunata si iubesc absolut totul la tine. Chiar daca tu vezi imperfectiuni, eu vad numai lucruri uimitoare. Si in plus, iti voi fi alaturi orice s-ar intampla, sa nu te indoiesti de asta. Cuvintele sale mi-au inmuiat inima si mi-au alungat toate nesigurantele intr-un loc intunecat.
Tot ce mi-a spus... Parca mi-a citit gandurile si stia de ce am nevoie. M-am desprins din imbratisare si l-am sarutat cu inflacarare, ca si cum i-as multumi pentru vorbele lui. I-am simtit zambetul in sarut, insa am fost imediat intrerupti de telefonul meu care vibra incontinuu. Alt mesaj de la Jo in care intreba cand venim. Mi-am dat ochii peste cap, stiind ca ea este cam nerabdatoare. Ugh, tu si nerabdarea ta, Jo! Iar acum, subconstientule, nu veni cu o replica impotriva mea. Vad ca am inceput sa invatam. Asta e foarte bine! Sa vedem cum te descurci in continuare. Intrebarile m-au napadit din nou, insa s-au dezintegrat rapid cand am intalnit fata nelamurita a lui Harry.
-Ar trebui sa plecam sau Jo ne va da sub urmarire, am zis pe un ton cat se poate de serios, un chicot tasnind printre buzele lui Harry. I-am trimis un mesaj prietenei mele in care sper ca am linistit-o si am iesit din dormitor, nu inainte ca sa imi iau geanta asortata cu rochia. Harry se incalta cu cizmele sale gri cand am ajuns in hol si am iesit, intr-un final, din apartament.
Ne-am impletit degetele ca si cum ar fi legate precum doua corabii. Oare cum va fi seara asta in club? Mai ales cand stiu ca o sa-l am pe Harry langa mine si nu prea vom reusi sa ne sarutam, imi dau seama ca va fi o adevarata tortura. Mai vedem noi, Lyla! Vocea interioara ma tot inghionteste si nu pot sa le gasesc rostul. Gandurile mele sunt precum o musca prinsa in panza de paianjen bine croita a subconstientului meu. Aerul de gheata ma trezi la realitate si ma facu sa-mi para rau ca am ales o astfel de tinuta, dar moda cere sacrificii. Zapada scartaia sub picioarele noastre si am inceput sa tremur cand vantul isi facu simtita prezenta printr-o adiere. Harry observa asta si isi petrecu bratul pe dupa talia mea, tragandu-ma spre el. Instantaneu, un val de caldura ma strabatu si am uitat de frigul extrem. Nu stiu cum, dar mereu realizeaza cum ma simt si ma ajuta. E ca un al saselea simt. I-am sarutat obrazul pentru a-i multumi, iar el imi zambi. Imi place la nebunie cand nu trebuie sa ne folosim de cuvinte, ci doar de gesturi.
Am ajuns la masina si Harry imi deschise usa cum face de obicei. Intotdeauna acest lucru imi aduce un zambet larg pe chip. M-am facut comfortabila in scaun si amintirile au navalit ca un val asupra mea. In masina asta am privit Bostonul pentru prima data. In masina asta m-am dus pentru prima data la Harvard. Mi-am scuturat usor capul si acum ii multumeam tatei pentru ca ne-a lasat sa o luam. El isi petrece Anul Nou cu Emily si am fost complet surprinsa de intelegerea de care a dat dovada. Mi-a luat ceva sa-l conving in legatura cu clubul, dar s-a oferit el sa ne dea masina. Cateodata ma duce de la pamant la cer si invers.
Harry intra in masina, sunetul motorului invadand atmosfera. Trecusera cateva clipe, insa masina nu se misca de loc. Nelamuriri imi umblau prin cap ca la un maraton si mi-am mutat privirea spre Harry. El ma analiza din cap pana-n picioare si isi musca buza, devenind din ce in ce mai confuza.
-Ce e? l-am intrebat, el ridicandu-si imediat ochii spre mine. Acestia erau de un verde inchis, salbatic as putea spune.
-Nu stiu daca ar trebui sa te cert pentru ca te-ai imbracat asa sau sa ti-o rup. Vorbele sale mi-au facut obrajii rosii precum focul, iar sangele pulsa in mine cu putere. Cum trece de la baiatul dulce care imi deschide usa la cel pervers in doar cinci secunde?
-Sper doar ca nu o sa incepi din nou cu crizele tale in legatura cu ce m-am imbracat, cum mi-ai mai facut de doua ori. Si apropo, imi place rochia asta si am dat ceva bani pe ea. Deci, clar nu te las sa mi-o rupi, i-am raspuns cu tupeu.
-Cred ca te pot face sa te razgandesti in legatura cu rochia, continua sigur pe el. Am ridicat o spranceana.
-Oh, serios? Stii, daca o rupi acum de pe mine, nu cred ca o sa-ti convina ce o sa vada baietii de la club. Insa mie da. Stii, putina libertate nu strica, i-am replicat, incercand sa castig. Ramase uimit de cuvintele mele si isi muta privirea spre parbriz. Linistea se lasa, doar motorul auzindu-se in surdina. As putea-o numi liniste castigatoare. Harry dadu aprobator din cap.
-Mda, cred ca varianta a treia suna cel mai bine. Si aia e sa mergem acolo. In scurt timp, masina parasi parcarea si blocul iesi din raza mea vizuala, palind in intuneric.
Am afisat un zambet satisfacut, fiind constienta ca am mai castigat inca o data. Mai bine ai lasa-o mai moale cu castigurile in fata lui Harry pentru ca va trebui sa te revansezi fata de el. Subconstientul ma puse pe ganduri si ma nelinisti in acelasi timp. Suspiciunile mele legate de noaptea astea se revarsa asupra mea precum apa dintr-o cada prea plina. De data asta ar trebui sa lupt cu orice vrea vocea mea interioara sa spuna si sa nu ma dau batuta. Lyla, iti amintesti de cartea a doua din ''Hunger Games''? Capitoliul a incercat sa lupte impotriva lui Katniss, dar ea a luptat inapoi si le-a distrus scutul. Pana la urma, tot ei s-au ars. Fii sigura ca tu nu o sa fii Katniss, ci chiar invers. Ce naiba mai inseamna si asta? Acum subconstientul meu face conexiunea intre carti si realitate? Pai atunci, daca eu voi fi cea rapuda, cine ma va rapune? Te-as sfatui sa iti pui intrebarea cu ''ce''.
Mirosul de transpiratie, bautura si fum de tigara imi intra in nari, luminile puternice care se schimbau in fiecare secunda imi incetosau privirea, muzica rasuna puternic, iar degetele mele le-au strans mai puternic pe ale lui Harry. Sute de persoane dansau pe ritmul muzicii dance si o scena era amplasata mai in fata, de unde DJ-ul stabilea melodiile, iar in spatele sau se afla un eran mare unde se proiectau tot felul de forme. Mai multe mese erau imprastiate in laturi, vazand oameni care vorbeau si beau. In dreapta salii se afla barul cu scaune inalte si zeci de sticle atarnande, de unde lumea venea si pleca cu repeziciune grabindu-se pe ringul de dans.
Imi plimbam ochii peste tot, in incercarea de a o gasi pe Jo. Insa imi era foarte greu sa o zaresc in multime, mai ales cu toate efectele astea vizuale.
-Acum sunt bucuros ca nu ti-am rupt rochia, imi zise Harry apropiindu-se de urechea mea. Am inceput sa rad, dar bazaitul telefonului isi facu din nou aparitia. L-am scos rapid si am citit mesajul de la Jo:
''In partea stanga. A treia masa.''
Am zambit usor, stiind ca nu va mai trebui sa ma mai chinui.
-Si-acum urmeaza sa-ti dau drumul si sa ne prefacem ca suntem prieteni? Vorbele lui Harry m-au ranit, insa asta trebuie sa facem. Am incuviintat cu tristete, fiind pe cale sa-mi las degetele libere, insa mi le-a prins in ultimul moment.
-Inca un lucru. Nici nu am avut timp sa procesez ce mi-a zis pentru ca urmatorul lucru pe care il stiu e ca intunericul a cuprins sala si apoi buzele lui s-au lipit de-ale mele intr-un sarut pasional, chiar infometat. Mi-am dus bratele de-a lungul gatului sau, iar el mi-a luat talia intre ale sale, tragandu-ma spre el. Adanci sarutul, bucurandu-ne cat mai putem. Cand ne-am desprins, efectele speciale au reaparut. E ca si cum momentul asta a fost facut pentru noi: nicio sursa de lumina ca noi sa ne putem saruta si sa nu ne vada nimeni. Ironia sortii!
M-am intors spre Harry care zambea incontrolabil, iar eu i-am urmat exemplul. Instantaneu, mi-am adus aminte de Jo si criza pe care o va face. Dar si altcineva mi-a invadat mintea: Logan. Daca e si el aici? Panica a patruns in mine precum toporul in lemn si ma gandeam la tot felul de alternative. Ca de exemplu, mi s-a facut deodata rau si a trebuit sa plecam acasa. Insa Harry nu ma va crede pentru o secunda deoarece ma cunoaste atat de bine. Lyla, inceteaza cu asta! Nu poti face aceeasi mancare la nesfarsit, asa ca trebuie sa schimbi reteta. Asta a sunat atat de ciudat, dar a actionat ca o alifie pentru nelinistirea mea. Daca Logan ar fi fost aici, subconstientul meu ar fi luat-o razna in legatura cu albastrul si mai gasea alte replici. Logan nu e aici! Logan nu e aici! Am respirat adanc, repetandu-mi aceasta mantra in minte de vreo zece ori, pana m-am convins. Insa faza cu reteta ma cam sperie. A mai folosit asta in seara aceea de la restaurant, care s-a terminat groaznic, iar acum ar putea insemna ca... altceva se va mai intampla? Se vede ca te-ai uitat la CSI. Cuvintele astea mi-au fost de-a ajuns sa-mi dau seama ca asa va fi. Panica reveni si parca ma strapunge de mii de ori, ca niste albine care te inteapa la nesfarsit. Ce mai pregateste acum? Iti spun doar un singur lucru: depinde numai de tine ce va fi in scenariu. Teama se infiripa in mine si asta vrea sa faca. Sa fiu eu cea vinovata. Subconstientul asta ma manipuleaza in toate felurile posibile. Nu-l pot lasa sa mi-o mai faca o data. Eu doar te avertizez, Lyla. Tu esti singura care detine controlul. Asta asa e. Eu sunt cea in control.
I-am facut semn lui Harry sa mergem, iar el dadu aprobator din cap. Ne-am indreptat spre locul indicat de Jo, croindu-ne drum printre multimea de oameni care vorbeau, dansau sau se sarutau. Am devenit putin geloasa, stiind ca ei pot face asta te cate ori vor si nu se sfiesc. In schimb, pentru noi e o adevarata provocare sa ne abtinem si sa mintim pe toata lumea. Insa chiar si asa, nu regret ca am facut alegerea asta.
Fata lui Jo se lumina cand ne vazu si afisa un zambet larg, dupa care se ridica de pe canapeaua din piele alba. Rochia ei rosie imi atrase atentia, fiind de aceeasi lungime ca a mea si mulata. Parul negru ii era prins intr-o coada impletita mai dezordonata, iar machiajul ei era unul natural. Mereu i-am invidiat parul lung si matasos, iar cand o vedeam in vestiar cum si-l prindea o complimentam. Ma cuprinse intr-o imbratisare stransa si imi sopti:
-Ce ti-a luat atata? Intrebarea ei ma facu sa scot un chicot si parac puteam simti cat de curioasa era.
-Nu se intampla sa mergi in fiecare seara intr-un club, i-am raspuns sagalnic. Ea rase si se desprinse din imbratisare. Se uita in spatele meu si mi-am dat seama ca il privea pe Harry. Le-am auzit saluturile si panica se incolaci in mine precum sarpele de-a lungul unei crengi. Nu stiu cate bauturi a avut Jo inainte de a sosi noi aici si cine stie ce ar putea scoate pe gura. Am tras-o uosr spre mine si a tresarit.
-Eu si Harry: doar prieteni, i-am spus accetuand cuvintele. Se incrunta, dar imediat expresia ei se descreti si dadu aprobator din cap, ridicandu-si colturile buzelor. M-am intors spre Harry si era confuz, probabil gandindu-se la ce as fi putut sa-i spun lui Jo. Insa doar i-am facut semn din cap astfel incat sa ne indreptam spre masa.
-Lyla! Ce dor mi-a fost de tine. Vocea accea am auzit-o de mii de ori facand glume sau cerandu-mi sfatul in legatura cu un pacient. Vocea accea m-a invitat de cateva ori la intalniri, insa eu am refuzat de fiecare data si spuneam ca am mult de invatat sau am planuri cu tata sau orice alta scuza. Jo ma tachina deseori si imi sugera sa accept, dar ea nu stia de ce tot refuz. Nu stia ca imi era frica sa ma iubesc si sa fiu ranita.
Gandurile mele au fost oprite de imbratisarea calda in care m-a cuprins Josh si mi-am amintit cum facea asta de fiecare data dupa ce ne reusea o operatie. Parul sau de un saten inchis e aranjat cum era si ultima data cand ne-am vazut, la fel de ciufulit, iar ochii sai caprui exprimau bucuria de a ma vedea ca atunci cand le dadeam rudelor pacientului vestea ca este bine.
-Si eu sunt fericita sa te revad, i-am replicat cu un zambet larg.
-Arati minunat. Asa cum o faci intotdeauna. In acest moment, aveam impresia ca rosul de pe rochia lui Jo se imprima pe obrajii mei. Am putut simti cum suntem priviti intens de catre cineva, ca si cum ne-ar sageta cu foc. Mi-am intors usor capul si am vazut fata geloasa a lui Harry si sunt sigura ca arde pe dinauntru. Ah, nu din nou! Ar trebui sa fac ceva ca sa rezolv situatia asta mai repede s-au tot ascunzisul se va evapora precum apa la temperatura de fiebere. Haide, Lyla, gandeste repede!
-Josh, el e Harry, un prieten de-al meu. Harry, el e Josh, am fost colegi la spital, le-am facut cunostiinta aducandu-i fata-n fata. Am incercat ceva, dar cu vocea mea tremuranda nu stiu cat de mult va tine. Au dat mana unul cu celalalt si expresia fetei lui Harry deveni una mai linistita, ceea ce imi dadea speranta. Cu coltul ochiului am zarit-o pe Jo cum ne arunca o privire ciudata si cred ca se gandea la acelasi lucru ca si mine: cum se va termina noaptea asta. Sper ca o sa pasesc in anul nou cu dreptul, nu cu stangul.
-Oh, haideti, nu mai stati acolo! Plus, nu ne-am mai vazut demult, Lyla, si vreau sa-ti cunosc prietenul. O, Doamne, Jo! Ce a fost in capul tau cand ai adus-o aici? Sau poate s-a autoinvitat. Nici nu am ajuns bine ca deja imi simt nervii tensionati, iar enervarea incepu sa ma cuprinda incetul cu incetul.
Cand mi-am mutat privirea spre masa, fata curioasa si vicleana a lui Ellen mi-a sarit in ochi. Pe langa relatia foarte buna care am avut-o cu Jo si Josh, trebuia sa existe cineva care sa distruga starea de bine. In cazul meu este Ellen. Mereu a fost cea care se baga in treburile altuia, cea care barfea si cea care a avut cred ca mai mult de un sfert din personalul masculin al spitalului. Nu ne-am inteles niciodata una cu cealalta, dar asta si datorita firilor noastre ce sunt ca doi magneti la acealsi pol: se resping. Puteam descifra felul cum se uita la Harry, ca si cum ar fi urmatoarea ei tinta. In momentul asta, as vrea sa-l sarut pe Harry cu atata ardoare astfel incat sa-i dau de inteles ca nu poate ajunge la el si o sa-i smulg extensiile alea la fel de usor cum imi arunc pantofii pe hol dupa o zi obositoare. Vai, dar ce latura interesanta descopar eu la tine. Mi-ar placea sa vad scena asta! Subconstienul imi da tarcoale si abia acum ii inteleg avertismentele. Sa-mi pierd controlul si sa intru intr-o adevarata incaierare cu Ellen, asta-i planul! Vad ca de data asta ti-am dat prea multe detalii. Te-am cam subestimat. Se pare ca nu-mi iese de fiecare data cum vreau eu. Ha, de data asta te-am invins! Ma simt putin mandra de mine si abia astept sa se termine seara asta ca sa ma declar castigatoare. Ce entuziasmata esti! Vezi sa nu-ti pierzi capul cu toata mandria asta. Orice ar mai insemna si asta, nu ii mai dau importanta vocii interioare pentru ca deja stiu ce sa fac pentru a evita scenariul pe care mi l-a pregatit.
Brusc, am prins mai multa incredere in mine si devenea din ce in ce mai puternica. Le-am facut semn baietilor si in cateva secunde, eram asezati la masa. Ultima oara cand m-am vazut cu Ellen, ea avea parul tuns intr-un bob, iar acum ii e lung pana la jumatatea spatelui. Am avut dreptate cu extensiile! Insa incep sa-mi urasc culoarea parului cand observ ca e aceeasi cu a ei. Clar se intampla ceva cu mine! Parca acum e mai greu sa te controlezi, nu? Si tu mai taci, e destul sa o vad pe satena asta aici si felul cum il cereceteaza pe Harry cu ochii ei albastri, ca si cum ar vrea sa-l ademeneasca in gura sarpelui... Macar eu si Harry stam unul langa altul si ii pot atrage atentia oricand vreau.
-Ryan, ea e Lyla. Ea a plecat in Londra inainte sa vii tu din New York. Glasul lui Josh ma trezi la realitate si abia acum am sesizat prezenta unei persoane pe care nu am mai intalnit-o pana acum. Am fost atat de ocupata cu Ellen incat nici nu mi-am dat seama. Imediat cum mi-am mutat privirea spre el, i-am observat ochii verzi si parul de un saten deschis. Si-a ridicat mana prietenos si mi-a zambit, eu acceptand. Atmosfera devine din ce in ce mai fierbinte!
-Imi pare bine sa te cunosc, Lyla. Am auzit multe despre tine. Am evitat remarca vocii mele interioare si sper doar ca Jo nu i-a spus momente mai jenante. Cu coltul ochiului, am zarit-o pe Ellen cu devenea geloasa, insa acest sentiment a disparut de pe fata ei imediat ce s-a uitat la Harry. Cred ca gelozia s-a transmis pentru ca acum arde in interiorul meu ca un foc grecesc.
-Si mie imi pare bine sa te cunosc. Si sper ca ai auzit numai lucruri bune, i-am spus ridicandu-mi colturile buzelor. Ellen pufni, dar paru nemultumita si bag la pariu ca in gandul ei isi spune ca ar fi vrut sa ii umple capul cu alte bazaconii. Mda, cam ai dreptate. E 1-0 pentru tine! Nu pot sa cred ca subconstientul incepe sa tina cu mine. Nu am spus asta. Eu doar tin scorul. Si desigur, mi-a spulberat toate sperantele ca si cum ar sparge un pahar de sticla.
Abia acum imi dau seama ca Logan nu e aici si toate presupunerile mele s-au dovedit a fi false. Pana la urma, subconstientul a lasat-o cam moale astazi si nu mi-a adus-o decat pe Ellen, dar macar mi-am dat seama de plan. Stii, chiar cand nu te astepti, pot face roata sa se intoarca! Teama se desublima in interiorul meu si incercam sa-i deslusesc cuvintele, insa cu muzica asta care rasuna puternic, prezenta lui Ellen si sa-l am pe Harry langa mine fara sa-l pot saruta sau imbratisa, imi este mai greu decat in ''Misiune imposibila''. Am reusit sa respir usurata cand am mai scanat inca o data masa cu ochii si nu il vedeam pe Logan. Insa sunt curioasa in privinta lui si a lui Jo. M-am uitat cercetator la ea pentru cateva secunde, insa ea ma observa si mi-am mutat imediat privirea.
-Si pe tine cum te cheama? spuse Ellen indreptandu-si atentia spre Harry, cu un zambet pe care eu il interpretam ca si cum este unul malefic.
-Eu sunt Harry, ii raspunse si isi intinse mana.
-Ellen, replica ea si i-a strans palma. Gelozia sapa din ce in ce mai adanc inauntrul meu si credeam ca dura o vesnicie strangerea asta dintre ei. Ellen se misca destul de repede. E 1-1. Ah, si tu mai taci! Fata asta ma enerveaza la fel de mult cum ma calci tu pe nervi. Ryan si Harry facura si ei cunostiinta si am inceput sa ma gandesc cum va fi seara asta pentru Harry. Sper sa nu se plictiseasca, dar cand ma uit la Ellen imi dau seama ca nu am timp sa-mi treaca lucrurile astea prin cap.
Atentia mea fu distrasa de un chelner care ne aduse niste cocktail-uri presupun, paharele fiind ornate cu felii de portocale, iar lichidul e unul portacoliu.
-Ugh, in sfarsit, muream de sete, recunoscu Jo si insfacase paharul, sorband din el cu ardoare. Am ras la entuziasmul ei, amintindu-mi cum bea imediat orice ii dadeai cand era insetata.
-Si cum e Londra? Vreme ploioasa asa cum te asteptai, nu? ma intreba Josh si i-am zambit.
-Pe langa asta, e chiar placut. M-am acomodat repede, i-am raspuns. Am simtit cum gatul mi se usca si am luat curioasa bautura. O explozie de arome imi invada gura si nu credeam ca am mai baut ceva mai bun iin toata viata mea.
-Ce e asta? Pentru ca e absolut mirific.
-Ellen stie, doar ea a facut toata rezervarea si ne-a ajutat sa patrundem aici, a zis Ryan. Mda, Ellen convinge pe toata lumea cu asa zisul ei ''sarm'' si abia acum imi dau seama ca e cam ilegal ce facem noi aici. Varsta de la care poti bea alcool si poti sa mergi in club este de douazeci si unu de ani si ma simt cam ciudat. Nu stiu cum de tata a fost de acord cu asta, dar poate voia sa ramana singur cu Emily si pana la urma a cedat.
-Eu de obicei fac asta pentru ca ma pricep de minune, se lauda ea. Si ca sa-ti raspund la intrebare, Lyla, se numeste ''Sex on the beach'', ma lamuri si pentru trei secunde se uita in directia lui Harry. Nici macar sa nu incerce sa se atinga de el. Mi-am scuturat usor capul si am incercat sa-mi alung gandurile posesive, revenind la coktail. Am mai auzit de cockatail-ul asta, dar niciodata nu m-am incumetat sa-l beau. Poate datorita numelui extrem de ciudat. Jo isi termina cocktailul si mai ceru inca un rand pentru noi toti. Chiar vrea sa o facem lata in noaptea asta!
-Dar de ce te-ai mutat in Londra? Adica, in Boston aveai prieteni, facultate de top, primeai o gramada de cazuri. Si mereu m-am intrebat asta. Curiozitatea lui Ellen imi determina corpul sa se tensioneze si ma nelinsti de-a drepul. Ce o sa-i spun? Il puteam vedea pe Harry cum devenea la fel de palid la fata ca si mine, chiar daca luminile in diferite culori inghit incaperea. Ellen e din ce in ce mai aproape de a marca! Si subconstientul nu ma ajuta de loc, parca ar fi un comentator la un meci de fotbal. Haide, Lyla, gandeste-te mai repede!
-Pai... Controleaza-te, Lyla! Cred ca aveam nevoie de schimbare. Se zice ca cel mai bine e acasa, deci de-asta m-am intors in Anglia, i-am raspuns cat mai convingatoare. Si se pare ca ai intors situatia in favoarea ta. Un zambet mandru imi aparu pe fata, iar cel de-al doilea rand de cocktail-uri sosi. Am luat si ultimele sorbituri si m-am repezit la celalalt, eu si Jo fiind cele care au dat tonul.
-Tu si Harry va cunoasteati dinainte sau...? Josh continua ceea ce Ellen a inceput si simteam cum tot lichidul ala vrea sa vina inapoi. S-ar putea sa se formeze aliante aici. Ai putea macar o data sa te aliezi cu mine? E mult mai interesant sa stai la distanta si sa privesti. Ca in Hunger Games. Chiar a luat-o razna sa compare situatia asta cu o carte.
-Da, ne cunoastem de cand eram la scoala, a spus Harry, lucru ce m-a luat prin surprindere. Macar m-a salvat din situatia situatia asta si as vrea sa-i multumesc, dar nu e posibil datorita regulii care ne-a fost impusa.
-Si cand a ajuns in Londra ne-am reintalnit . Am niste rude in Boston si am fost sa le vizitez. Am vorbit cu Lyla si am aflat ca si ea e in Boston, asa ca am hotorat sa ne petrecem Anul Nou impreuna. Asta a fost neasteptat! El chiar stie sa minta deoarece nu se foieste sau nu se joaca cu degetele asa cum o fac eu. Merita zeci de saruturi pentru ca m-a scapat. E ca si cum eram pe cale sa ma inec, dar m-a ajutat fara ezitare. Cum de i-a venit ideea asta cu rudele? A nascocit minciuna atat de repede, pe cand eu m-as balbai si m-as agita incontinuu. Se pare ca Harry e portarul. Vocea mea interioara incepe sa isi ia rolul de comentator in serios si ma necajeste din ce in ce mai mult.
Am continuat sa-mi beau linistita coktail-ul, pana cand vocea lui Ellen reverba pe un ton care avea menirea de a ma enerva.
-Deci, ai gasit pe cineva sau ai ramas la fel de singura si neprihanita? As vrea ca sagetile care i le trimit imaginar cu ochii sa fie reale si sa-i inchida gura. Sau sa torn paharul peste ea si sa-i spun ca a fost o greseala... o greseala cu intentie.
Ti-ai fi dorit sa ai arcul lui Katniss si indemanarea ei. Si apropo, asta chiar a durut. Deci, acum e 3-1. Cum poti sa sari asa? Mai erau inca doua goluri pana la trei. Vad ca incepi sa intri in atmosfera de joc. Replica merita doua puncte, nu te mai plange. Acum as vrea sa trag si in Ellen, si in subconstient, dar trebuie sa ma concentrez pe raspunsul care o sa i-l dau. Nu pot sa-i spun despre Harry, asta e sigur. Cuvintele ei actioneaza ca o surubelinita asupra nervilor mei, tensionandu-i la maxim. Jo era socata si strangea paharul cu degetele. M-am uitat spre Harry cu coltul ochiului si chiar si cu jocul de lumini, tot am putut remarca roseata de pe fata lui si felul cum isi inclesta pumnii. Daca o sa spuna ceva? Haide, Lyla, gandeste-te mai repede si invata sa minti asa cum Harry stie. Ai face meciul mult mai interesant daca ai interveni cu o miscare surprinzatoare.
-Eu as numi-o relatie cu libertatea. Si e mult mai bine decat sa ai toate pauzele de la spital ocupate cu mirositul lenjeriilor pentru pat si fortatul corzilor vocale, daca stii la ce ma refer, i-am replicat cu un zambet. Ea isi lasa privirea in jos si puteam citi enervarea de pe expresia fetei ei. Am auzit cum ceilalti incercau sa se abtina din ras si mandria mea crescu. De unde mai veni si asta? Poate e din cauza alcoolului care incepe sa-mi incetoseze judecata sau a sentimentului de a nu ma lasa batuta in fata ei. Revii pe pozitii! Asta chiar a fost neasteptat. Acum sunteti la egalitate. Desigur ca nu puteai sa mai pui in plus pentru mine. Eu doar sunt corecta.
-Macar eu...
-Ok, de ce nu mergem sa dansam putin? o intrerupse Josh pe Ellen, care cu siguranta nu vrea sa inceteze cu lupta asta dintre noi, si se ridica. In momentul asta, ii sunt foarte recunoscatoare ca a oprit confruntarea... cel putin pentru ceva timp.
Jo si Ellen se ridicasera si ele, alaturi de Ryan si Harry. M-am saltat de pe canapeaua ce devenea incomfortabila, probabil datorita enervarii mele, nu inainte ca sa mai iau inca cateva sorbituri din al doilea cocktail al lui Harry de care nici macar nu se atinse. Se uita putin surprins la mine, insa dupa incepu sa rada. Eu am mimat o expresie inocenta si l-am tras pe rigul de dans, printre oamenii care se miscau pe ritmul muzicii dance.
-Ce te-a apucat dintr-o data? ma intreba el in timp ce dansam, apropiindu-se de urechea mea. In sfarsit, ceva care ma linisteste, iar vocea sa imi trimite fiori ce evapora furia. Adevarul e ca am devenit foarte geloasa si parca o si puteam vedea pe Ellen cum dadea buzna intre noi si il invita la dans. Am scanat prin-mprejur si nici urma de ea sau ceilalti. Ochii mei au revenit la Harry care astepta un raspuns ce parca nu mai venea.
-Sa spunem ca nu-mi place cand cineva incepe sa-mi cerceteze iubitul ca si cum ar fi urmatoare tinta, i-am zis, urmandu-i exemplul. El rase si imediat se apropie din nou de urechea mea, iar de data asta buzele lui imi atinse lobul urechii si spatele meu parca era intepat de mii de ace simultan.
-Acum stii cum ma simt cand vad alti baieti in apropierea ta. Am incuviintat cu un zambet, abia acum intelegand motivul pentru care Harry e atat de protectiv asupra mea. Am continuat sa dansam pentru vreo zece minute si mi-am simtit capul de cateva ori cum devenea mai greu, iar raza mea vizuala se incetosa, dar apoi totul revenea la normal. Ar fi trebuit sa fiu mai indulgenta cu cocktail-ul ala.
Insa am fost brusc intrerupti de trei fete total necunoscute si aveam impresia ca puteai face un curcubeu din culorile parului: albastru, blond si mov, care se potriveau perfect cu luminile ce impanzeau clubul. Abia cand le-am vazut telefoanele si cum ii dadeau atentie lui Harry mi-am dat seama ca sunt fane. M-am dat la o parte, in timp ce el facea poze cu fiecare, si am inceput sa ma gandesc daca eu voi putea trai asa. Sa fac poze cu persoane necunoscute, sa apara sute de imagini cu mine si Harry pe internet... Nu stiu daca voi rezista prea mult in lumea asta a celebritatilor, dar o voi face pentru Harry si pentru noi.
Dupa ce au plecat, Harry ma trase spre el cand au disparut din raza noastra vizuala. Am inceput din nou sa dansam si imi spuse ca ii pare rau pentru asta, dar i-am zis ca inteleg si nu are de ce sa-i para rau. Imi zambi larg si acest lucru ma facu imediat sa ma simt mai bine si imi alunga gandurile ca si cum ai aspira praful.
-Sa inteleg ca tu si Ellen nu v-ati inteles niciodata? ma intreba curios dupa vreo cinci minute. Mania se stranse din nou inauntrul meu si sapa cu o rapiditate de neinchipuit.
-Mda, niciodata nu ne-am inteles. Suntem doua firi complet diferite si intotdeauna ne spuneam niste lucruri asemanatoare cu ce ai auzit in seara asta, i-am explicat.
-Sincer, voiam sa te sarut in fata ei si sa-i arat ca tu esti mai buna decat ea pentru ca tu stii sa tii un baiat aproape. Dar ce i-ai replicat tu a fost la fel de bine, mi-a marturisit si un raset tasni printre din gatul meu. Ochii mei cazura asupra buzelor sale si dorinta de a-l saruta inlocuia mania, devenind la fel de puternica precum o explozie solara. Ah, trebuia tu sa mentionezi sarutul! Il priveam din ce in ce mai insistent si nu ma mai puteam controla deloc, mai ales cu alcoolul care pulseaza in mine.
Un glas pe care nu l-am mai auzit niciodata ma interupse din dorinta mea si o bruneta isi facu aparitia. Si ea e tot fana, iar de data asta nu ma mai gandeam la relatia noastra. O analizam din toate unghiurile si nesigurantele mele au revenit ca o tornada ametitoare. Rochia scurta de culoarea cerului i se mula perfect pe corp, picioare lungi, par frumos, trasaturi la fel... Devin din ce in ce mai nesigura pe mine si intrebarea aceea ma bantuie din nou: de ce eu? Dintre toate fetele de pe planeta asta, tocmai eu am fost atat de norocoasa incat sa fiu iubita lui Harry. Dar deodata, trec la o alta extrema, anume cea a geloziei, cand o vad cum il saruta pe obraz. Dorinta de a-l saruta revine in forta si as vrea sa ma napustesc precum o tigroaica asupra lui... sau ei pentru a o speria de-a dreptul.
Bruneta se indeparta de langa Harry si pleca spre o canapea. M-am apropiat de Harry si am inceput din nou sa dansam, dar de data asta cu mai multa ardoare, ca si cum viata mea ar depinde de asta. Vreau sa-l provoc si sa vad cat rezista. Vai, dar ce incredere! Remarca vocii mele interioare ma satisfacu si simteam cum alcoolul din corpul meu isi face efectul, purtandu-ma intr-o stare de euforie.
-Lyla, ce se intampla cu tine? ma intreba Harry uimit de curajul meu.
-Nimic, doar dansez, i-am zis ca si cum nu as avea nimic de ascuns, in afara faptului ca vreau sa vad cat de mult reusesc sa-l provoc. M-am uitat in ochii sai si pe langa lumina care se rasfrangea in ei, puteam intrezari nuanta salbatica de verde. Se pare ca e mai usor decat am crezut. Am diminuat distanta dintre noi doi, piepturile noastre fiind presate unul de altul. Stiu ca nu e tocmai bine ceea ce fac, dar atmosfera asta, alcoolul ce vibreaza in mine, el, imi dau atata curaj incat uit de lucrurile care ma impiedica sa joc jocul meu.
-Lyla, daca mai continui mult asa, am incurcat-o cu managementul, ma avertiza el. Chiar daca incearca sa para serios, esueaza lamentabil deoarece pot sesiza dorinta din vocea sa, ochii sai, miscarile sale. Nu-i pasa de manegement in momentul asta si sunt atat de aproape sa primesc ceea ce imi doresc, iar acest lucru ma face sa continui.
-Hey, Harry! M-am departat imediat de el cand am auzit vocea lui Ellen. Ma mir ca glasul ei se poate distinge, chiar daca muzica face clubul sa vibreze. Mda, are antrenament... Cand vine alaturi de noi, furia ia loc dorintei mele si devine mai mare decat Groapa Marianelor, determinandu-ma sa-mi inclestez pumnii. Chiar cand eram pe punctul de a-m indeplini planul apare ea si strica totul.
-Ai vrea sa dansezi cu mine? Intrebarea pe care i-a adresat-o mi-a taiat respiratia si enervarea puse stapanire pe mine atat de usor ca si Imperiul Roman care isi cucerea teritoriile. Ii zambea incontinuu si tot isi dadea extensiile alea pe spate ca si cum ar vrea sa-l impresioneze. Mai bine l-as saruta acum si i-as spune tare si raspicat ca nu are niciun drept sa danseze cu el, iar apoi sa-i vad fata socata si sa rad incontinuu. Lyla! Lyla! Lyla! Subconstientul imi face galerie si prind mai multa incredere in mine, iar apoi un zambet se instaleaza pe fata mea.
-Da, sigur. Insa disparuse imediat ca si cum ar fi fost inghitit de ceata cand Harry ii raspunse afirmativ.
Ellen isi muta privirea spre mine, una care spune ''Am castigat''. Imi pare rau sa te anunt, dar a castigat meciul. Vocea mea interioara nu ma ajuta deloc si ma face si mai nervoasa, si mai geloasa. Mii de sentimente sunt incalcite in inima mea, mii de ganduri in mintea mea si habar n-am ce sa fac. De obicei, echipa invinsa se pregateste intens pentru retur. Vocea mea interioara devine un psiholog de exceptie si are dreptate. Daca vrea retur, atunci asta o sa-i dau.
Nici nu m-am mai obosit sa ma uit la Harry si m-am indreptat spre bar. Zeci de sticle atarnau pe peretele din fata mea, iar lumina neonului ma ameti pentru o secunda. M-am asezat pe un scaun inalt si mi-am pus coatele pe masa lunga de o culoare mata, insa nu mai pot distinge nici macar nuantele la cat de geloasa, nervoasa si influentata de alcool sunt. Un barman veni si ma intreba ce as dori, iar eu m-am gandit automat la o bautura mai tare. I-am spus ca as vrea un Martini si incuviinta, dupa care se intoarse spre sticlele in care se reflecta lumina colorata.
Cum a putut sa accepte? Doar stie cat de mult ma enerveaza Ellen. Oare a facut asta ca sa se razbune pe mine pentru toate datile in care am fost eu cu baieti? Cand l-am imbratisat pe Andrew in curtea casei sale sau cand am vorbit cu Logan la bowling? Cand nu i-am spus ca eu si Andrew lucram la acelasi spital sau ca m-am intalnit cu Logan si i-am explicat tot ce s-a intamplat in seara aceea de la restaurant? Nu, asta nu e Harry! Si totusi, banuielile nu dispar. Paharul cu Martini este asezat in fata mea si cuprind piciorul, gandindu-ma daca e bine ca ma las in voia subconstientului meu, a geloziei si a bauturii. Adica, de cate ori am ascultat de vocea mea interioara si am sfarsit-o bine? Pai, sa vedem. Cand te-ai intalnit cu Richard la supermarket, cu Logan in Boston... Bine, bine, am inteles. Nu te voi mai subestima, doar taci pentru ca ma gandesc la pregatirile intensive de care imi ziceai. Am sorbit din bautura tare, simtind o arzatura de-a lungul gatului, insa ma ajuta sa-mi pregatesc planul. Ce as putea face ca sa-l fac pe Harry sa se gnadeasca de doua ori cand ii spune ''da'' lui Ellen? Ce as putea face...
-Si pe tine te-a parasit partenerul?