În următoarea săptămână după incident, Michael și Kirra se apropiaseră unul de celălalt. Kirra își revenise cât de cât, începuse să râdă, să socializeze și să se antreneze. Însă, încă mai simțea un gol în pieptul ei.
Carla era foarte fericită că în sfârșit prietena ei începuse să accepte că viața merge mai departe și fără Eric. Oliver stătea numai în preajma Carlei, de parcă era un satelit ce gravita în jurul ei. Pe ea nu o deranja, ba chiar, el o făcea să râdă de fiecare dată când era plictisită sau fără chef de viață.
Ely și Tina erau aproape de nedespărțit. Puteau spune deja că sunt prietene pe viață. Se ajutau una pe alta, se antrenau împreună cu ceilalți, stăteau la aceeași masă și mai ales bârfeau despre tot și toate.
De data aceasta, Michael își făcu curaj și o invită pe Kirra la noua grădină botanică din centru. Kirra zâmbi și acceptă propunerea lui.
Așa se face că, aceștia ajunseră după-amiază în locul propriu zis.
Uimită de priveliștea de sub cupola de sticlă, Kirra se împiedică de prag și fu cât pe ce să cadă în nas, dacă Michael nu ar fi intervenit.
Michael plăti bilet pentru amândoi, apoi își continuară drumul prin tot felul de specii de plante și flori unice, splendide și interesante.
Încăperea era decorată și organizată de parcă era desprinsă din povești. Dar pe cei doi nu-i atrăgea natura, ci prezența celuilalt. Mai merseră până la o balustradă ce ducea la o băncuță, de unde puteai observa totul de sus. Zăboviră acolo mai multe minute, timp în care făcură câteva fotografii.
În ultimele zile nu îi mai simțea lipsa lui Eric aproape deloc. Michael era lângă ea mereu. Își simți inima vindecată. Dar oare cine i-o vindecase? Sau...de fapt, îi oferise altcineva una nouă? Pentru că roșcata se simțea de parcă reînviase, de parcă nu mai era vechea Kirra, de parcă aceea murise. Avea o stare ca și când...era o altă Kirra.
— Mulțumesc, se trezi Kirra, spunând, din senin.
— Dar nu am făcut nimic, chicoti Michael, uitându-se la fața serioasă a Kirrei.
— O, ba ai făcut... Ai fost mereu aici pentru mine. Știu că nu e de ajuns să-ți spun un simplu mulțumesc..., îl contrazise Kirra, zâmbind îngândurată.
— Pentru asta îți faci tu griji... N-are nici o importanță. Întotdeauna voi fi aici, Kirra. Întotdeauna, îi spuse el extrem de serios, încât se ridică în picioare. Kirra îl privi în ochi și văzu sinceritate, siguranță și fericire.
— Poate ar trebui să ne continuăm turul prin grădina botanică, sugeră Michael cu regret, numai pentru a-și lua privirea de la buzele ademenitoare ale Kirrei.
Ea dădu din cap și se ridică de pe banca din lemn. Michael coborî primul treptele și se opri, pentru o aștepta și pe Kirra. Acesta îi întinse mâna politicos. Ea i-o apucă și coborî încet fiecare treaptă, cât mai aproape de el. Pentru Michael era cumplit să stea departe de ea. Nici el nu știa cum se controlase până atunci. Când Kirra mai avea doar trei trepte pentru a ajunge în dreptul său, el o smuci spre el, iar ea ajunse în brațele lui. Mai întâi se priviră în ochi. Apoi își îndreptară privirile spre buzele celui din fața sa. De abia își mai puteau rezista unuia celuilalt.
În următoarea clipă, buzele li se lipiră într-un sărut demult așteptat. Buzele lui Michael ce-l ardeau, se atinseră armonios de cele ale roșcatei, unindu-se într-un sărut delicat și pasional în același timp. Parcă timpul se oprise în loc, rămânând doar ei doi, învăluiți într-o atmosferă de dragoste, contopindu-se și parcă devenind unul. Kirra nu mai simțise așa ceva în viața ei.
Inima Kirrei începu să bată din nou pentru cineva. Dar oare va avea noroc măcar acum? Sau soarta o va pune la încercare din nou? Și dacă o va pune..., va reuși să fie puternică și de această dată?
______________
Hmmm....capitol picant :)))) Ce cuplu ship-uiți? Comentați cu cuplul vostru preferat ❤😂👌