La media este personajul special.
Alois
3 luni mai târziu
Mă trezesc cu o durere de cap insuportabilă. Ce nsiba am făcut aseară? Mă uit în jur și îmi opresc un țipăt la vederea cuiva întins lângă mine. Clar nu este Ciel. Ce am făcut?
-Neaţa, iubitule! Tresar la auzul vocii mult prea cunoscute a brunetului meu.
-Ciel, cine? Cum? Spun panicat.
Mă privește amuzat, apoi se așază lângă mine, apa încă şiroindu-i din păr.
-Nu îți mai amintești? Aseară am făcut-o toți trei... Nu-l mai știi pe Levi?
-Cine? Mă trezesc că urlu prin cameră.
Ciel sare la gura mea, dar era prea târziu.
-Ce nai...?!
S-a trezit!
Ciel se ridică și se așază în brațele brunetului.
-Ne pare rău! Nu voiam să te trezim!
-E în regulă, frumosule! Spune și îl sărută ușor pe obraz.
Eu mă uit trăsnit la bărbatul care mi-a distrus copilăria.
-Leviathan?
Bărbatul se întoarce și mă privește.
-Alois, iubitule! Cum o mai duci?
-Bine exceptând că m-ai abandonat ca pe ultimul gunoi din cartier! Izbucnesc.
-Liniște-te, scumpule! Nu ai niciun motiv să te porți astfel!
Tuşesc cu subânțeles....
-Să precizez faptul că m-ai violat?
Levi își lasă capul într-o parte și mă privește trist.
-Eram în stare de ebrietate! Te-am căutat după, însă ai dispărut!
-Normal! M-am mutat! Nu am vrut să mă rănești a doua oară!
-Nu aș fi făcut-o! Te iubeam! Te iubesc încă!
Ceva din ochii lui albaștri mă făcea să vreau să-l cred. Îmi las înfrânt capul în jos și oftez.
-Cum ai ajuns aici? Ultima oară te-am văzut în L.A. !
-M-am mutat! Acum sunt membru al academiei!
Ciel ne privește confuz.
-Voi vă cunoașteți?
Levi dă afirmativ din cap.
-Da! Aprob și eu. A fost ultimul meu iubit înainte să vin la academie! Ultimul înainte de tine...
-Atunci nu vei avea o problemă că vom fi împreună toți trei! Spune fericit! Îl sărută scurt pe buze pe brunet, apoi vine la mine și repetă gestul, apoi dispare pe hol și înapoi în baie.
Ce Dumnezo se întâmplă?
Levi
Îl privesc cum stă retras și își strânge genunchii la piept, pe lângă trupul subțire și zvelt. Părul roșu i se revarsă peste față, intrându-i în ochi. Își sprijină bărbia de genunchi și privește într-un punct fix, în fața lui. Poate a crescut, s-a maturizat, a devenit bărbatul de care se temea odinioară să devină, însă în ochii mei a rămas același adolescent rebel și vulnerabil ce își freca lasciv trupul de a al meu în clubul de noapte din L.A..
Mă apropii de el și îmi las ușor capul pe umărul său. Îl privesc tăcut o clipă, încercând să-i indentific vreo reacție, însă nimic... doar mă privește și el la randul său, întrebător, cu ochii lui mari de culoarea caramelului.
-Alois... numele lui îmi iese printre buze ca un cântec ce aștepta demult să fie fredonat. Nu-mi răspunde.
-Alois, îmi pare rău! Habar nu am avut ce ai simțit... cum te-ai simțit tu... Nu am intenționat să te las acolo, singur, jur! Am fost cel mai mare idiot... Tu nu meriţi să suferi în halul ăsta! Dacă m-ai putea ierta...
-Te-am iertat deja... mormăie ca mai apoi să își lase capul greu pe pieptul meu. Îi simțeam bătăile inimii, în perfect sincron cu ale mele și am știut că ne era menit să fim împreună... simțeam asta! Puteam s-o jur... Îl întind pe spate și mă las ușor peste trupul lui.
Buzele și pielea îmi ardeau să-l ating. Măcar încă o data înainte să mor.
(Imaginați-vă că sunt dezbrăcaţi în poză) :)))
Îmi presez buzele de pielea sa rece și îl simt strâgându-se sub mine. Îl aud scâncind, iar el își strecoară pofticios mâinile în părul meu. Tot ce pot face e să-i îndeplinesc dorința.
~~*°*~~
De ce trebuie să fiu eu mai scund? Păi ca să stau eu ghemuit la pieptul lui. Trupul meu frigea și amenința să se topească sub atingerea sa fină. Nu am mai gemut așa de mult. Senzația aceea de plin, modul în care șoldurile lui se frecau de coapsele mele... Ameţesc doar gândindu-mă ce bine a fost! Dacă aș putea, aș facea din nou, chiar acum!
-Lev!
Îmi deschid ochii, dar nu spun nimic și nici nu mă mișc, doar îl mângâi ușor cu degetele peste piept.
-Cum de te-ai gândit să vi aici?
Analizez puțin situația înainte de-ai răspunde.
-Am venit unde mi-a spus instinctul că vei fi! Rostesc lent, tărăgănat. Mâna sa mare se așează ușor pe creștetul meu și mă strânge protector la pieptul său.
Ciel intră în încăpere. Unde draci o fi fost? Nu a părăsit apartamentul!
-Ce drăguți sunteți! Îmi crește glicemia! Spune el.
Ziua următoar
În ziua următoare, o figură nouă își face apariția. O siluetă zveltă, feminină, de aproape 1m 66 (Te-am făcut mai înaltă, fmm! Zi mersi!) intră trăgând după sine o valiză imensă. O trânteşte pe podeaua de marmură a holului și privește în jur. Cutia unei chitari o așază lângă. O deschide și se uită înăuntru. Colecția de tigăi era în regulă.
Își scoate părul negru și drept de sub eşarfa roșie și pufnește pe nări. Se așază pe valiză și așteaptă.
Cine este ultimul personaj ? Pam, pam! Ce părere aveți de Levi? Ce credeți că se va întâmpla cu grupul celor trei amorezi? Eu nush! Nu scap porumbelul! Vă pup! Bye!