Kirra deja începu să se pregătească. Se îmbrăcă cu o bluză cu mânecă lungă, de culoare gri și niște blugi de aceeași culoare. Seara se lăsa destul de frig afară. Nu voia să tremure până va ajunge înapoi acasă. De fapt, ea nu suporta frigul deloc.
Își puse la gât un pandantiv alb-argintiu în formă de inimă și se încălță cu tenișii ei albi.
Mica șuviță roșcată ieși din cameră și o căută pe Carla, până dădu de ea în sufragerie, unde își viziona serialul preferat la televizor.
— Hai! Eu sunt gata! îi spuse Kirra. Carla, care stătea cu cana de cafea la gură și care era extrem de atentă la televizor, tresări și scăpă cafeaua pe bluza ei roz.
— Fir-ar tu să fii, roșcato! Nu știi și tu să anunți când vii? bombăni Carla. Kirra nu se putu abține, așadar izbucni în râs. Carla se strâmbă.
— Bine, bine! Scuze, n-a fost intenționat! spuse amica ei, încă râzând.
— Mda, foarte amuzant!
— Pfff! E șapte fără cinci minute! Hai, du-te repede și schimbă-te! o repezi Kirra, văzând cât indica ceasul de la mana ei.
— Dar staaai! Dacă mi-am murdărit bluza trebuie să mă schimb! Plus că episodul se termină la șapte fix! Ce dacă întârziem puțin? se revoltă Carla.
— Tu o să întârzii, domnișoară! Pentru că eu mă duc acum! îi răspunse ea foarte hotărâtă. Carla își rostogoli ochii și dădu din cap aprobator.
Fără să stea pe gânduri, Kirra ieși pe ușă. După câteva minute, deja ajunse la Eric. Când să deschidă poarta ca să intre, îl văzu la ușa de la intrare, îmbrățișând o fată.
Fata era puțin mai scundă decât el și avea părul brunet, drept, prins într-o coadă și cu breton. Avea aceeași ochi verzi ca ai lui, doar puțin mai gălbui.
Cei doi își zâmbeau reciproc.
Kirra intră nervoasă în grădina lui Eric și traversă gazonul proaspăt, până ce ajunse între cei doi.
— Saluuuut, Eric! îl întâmpină Kirra nervoasă.
— Hei, Kirra! îi zâmbi Eric surprins de apariția ei.
Fata cu breton plecă, făcându-i cu mâna lui Eric. Kirra se uită după ea și de abia acum observă că trăgea un geamantan în urma ei. Kirra își îndreptă, din nou privirea spre Eric, care îi făcea cu mâna fetei.
— Cine-i aia cu părul prins!?? trecu Kirra direct la subiect, ridicând tonul.
— Aia cu părul prins?! Are un nume! În fine, este verișoara mea care venit din Spania. Acum pleacă înapoi, Eric îi răspunse puțin cam iritat.
Fără să-și dea seama, Kirra începu să zâmbească ușurată, înroșindu-se.
Eric mai că avea să izbucnească în râs, dar se abținu. El îi atinse brațul și o pofti înăuntru. Kirra simți mii de furnicături în zona atinsă de el. El o invită să se așeze pe canapea și o lăsă singură pentru un moment. Când se întoarse, acesta îi făcu o surpriză: o servi exact cu desertul ei preferat.
— De unde știi că îmi placi? îl întrebă Kirra. Pardon..., voiam să spun de unde știi că îmi plac! se corectă ea repede, agitându-se și înroșindu-se de mama focului.
— Păi, nu știam, fulgii de ciocolată sunt desertul meu preferat și mă gândeam că poate îți place și ție! îi explică el, zâmbind.
— Ce coincidență, este și desertul meu preferat! îi răspunse și ea, chicotind.
— Carla de ce nu ai venit? întrebă el curios, schimbând subiectul.
— Eh, se uita la serialul ei preferat și nu voia să piardă episodul..., spuse Kirra, evitându-i privirea.
— Deci...suntem doar noi, observă Eric și zâmbi.
Kirra de abia își mai putu potoli emoțiile și gândurile care o înnebuneau: " Oh, Doamne de ce se uită așa la mine?! Și...și zâmbetul lui... Vrea să mă topesc sub ochii lui, aici!? Doamne! Ce se întâmplă cu mine? Dacă m-au drogat la petrecere?"
Eric se opri din zâmbit și se uită profund în ochii Kirrei. Aceasta încercă să scape de situația în care se afla, așa că își întinse mâna spre bolul cu fulgi de ciocolată. Dar Eric i-o opri, atingând-o. Kirra încercă să-și ferească privirea de a lui, însă prea târziu...Privirile li se întâlniră. Inima Kirrei era pe punctul de a exploda, când Eric se apropie de ea, până când ea îi putu simți respirația.
Doar câțiva centimetri îi mai despărțeau. Inima Kirrei mai avea puțin și ceda. Eric făcu primul pas și o sărută, mărindu-i ritmul inimii.
— Acesta a fost primul tău sărut? spuse el și zâmbi, uitându-se blând la ea.
— Probabil..., se fâstâci ea.
— Atunci acesta este al doilea! o luă el prin surprindere și o sărută iar, făcând-o să se înroșească și mai tare la față.
_______________
E vineri, deci postez! Sper că o să vă placă acest capitol.