Alois
Aștept de aproape o jumătate de oră... Ceva îmi spune că nu va mai veni și că sunt prost dacă mai aștept... sting țigara și o arunc după care dau să mă răsucesc pe călcâie și să plec însă ceva nu mă lasă. Inima pare să mi se strângă în piept... Brusc aud niște pași apropiindu-se. Mă întorc și privesc disperat siluata ce se apropia prin umbră. Era el... Alejandro chiar a venit... Purta un hanorac roșu cu glugă și niste blugi gri, tăiați. Părul îi stătea răvășit în toate direcțiile, arătând de parcă abia s-ar fi sculat din pat... din patul altcuiva... Rânjesc la gândul de a-l avea pe brunet în patul meu. Chiar îmi doresc asta? Se oprește la un metru distanță de mine, privindu-mă sceptic.
-Scuze de întârziere... am adormit!
Îi zâmbesc iar el pare să se relaxeze.
-Nu-i nimic! Mă bucur că ești aici! Credeam că nu vei mai veni!
Își dă ochii peste cap și micșorează distanța dintre noi. Acum observ că este cu mult mai scund decât mine, cu aproape un cap mai scund...mai exact. Chiar este perfect... Își sprijină tâmpla de stâlpul de susținere de lângă el și mă privește absent după care își coboară ochii spre curtea ce se desfășura sub noi. Luna se reflecta în ochii lui albaștri , făcându-i să strălucească. Un geamăt scurt , involuntar îmi scapă printre buze iar el se uită din nou, mirat la mine. Expresia lui era o combinație intre confuzie și interes. Văzând modul în care mă holbez la el l-a făcut să-și coboare privirea și să roşească.
-Eu... îi cuprind mâinile între-ale mele iar el tresare.
Mi le apropii ușor de buze și i le sărut ușor... Își intredeschide buzele și îi pot simți respirația, caldă, neregulată.
-Alé... Oftez ușor. Mi-ai sucit mințile... Îmi lipesc fruntea de a lui și îl privesc în ochi. Acesta îmi susține privirea de asemenea, părând mai liniștit acum, însă inima îi bătea mai ceva decât o pasăre ce se zbate să evadeze din colivia pieptului în care e închisă.
-Alois...
Îmi pun degetul arătător peste buzele lui oprindu-l din a mai vorbi.
-Shhh, nu mai vorbi! Liniștea spune mai multe acum... spun și îmi lipesc buzele de ale lui. Se încordează la început dar își revine și îmi răspunde la sărut cu o forță și o pasiune de nedescris... dintr-un sărut cast am ajuns să ne sărutăm mult mai posesiv și mai erotic. Își duce o mână până la părul meu pe care îl prinde în pumni și trage ușor de el făcându-mă să-i gem în gură. Nici eu nu mă las mai prejos. Îmi strecor mâna pe sub hanoracul lui cercetându-i fiecare centimetru de piele de pe abdomen. Tresare și geme involuntar, lăsându-și capul pe spate... Îmi lipesc buzele de pielea fină a gâtului său. Trag adânc în piept parfumul lui puternic, bărbătesc și mirosul de after-shave. Îi mușc pielea până când simt gustul metalic al sângelui și un firicel cald de lichid curgându-mi prin colțul gurii. Încep să-i sug ușor rana apoi i-o sărut tandru. Îmi admir opera de artă apoi îi șoptesc în ureche.
-Acum toți vor ști că ești al meu! Ca mai apoi să-i sărut pavilionul urechii și să-l mușc ușor de el. Simt cum își lasă toată greutatea în brațele mele și profit, ridicându-l în brațele mele, el încrucișându-și picioarele în jurul bazinului meu.
-Vrei să vi cu mine să ne jucăm puțin?
Cu capul în continuare pe umărul meu îngână un da.
Deschid cu umărul și o închid cu piciorul. Îl las ușor pe pat și îl privesc cum se întinde și scufundă încet în aşternuturile mele. Își deschide ochii de un albastru electric și mă privește profund, plin de dorință.
Mă așez lângă el și îmi lipesc fruntea de a lui... Îmi zâmbește scurt ca apoi să înceapă să mă dezbrace ușor...
~*~
Stă ghemuit la pieptul meu respirând cu greutate, la fel ca mine, din cauza efortului. Îmi ridic ușor capul sărutându-l pe frunte. Își închide ochii iar respirația îi devine treptat regulată , adormind.
Îi închid și eu și încep să-mi aduc aminte atingerile lui fine de care cred că am devenit dependent... Oare să fie asta iubire cu adevărat? Mă îndoiesc... Probabil e doar o atracție de moment... Mă asigur că a adormit și mă ridic din pat. Mă îmbrac și îl privesc încă o dată... încă unul pe listă... încă un tânăr naiv care și-a dăruit tot ce avea mai de preț mie. Și numărătoarea continuă...
Strânge în brațe pătura și se încruntă ușor ca apoi chipul să i se relaxeze afișând un zâmbet. Simt o mică apăsare în capul pieptului de parcă sufletul mi s-ar strânge că îi fac asta, dar pufnesc amuzat și pornesc spre ușă. Camera lui a fost mai ușor de găsit decât a mea. Închid ușa în urma-mi și pornesc hotărât. Înaintând în întuneric simt cum un rânjet mi se arcuieşte pe chip.
-Naiv... șoptesc.
Iau colțul și dau nas în nas cu un bărbat.
-Alois... ce cauți aici la ora asta?
Îmi ridic privirea și privesc tânărul cu doar câțiva centimetri mai înalt.
-Vi... Mă plimbam... Tu?
-La o țigare... Vrei una?
-Profiţi că nu este sor-ta prin preajmă să ți le arunce pe geam?
Tânărul chicoteşte ca apoi să-și îndepărteze o șuviță albastră de pe chip.
-Putem spune și așa...
Plescăi nemulțumit și casc.
-Eu cred că plec... noapte bună, amice!spun și mă ridic pe vârfuri dându-i un sărut scurt pe buze acesta tresărind.
Mă îndepărtez, lăsându-l confuz în urma-mi...
Întrebare întrebătoare, ce fucking părere aveți? Ce credeți că se va întâmpla în continuare? Vreau răspunsurile în comentarii. Vă pup, licuricilor! Bye!
La media este Alois.
