Ciel
Stau cu urechea lipită de lemnul dur al ușii, sperând că nebuna aia a plecat.
-Ciel! E liber! Poți să ieși! Vocea groasă a lui Levi răsună dincolo de ușă.
-A plecat?
-Da! Răspunde Alois , plictisit.
Deschid ușa și scot precaut capul pe ușă. Zbang! Capul începe să mi se învârtă și văd negru.
Autoarea
Imediat cum Ella a ieșit pe hol începe să-i trimită lui Levi mesaje, explicându-i care e treaba între Quin și Ciel. Brunetul știa de micile escapade ale băiatului cu fratele său mai mic și discutase și cu Alois despre cuplarea celor doi tineri. Nu aveau nimic împotriva pierderii puștiului!
"Ok, Ella! Poți să-l iei! Intră și ascunde-te după ușă!"
"Mulțam, frate! Știam că pot conta pe tine!"
Bărbatul strigă înspre baie.
-Ciel! E liber! Poți să ieși!
-A plecat? Întreabă Ciel de după ușă.
-Da! Răspunde Alois, plictisit și dornic să vadă scena în întregime.
Ella ridică tigaia și se pregătește să lovească. Ciel deschide ușa și scoate capul, şovăind. Fata lovește iar tânărul cade lat.
Quin
-Quin! Deschide ușa!
Îmi ridic capul de pe pernă și privesc sceptic spre ușă.
-De ce? Ai și tu mâini!
-Nu pot! Am ceva pentru tine și trebuie să-l țin!
Curiozitatea începe să mă roadă pe interior. În cele din urmă cedez și mă las să alunec din pat. Camera mea e uriașă. Mi-ar fi plăcut să stea și Ella cu mine! Dar ea stă cu fetele.... (sad face)
Tremur când tălpile mele goale fac contactul cu parchetul rece. Deschid ușa iar ochii mi se măresc de uimire. Ella îl ținea în brațe pe Ciel, leșinat.
-Surpriză! Pentru tine Quinteen!
-Ce i-ai făcut? O întreb cu un țipăt șoptit, care suna mai mult cu un chiţăit.
-L-am adormit și ți l-am adus ție! Levi și Alois nu au avut ninic împotrivă! Știu și ei cât de mult îl iubești!
Fața mi se luminează, prinzând roşeaţă în obraji, dar apoi sufletul mi se întunecă. Dacă Ciel nu simte același lucru?
Îi privesc chipul liniștit și adormit, străbătut doar de o singură cută între sprâncene. Probabil l-a durut când Ella l-a pocnit în cap cu tigaia. Buzele-i pline și rozalii îi erau întredeschise. Nu m-am putut abține să nu îi ating ușor obrazul. Îmi retrag lent mâna și îi deschid mai larg ușa Ellei.
-Pune-l în pat! Cred că este destul de greu!
Ella îmi zâmbește și îl așază lent în patul meu, apoi iese. Mă așez timid lângă el și îi privesc chipul acum mult mai relaxat. Se întoarce pe o parte iar respirația îi devine regulată. Mă întind lângă el și îl privesc, până adorm.
