Teresha
500 de dolari . Asta e tot ce mai am . Îți țin într -o mână iar în cealaltă țin facturile și imi dau seama cu disperare că nu imi ajung nici măcar pentru jumătate dintre ele , ce să mai spun de mâncare și benzină? Oftez și imi pun capul în mâini încercând să nu încep să plâng și să disper. Trebuie să existe o soluție. Aș putea să văd dacă mai sunt ceva bani în cont ...dar pe cine încerc eu să păcălesc ? Mi s-a zis foarte clar că nu mai există nici un ban . Poate aș putea să cer niște ore suplimentare la restaurant. Dar dacă fac asta ce o să mă fac cu Izzy ? Nu ii place deloc nici așa că stă trei ore jumătate dar să o pun să stea șase ? Vrea să mergem în parc sau să se joace că restul copiilor în curte sau in camera ei . Însă nu imi permit bonă și chiar nu am cu cine să o las , iar să stea singură nici nu încape vorba . Toată seara nu fac altceva decât să îmi storc creierii in încercarea de a găsi o soluție însă nu reușesc nicicum. M-am gândit să îmi mai iau un servici , dar din nou , ce aș face cu Izzy ? Până la urmă las totul baltă și mă duc la culcare .
Lucrurile au mers la fel până luni când am primit o înștiințare de la bancă că dacă nu plătesc ratele o să îmi ia mașina . Și așa peste încă cinci zile am rămas fără mașină și cu 300 de dolari. Când Izzy m-a întrebat de ce acel om ne-a luat mașina i-am spus că o duce la reparat, nu vreau să își facă griji. Ratele de luna asta sunt plătite dar trebuie să găsesc imediat o soluție.
Fără mașină, viața e mult mai complicată. Trebuie să luăm autobuzul și să o duc pe Izzy cu el la școală apoi mă urc în altul care duce la o stradă distanță de serviciul meu . Astfel că timp de două săptămâni sint intr-o continuă fugă iar azi sunt dea dreptul deprimata. Ziua a început groaznic, am pierdut autobuzul ce duce la școala lui Izzy și și am rămas oficial cu 1 dolari și 98 de cenți . Imi era foarte greu să nu mă pun într -un colț și să încep să plâng . Mara a văzut că ceva nu e în regulă dar nu aveam timp să vorbim deoarece aveam câțiva clienți. M-am apucat să pregătesc comenzile dar am greșit de două ori o băutură. Am aruncat protocoalele pe masă și m-am uitat urât la ele .
-Hei, ești bine ?
Mă întrebă Mara . Imi ridic capul cu ochii inlăcrimați și scutur din cap . Ea vine și mă îmbrățișează:
-Oh, drăguțo dar ce s-a întâmplat?
Mă desprind din îmbrățișarea ei și imi șterg lacrimile :
-Am rămas fără bani și mi-au luat mașina. Nu am cu cine să o las pe Izzy nici dacă aș vrea să îmi mai iau o slujbă ca să mă descurc cu banii. Nu știu că să mă fac .
-Pot să stau eu cu ea !
Imi ridic capul și eu și Mara ne uităm în stânga surprinse și să vedem cine a vorbit .
-Jacob ?
-Unicul !
Zice zâmbind și vine lângă bar .
-Ce faci aici , nu e zi de transport?
-Eram in trecere și v-am auzit din întâmplare discuția și m-am oferit să stau eu cu Izzy.
-Nu te-am rugat să faci asta .
-Nici nu e nevoie . Mă ofer .
-E absurd.
-De ce ?
-Nu ți se pare chiar deloc ciudat ?
-Nu. Tu ai nevoie de ajutor eu vreau să te ajut .
-Și ție ce îți iese din asta ?
-Nimic . Doar că ador copiii .
Mă uit la Mara confuză iar ea ridică din umeri . Habar nu am ce se întâmplă aici chiar acum dar nu o să o las pe Izzy cu primul om care imi iasă în cale .
-Nici măcar nu te cunosc .
-Buna, Sunt Jacob Shaw, încântat de cunoștință !
- Bine, nu mă refeream la asta , știu cine esti .
-O atunci?
-Pur și simplu e prea ciudat . Mulțumesc, dar va trebuii să te refuz .
- Bine ....dar încă poți să te mai gândești!
Dau din cap iar el pleacă, mă uit la Mara imediat ce iasă pe ușă.
-Ce a fost asta ?
-S-a oferit să stea cu Izzy . Puteai să accepți . Practic acum ziceai că nu ai cu cine să o lași iar el s-a oferit să te ajute în secunda următoare.
-Dar nu îl cunosc.
-Nu ai cunoaște nici o bonă mai mult . În plus e din familia Shaw. Toată lumea ii știe, Sunt o familie bună.
Stau și mă uit o clipă la ușă și imi mușc buza .
-Nee, tot e prea ciudată situația.
Apoi trec pe lângă Mara și merg in bucătărie.