A/N: Hey! Imi pare rau ca nu am putut posta weekend-ul trecut, dar chiar a fost foarte anapoda. Oricum, sper sa va placa acest capitol si sa aveti rabdarea sa il cititi. Recomand sa ascultati mai intai Ed Sheeran-A Team, iar dupa Rihanna-What Now. Va rog sa imi lasati parerile voastre in legatura cu povestea, conteaza foarte mult pentru mine. LOVE YOU!!Xx
HARRY'S POV
Saptamanile se scursera precum firele de nisip luate de vant, doar cateva zile despartindu-ne de Craciun. Abia astept sa facem cumparaturi, sa impodobim bradul cu globuri, beteala si stelute asa cum faceam cu Lyla cand eram mici, sa ii vad fata entuziasmata cand deschide cadourile de Craciun si sa o privesc gatind preparate cate te dau pe spate. Gandurile mele au fugit la Craciunul pe care l-am petrecut impreuna cand aveam cincisprezece ani. Pot mirosi aroma prajiturilor si cea proaspata a bradului, pot sa am din nou in fata luminile care licareau neincetat, pot auzi colindele si pot simti veselia ce ne stapanea pe toti, alaturi de familia mea si a Lylei.
Inca imi amintesc cat de fericiti eram cand am vazut cadourile in jurul bradului, eu si Lyla sarind si chicotind. Parintii nostri si Gemma se simteau ca la un show de entertainment razand de agitatia noastra. Insa noua nu ne pasa, ne concentram doar pe ceea ce putea fi inauntrul cadourilor.
-Parca sunt niste copii de cinci ani in corpurile a unor adolescenti de cincisprezece, comenta Gemma, starnind rasete si mai puternice. Amandoi i-am aruncat niste priviri taioase, dupa care vocea Lylei rasuna hotarata:
-Sunteti doar gelosi ca nu aveti parte de norocul asta! Si a inscris cu mandrie,lasandu-i pe ceilalti muti de uimire.
Batusem palma cu ea in semn de multumire, napustindu-ne asupra cadourilor si rupand frenetic din hartia colorata cu niste zambete largi pe fata noastra. Aruncam totul in stanga si-n dreapta, ignorand amenintarile pe care le primeam in legatura cu ordinea ce trebuia sa o facem in urma operatiunii noastre. Izbutind intr-un sfasit sa elimin tot stratul agonizant de hartie, sarisem in sus de fericire cand am zarit jocul FIFA pe care mi-l doream de atat de mult timp. Mi-am imbratisat strans familia, multumindu-le pana cand am auzit strigatul extaziat al Lylei. Mi-a urmat exemplul, avantandu-se si ea in bratele mamei si tatalui ei. Mi-am intors curios privirea spre brad, zarind o pereche de casti rosii, vreo patru carti de acelasi autor: Nicholas Sparks si un atlas gros de anatomie. Oh, da... Lyla si cartile, vesnica ei iubire, ma gandisem atunci. Dar acum cand rememorez toate acestea, imi dau seama ca acestea au ajutat-o foarte mult, scotand-o din lumea suferintei pentru o perioada. Am impresia ca pentru ea cartile sunt precum somnul: ceva care sa te facesa uiti de tot pentru o vreme, ramanand singur in abisul mintii tale. Atunci nu imi dadeam seama de aceste lucruri, spunandu-i ironic:
-O sa te imbolnavesti de la atata citit!
-Esti sigur? Azi cititor, maine lider. Insa nu stiu pe cineva care sa fi jucat jocuri video si sa fi devenit lider, imi raspunse cu aceeasi moneda. Si din nou, am fost incoltit de ea, rasetele familiilor noastre rasunand si mai zgomotos.
Imi inclinasem capul in jos, privind infrant podeaua. Mama isi puse mana pe spatelele meu, incercand sa ma consoleze. Am dat aprobator din cap, multumindu-i. Lyla si Gemma repetau gestul nostru de mai devreme, batand palma si zambind mandru.
-Imi pare rau, Harry. Asta inseamna puterea fetelor, spuse Gemma ducandu-si mana spre piept, prefacandu-se ca e vinovata. Un chicot imi iesise printre buze, aerul fiind umplut de alte rasete.
Ne-am apucat sa desfacem restul cadourilor alaturi de ceilalti, zambete si multumiri dominand atmosfera. Gemma facea ca oxigenul din camera sa fie cat mai greu de respirat, impanzindu-l cu aroma parfumul ei dulceag. Mama si Diane isi etalau bijuteriile si cosmeticele primite, pe cand Robin si Ben radeau in hohote de sosetele colorate cat mai ciudat si boxerii cu zilele saptamanii. Adultii au inceput sa vorbeasca despre alte lucruri care pe mine si Lyla ne plictiseau. O vazusem pe Lyla cum se propti langa mine, soptindu-mi suav:
-Vrei sa vezi ce ti-am adus eu? Un zambet larg imi acaparase fata, incuviintand imediat. Abia asteptasem ca acel moment sa vina deoarece si eu ii pregatisem ceva si eram foarte curios ce imi va da ea mie.
Ne-am ridicat facandu-ne neobservati, precum fantomele. Lyla o lua inaintea mea, indreptandu-se spre hol. Veni inapoi cu acel cadou, impachetat in hartie rosie si ornata cu reni aurii, legat cu o funda alba. Imi aruncase un zambet luminos si in acel moment ma gandisem cat de frumoasa e. I-am cuprins mana, tragand-o pe scari si ajungand intr-o clipita in camera mea. Am deschis dulapul, luand cadoul invaluit in argintiu. Ne asezasem pe patul moale, uitandu-ne unul la celalat parca intrebandu-ne cine va face primul miscarea. Lyla sfarsi acest joc al privirilor, intinzand mana spre mine. Am luat suspicios cadoul, curiozitatea mea crescand de la secunda la secunda. Am insfacat hartia ce ma despartea de elecidarea misterului, zarind-o cu coltul ochiului pe Lyla cat de tensionata era.
Ochii mei s-au marit, un mic sunet de surprindere tasnind printre buzele mele. Analizam din toate unghiurile agenda albastra pe care era desenata o orhidee, floarea mea preferata, amintindu-mi si acum de acea briza care imi mangaia fata cand mi-am trecut degetele printre paginile frumos lineate. Ajuns la ultima pagina, pe coperta era o poza cu ea si cu mine de cand am mers impreuna la un parc de distractii cand aveam paisprezece ani. Eram atat de zambareti si uzi din cap pana-n picioare deoarece am avut amandoi curajul de ne da in ''Cascada Niagara''. Am inchis agenda, pe cealalta parte fiind desenat un trandafir, floarea ei preferata. Nu imi venea sa cred ca a muncit atat de mult pentru mine si incepeam sa ma simt nesigur in legatura cu cadoul meu. Nu stiam daca ii va placea la fel de mult cum il ador eu.
-Asta e o agenda pentru cantecele tale. Am mimat o expresie nelamurita. Mereu mi-a placut vocea ta si cred ca ai multe sanse de a deveni cineva important in industria muzicala. Am desenat florile si am pus poza pentru ca nu vreau sa uiti de mine si nu stiu de ce am impresia ca asta e singurul mod de a te ajuta. Stiu ca nu e atat de special precum jocul video, dar...
-De fapt este, o intrerupsem din explicatii. Lyla, orice faci tu e special. Acel joc imi place pentru ca imi animez timpul cu el, dar tot mai mult ador cadoul tau care are mai multe semnificatii pentru mine decat niste oameni care alearga dupa o minge. Si fii sigura ca nu o sa te uit!
Lyla se uitase la mine putin socata, dar in ochii ei puteam intrevedea cat imi este de recunoascatoare si cat de mult tine la mine. Mi-am deschis bratele, ea apropiindu-se usor si imbratisandu-ma strans. Inca imi amintesc de caldura corpului ei, cum vibra langa mine, asa cum a facut-o mereu, zi si noapte, in cele trei sapatameni care trecusera de la venirea mea acasa.
La fel cum o face si acum, cu capul asezat pe umarul meu, privind atenta filmul pe care am inceput sa il vizionam: The Last Song. Lyla a insistat sa ne uitam la el, chiar daca l-a mai vazut de vreo doua ori si a mai citit si cartea. Nu am putut rezista si am acceptat, ea multumindu-i prin a-i saruta obrazul. Mirosul popcornului pe care il savuram amandoi domina atmosfera, vazand-o pe Lyla cum face un drum constant de la bol pana la buze. Buzele alea pe care le-as saruta tot timpul... Lyla isi musca buza de jos, pupilele ei dilatandu-se si zambind apreciativ. Curiozitatea crescu inauntrul meu, intrebandu-ma ce e cu schimbarea brusca de atitudine.
Mi-am mutat privirea spre ecran, gasind raspunsul la intrebarile mele: Liam Hemsworth fara tricou. O, Doamne, Lyla, ce greu esti de stapanit! Nu stiu de ce, dar ma simt in ofensiva, gelozia luand nastere inauntrul meu. Argh, trebuie sa ma opresc! Lyla are dreptate, sunt prea gelos.
-Ar trebui sa ma simt amenintat sau ar trebui tu sa te opresti din muscatul buzei? Nu vreau sa iti sangereze si apoi sa nu te mai sarut, i-am spus luandu-mi revansa. Se uita la mine surprinsa, obrajii ei capatand o nuanta stacojie, precum podeaua din camera mea.
Instantaneu, mintea mea a fost din nou prada amintirilor, rememorand cum Lyla se desprinse din imbratisarea mea cu un zambet larg pe fata. I-am intins cadoul, Lyla insfacandu-l rapid, nesiguranta mea marindu-se precum viteza ei de reactie. Sunetul hartiei rupte ma nelinistea si mai mult, ducandu-ma la exasperare. Cand termina de desfacut, parca se cutremura pamantul sub mine, intrebandu-ma daca ii place. Expresia fetei ei nu imi daduse niciun raspuns, ramanand socata la vederea colajului pe care l-am facut: o poza cu mine si ea, la interval de sase ani.
In prima poza, eram amandoi cu inghetatele in mana, murdari de vanilie si ciocolata si zambareti pe cand aveam noua ani. Ce-a de-a doua fusese luata cu cateva zile inainte de Craciun, imbratisand un gigantic om de zapada la care muncisem cateva ore. Insa rezultatul a fost unul haios si extravagant!
-Uitate-te pe spate! Imi ascultase comanda, un mic zambet luminandu-i fata ce pana atunci fusese acaparata de surprindere.
Pe spatele ramei portocalii, culoarea mea preferata, scrisesem toate lucrurile pe care le stiam despre Lyla: culoare si florile favorite, cu ce ii place sa isi ocupe timpul, muzica care ii place, cum este ca persoana si tot ce am invatat despre ea si de la ea. Lyla isi ridica ochii spre mine, acestia parand precum doua painite*, la fel de stralucitori si de rar intalniti. Imi zambi larg, aruncandu-se in bratele mele. Toata nesiguranta mea se evapora in acel moment, strangand-o puternic.
-Multumesc foarte mult! E cel mai frumos lucru pe care l-am primit vreodata, imi soptise cu sinceritate. Mi-am saltat colturile buzelor, bucuria desublimandu-se inauntrul meu.
-Lyla, tu meriti mult mai mult. Asta e doar ceva marunt ce am facut pentru tine. S-a desprins, vazand expresia ei incruntata. Peste cateva secunde, aceasta se descreti, un zambet delicat luandu-i locul.
-Asta e special la tine. Poate nu poti face lucruri marete, dar cu siguranta poti face lucruri marunte intr-un mod maret. Cuvintele ei imi ajunsera direct la inima, trezind sentimente si mai puternice pentru ea inca de pe-atunci.
-Nu e vina mea ca n-ai tu patratelele alea! Vocea ei jucausa ma trezi la realitate, acele amintiri reluandu-si locul intr-o parte a mintii mele.
Am ramas putin nelamurit, incercand sa descifrez cuvintele ei. Un chicot tasni printre buzele mele, intelegand vorbele ei. Lyla imi urmarea reactia, dorind sa para invingatoare. Nu si de data asta!
-Vezi, de asta voiam sa ne uitam la Friends with benefits. Puteam sa ma uit insistent la corpul Milei Kunis, i-am raspuns scotandu-mi armele la atac. Buzele Lylei s-au intredeschis, ramanand uimita. Insa nu dura mult pana cand o expresie satisfacuta isi facu loc pe chipul ei.
-Si in acest caz, tot as fi putut admira fundul sexy al lui Justin Timberlake. Tot pierzi, nu iti mai fa sperante. De ce e asa greu sa te lupti cu Lyla in asa ceva? Intotdeauna are un as in maneca, dar de fapt cred ca sunt mai mult de unul.
-Ti-am spus ca imi plac fetele blonde cu ochi albastri. Si chiar o ador pe Jennifer Lawrence. In plus, pot sa fac foarte usor rost de numarul ei de telefon, i-am raspuns provocarii. Lyla paru incoltita, ca si cum nu mai avea cale de scapare. Inca un castig pentru mine! Dar aceasta speranta a pierit cand in ochii ei am citit faptul ca nu se va lasa batuta asa usor.
-Cand eram mai mica, acum vreo cinci ani, visam la Ryan Gosling. Cine nu-l iubeste? In plus, am aflat ca s-a despartit recent de Eva Mendes, deci e disponibil. Dar din pacate, eu nu sunt. Si in loc de ochi albastri si un corp facut parca in Photoshop, m-am ales cu tine. Acum se pare ca trebuie sa ma descurc, dar tot nu renunt, imi spuse hotarata, cu un zambet mandru pe fata. Nu mai stiam cu ce replica sa mai vin, lasandu-ma mut. Am ramas tacut, Lyla inca zambind in stanga mea.
-Tacerea vorbeste cand cuvintele nu pot, deci o sa iau asta ca pe un semn ca am castigat... din nou, imi sopti, dupa care i-am aruncat o privire taioasa.
Isi ridica ochii inocenta, punandu-se pe umarul meu si intrand din nou in lumea filmului. Oh, e incredibila! Trece de la fata periculoasa la una nevinovata in cateva secunde. Am incercat sa par bosumflat, asteptand ca Lyla sa ma consoleze. Ma privi cu coltul ochiului, dandu-si seama ca sunt suparat.
-Oh, chiar atat de rea sunt? Stii ca doar glumeam, nu-i asa? Pot avea si o suta de copii dupa Ryan Gosling, dar tot nu le-as iubi la fel de mult cat te iubesc pe tine si tot nu m-ar face la fel de fericita cum o faci tu, imi marturisi sincera.
Ochii mei s-au intalnit cu ai ei, nemaiavand timp sa ii admir deoarece si-a lipit buzele de-ale mele. Electricitatea aceea ma strabate din nou, incalzindu-mi corpul si rascolindu-ma prin toate nervurile. Ne-am desprins usor, un zambet facandu-si aparitia pe fata mea:
-Stiu ca glumeai, doar ca voiam sa o aud de la tine. Lyla mima o expresie ofensata, lovindu-ma jucaus in umar.
Si-a reluat locul, punandu-mi mana de-a lungul taliei ei. Am continuat sa ne uitam la film, razand si facand cateva comentari, ajungand la momentul cand Roni afla de boala tatalui ei. Atmosfera nu mai era presarata de chicoteli si zambete, doar linistea domina. Insa a fost si aceasta sparta de suspinele Lylei, abia acum dandu-mi seama ca tricoul meu e udat de lacrimile ei, de suferinta ei. Nu plange doar pentru ca a emotionat-o filmul, plange in mare parte deoarece ea si Roni impartasesc aceste sentimente, aceasta pierdere grea. Am imbratisat-o strans, lasand-o sa cada cu totul in bratele mele, managaindu-i parul si sarutandu-i crestetul. Se incovriga in jurul meu, strangandu-ma puternic si lasandu-si lacrimile sa izvorasca cutezator, toata durerea invaluind-o pe de-a-ntregul.
-Lyla, uita-te la mine! am indemnat-o cuprinzandu-i obrazul imbibat in apa suferintei. Isi ridica privirea, nuanta de caprui dizolvandu-se si parand ca de cristal.
-Sunt aici si chiar daca voi pleca in turneu, te voi proteja mereu. Nu mai esti singura de-acum, i-am zis serios, stergandu-i usor lacrimile. Ea doar incuviinta, imbratisandu-ma si mai strans.
-H+L=FOREVER, mai stii? am intrebat-o facand referire la inscriptia de pe copacul nostru din Holmes Chapel. I-am intalnit ochii in care maroniul s-a intensificat, un zambet luminandu-i fata.
-Nu pot sa cred ca inca iti mai amintesti asta, se mira stergandu-si restul lacrimilor. A fost acum... cinci ani, continua la fel de surprinsa.
-Mereu o sa imi amintesc de ce am trait cu tine. Imi zambi scurt, dupa care mi-am presat buzele de ale ei. A sovait la inceput, dar s-a lasat prada sarutului, deschizandu-si buzele si lasandu-ma sa devorez fiecare particica.
-Ne-am uitat la filmul asta si am sfarsit in acest fel. Daca ne-am fi uitat la Friends with benefits, am fi sfarsit mult mai bine, i-am soptit pervers dupa ce ne-am desprins. Rasetul ei umpluse aerul, lovindu-ma amuzata.
-Cred ca ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta, imi raspunse cu o voce jucausa. I-am zambit, dar buzele ei s-au coborat intr-o linie dreapta. Curiozitatea crescu in mine, intrebandu-ma ce s-a intamplat.
-I-am facut o promisiune mamei si mie de asemenea. Am promis ca o sa merg la cimitir in ziua de Ajun, in fiecare an, imi marturisi trista. Mi-am impleticit degetele cu ale ei, realizand ca e ceva foarte important pentru ea.
-Lyla, daca vrei, putem face o schimbare anul asta. Se uita la mine suspicioasa. Mergem de Craciun in Holmes Chapel si petrecem Anul Nou in Boston, impreuna. Un zambet larg ii acapara fata, contopindu-si buzele cu ale mele intr-un sarut de multumire.
-Ar trebui sa il intreb pe tata daca vrea sa mearga cu noi in Holmes Chapel, imi zise dupa ce ne-am desprins. Cu siguranta va accepta si va fi foarte bucuros de venirea noastra. Apropo, m-a sunat azi-dimineta si a ajuns in Londra cu Emily. L-am invitat astazi pe la noi, dar o scoate la cina, m-a informat zambind. Am incuviintat, dupa care soneria telefonului ei rasuna zgomotos. Se ridica curioasa, buzele ei curbandu-se intr-un zambet cand vazu numele apelantului.
-Buna, Ashley!
LYLA'S POV
-Buna, Ashley! mi-am salutat prietena cu un glas voios. Mintea ma zbura la intalnirile noastre din ultimele trei saptamani.
La cafenele, in parcuri si restaurante dupa zilele obositoare la universitate, insa cea mai interesanta a fost cea in care a trecut pe la noi. Eu si Harry credem ca destinul mai are nevoie de putin ajutor, asa ca eu am chemat-o pe Ashley, iar Harry pe Niall. Inca imi amintesc privirea ei cand il vazu pe Niall langa usa, una surprinsa si plina de emotii. Insa isi muta ochii catre mine, in care puteam citi cuvintele ei '' O sa te omor'', dar si cat de mult ii place surpriza. Pot sa spun ca Niall a avut aceeasi reactie cand o zari pe Ashley pe canapea, insa sagetile de foc erau de data asta indreptate spre Harry. Dupa ce si-au adresat niste salutari timide, ne-am luat locurile in sufragerie si am inceput sa palavragim despre tot felul de lucruri: de la concertele baietilor la universitatea noastra, de la traznaiile lor la munca pe care o depunem si de la pasiunile noastre pana la cele mai stupide lucruri despre noi. Nu pot sa cred ca Ashley si Niall au in comun pana si o placere vinovata pentru lucrurile pufoase. Eu si Harry izbucneam in ras la aproape orice isi ziceau unui altuia, incercand din rasputeri sa nu fie atat de evident. Dar esuam lamentabil, amandoi uitandu-se la noi ca si cum eram niste animale ciudate de pe Animal Planet. Cand s-au decis sa plece, Niall s-a oferit sa o conduca acasa. Ashley paru ezitanta, dar i-am soptit cu o voce convingatoare:
-Nu-ti rata sansa! Se uita la mine cu un zambet sagalnic, dupa care a acceptat invitatia. S-au facut nevazuti după ce au iesit pe usa, eu si cu Harry prapadindu-ne de ras si intrebandu-ne ce o sa se intample in continuare.
A doua zi, ne-am intalnit in Hyde Park si am interogat-o in legatura cu calatoria spre casa, Ashley revenind din nou la porecla ''agenta a CIA-ului''. Se hotari intr-un final sa imi relateze discutia lor despre mine si Harry, ceea ce m-a uimit. Pe urma, Ashley i-a impartasit lui Niall dorinta ei de a vizita Irlanda, marturisandu-i ca este fascinata de peisajele si legendele de-acolo. El fu de acord cu ea si ii sugera sa mearga acolo impreuna candva. Cand am auzit acestea, socul m-a strabatut, alaturi de un zambet radiant pe fata mea.
-Iti dau un sfat: nu faceti nunta in mai, altfel o sa aveti ghinion, o avertizasem. Rasetul lui Ashley rasuna puternic, lovindu-ma poznas in brat.
-Oh, mai taci, Lyla! Tu si prezicerea viitorului, imi replica ea la fel de amuzata.
Un lucru care ma mira este faptul ca Ashley nu ma chestiona in legatura cu Logan sau cu trandafirii. Probabil nici nu stie despre asta si pe parcursul intalnirii noastre la apartamentul lui Harry ma framanta gandul ca s-ar putea sa imi zica ceva despre Logan si venirea lui aici, dar sunt fericita ca nu a facut-o deoarece ar fi iscat certuri intre mine si Harry.
-Buna si tie, Lyla! Ce mai faci? Glasul ei ma trezi la realitatea, stocand amintirile in sertarul lor din mintea mea incurcata. Conversatia noastra se refera la lucrurile pe care le-am facut in ultimele zile, Harry analizandu-mi toate gesturile si cuvintele.
-Sper ca nu iti ruinez planurile pentru seara aceasta, dar mi-ar placea sa te invitam undeva.
-''Sa te invitam''? Ce vrei sa spui? am intrebat-o nedumerita.
-Toata familia se simte indatorata fata de tine si vrem iti multumim. Si ne-am decis sa ni te alaturi la cina, in seara asta la ora sapte, la restaurantul The Gilbert Scott. Ce zici?
Am incremenit la auzul invitatiei, Harry privindu-ma suspicios. La aceeasi masa cu Logan si Richard? Cred ca iti bati joc de mine! Eu ajut destinul in legatura cu Ashley si Niall si eu primesc asta? Oh, Lyla! Nu mai fi asa disperata! Ochii albastri ai lui Logan te vor linisti cu siguranta. Mai taci si tu, subconstient tampit! De ce nu poti fi o persoana reala si sa te cuplezi cu el, mi-ar face viata mult mai usoara! Chiar daca mi-ar placea la nebunie, spectacolul tau nu s-a terminat si popcornul e prea delicios. Argh, m-am saturat de replicile tale enervante!
-Lyla! Mai esti acolo? Vorbele lui Ashley m-au adus cu picioarele pe pamant, scuturandu-mi usor capul pentru a-mi arunca subconstientul pe o insula imaginara, in care sa naufragieze precum Robinsin Crusoe.
-Da, am zis scurt. Umm... Ashley, nu trebuie sa imi multumiti, eu doar mi-am facut meseria, nimic mai mult. Nu e nevoie sa ma invitati la cina sau alte lucuri de genul, e suficient ca te-am capatat pe tine ca prietena, am continuat sincera.
-Multumesc, dar... Toti trei ma streseaza si stau cu gura pe mine incercand sa te conving. In numele tuturor, te-as ruga sa accepti. Le-ar face placere sa afle mai multe despre tine nu din gura mea, ma informa chicotind. Lyla, ce o sa faci? Esti curajoasa si intri in gura sarpelui sau stai ca un iepure fricos? I-am aruncat o privire lui Harry care se uita la mine precum un crocodil ce tinteste o gazela. Oare cum va rectiona? Cu siguranta nu bine, mai ales ca Logan e implicat in ecuatie.
-OK, voi veni. Am auzit sunetele de bucurie ale lui Ashley si ale famililei sale. O, Doamne, in ce m-am bagat? E ca si cum m-am imbarcat pe TItanic, chiar daca stiu ca se va scufunda in abisul Atlanticului. Pe nici pe departe! O sa te scufunzi in marea din ochii lui Logan. Asa de repede ai revenit pe continent? Nu te mai suport!
-Mulutmesc, Lyla! Ai vrea sa venim sa te luam pentru ca, stii tu, relatia ta si toata povestea? Mai ales ca este un restaurant destul de populat si e sambata seara? Intrebarea ei ma lua usor prin surprindere, amintindu-mi de ziua in care i-am spus ca managementul ne-a impus sa ne mai ascundem pentru o perioada. M-am uitat spre Harry care avea o fata incruntata. Deja am facut ceva care o sa-l enerveze la culme, nu il mai pot injunghia inca o data!
-O sa ma descurc, nu iti face griji! am asigurat-o zambind partial. Ashley fu de acord cu mine, dupa care ne-am adresat ultimele salutari.
Am lasat telefonul pe masa, intorcandu-ma spre Harry si gandindu-ma cum o sa-i explic, cum va reactiona, cum o sa imi zica faptul ca niciodata nu pot nega lucruri. Dar o merit din plin! El incearca sa ma protejeze, dar eu ma afund intr-un loc plin de pericole. Mai bine ma las mai usor de data asta si admit ca gresesc si la naiba cu politetea mea!
-Ce s-a intamplat? Vocea groasa a lui Harry imi facu pielea sa furnice, fiori urcand si coborand pe spatele meu. O sa se enerveze pe mine mai rau decat a facut-o data trecuta, insa nu ma mai pot opune si de data asta. Pe de o parte, are dreptate si pe de alta parte, exagereaza spunand ca as putea avea o relatie cu Logan pe care mereu o sa il vad precum un prieten.
-Umm... Pai, umm, am inceput ezitanta. Lyla, aduna-te! Ashley si familia ei m-au invitat la cina in seara asta pentru ca vor sa imi multumeasca, am continuat rostind cuvintele rapid, sperand ca Harry nu va intelege. Oh, pe cine pacalesc? Privirea lui ma tintui, fiind incoltita. Parca in orice colt m-as uita, tot ii pot simti ochii maniosi asupra mea.
-Prin ''familia ei'', il incluzi si pe Logan, nu-i asa? Mi-am incolacit mainile in jurul pieptului, cu nadejdea ca ma vor proteja. Eram sigura ca prima data va intreba de el. Mai bine imi recunosc vina si incetez cu ascunsul asta!
-Harry, nu se va intampla nimic, promit, l-am asigurat asezandu-ma langa el. Stiu ca e stupid faptul ca am acceptat, dar am facut-o pentru Ashley, doar stii cat de incapatanta si convingatoare poate fi. Imi dau seama ca tu vrei sa ma protejezi si sunt foarte fericita ca faci asta si ai grija de mine, i-am marturisit sincera. Imi pare rau ca te enervez atat de mult cu deciziile mele si nu ma pot controla, plus ca sunt prea politicoasa si nu pot sa spun ''Nu'' niciodata. Urasc asta la mine! Si urasc si mai mult cum iti pun nervii la incercare si nu te ascult. Inca nu imi vine sa cred ca m-ai ales pe mine dintre toate fetele care sunt innebunite dupa tine! mi-am terminat discursul privind in jos si asteptand ca Harry sa zica ceva.
-Cea mai mare satisfacere pentru mine e sa te aud cum recunosti ca nu ai dreptate, se facu auzit impleticindu-si degetele cu ale mele. Am ras usor, zambetul sau volatilazind toata tensiunea pe care o tineam in mine. Chiar daca as fi cautat in toata lumea, tot nu as fi gasit o fata care sa fie la fel de incapatanata, orgolioasa si frumoasa ca si tine. Pometii mei s-au inrosit instantaneu auzind cuvintele dulci ale lui Harry, el inconjurandu-mi talia cu bratul sau. I-am sarutat obrazul, un chicot tasnind prin buzele amandurora.
-OK, poti sa te duci, dar te rog sa nu porti rochie sau fusta! Am izbucnit in ras la remarca sa.
-Harry, e un restaurant popular in Londra, e sambata seara si oamenii nu se imbraca ca si cum ar merge la piata.
-Lyla, cred ca e de ajuns ca te las sa mergi! Un mic chicot de-al meu umplu atmosfera, dupa care am incuviintat. Privirea mea se muta spre ceas, dandu-mi seama ca mai am o ora jumatate ca sa ma pregatesc.
-Atunci, ar trebui sa ma apuc de cotrobait prin tot dulapul dupa o tinuta care sa fie pe placul tau, dar si pe-al meu, m-am adresat indreptandu-ma spre dormitor, rasetul lui Harry auzindu-se in fundal.
Cand am deschis dulapul, numai rochile si fustele imi sareau in ochi, imaginile lor invartindu-se ca un roller-coaster in capul meu. Oh, Lyla, aduna-te! Mi-am ordonat, incepand sa cotrobai prin teancul cu blugi. M-am decis intr-un final asupra unei perechi mulate de un albastru inchis, pe care i-am trantit pe pat, suparata pe faptul ca pana acum as fi fost deja imbracata cu o rochie. Scartaitul usii ma determina sa tresar, Harry facandu-si aparitia din spatele ei. I-am aruncat o privire rece, revenind la problema mea majora.
-Esti suparata pe mine? ma intreba cu un zambet, inconjurandu-mi talia cu bratele sale.
-Da, sunt, deoarece imi faci viata mai grea, i-am raspuns cu o voce hotarata, neluandu-mi ochii de la umerasele pe care atarnau camasi, bluze, rochii si fuste.
-Oh, haide! Stii ca fac asta pentru ca vreau sa te protejez!
-Sa ma protejezi de ce? De o tinuta vestimentara? am zis revoltata. Un chicot ii tasni printre buze, strangandu-ma mai tare la pieptul sau.
-Nu, nu de asta! De imaginatia barbatilor care poate duce la multe lucruri. Explicatia sa imi starni rasul, el inca uitandu-se serios la mine. Nu glumesc! Crede-ma, nu ai nicio idee ce poate fi in mintea noastra, continua pe acelasi ton.
-Am fost si eu o victima a imaginatiei tale? m-am adresat pe un ton pervers intorcandu-ma spre el. Sovai, dupa care care gropitele i-au intepat obrajii.
-Pai... Da, de foarte multe ori!
-Harry! l-am strigat socata,lovindu-l peste umar. Obrajii nostri semana perfect cu doua capsuni.
-Ti-am spus ca habar n-ai cate idei ne vin, ma lamuri, privindu-l cu ochi mari. O, Doamne, e incredibil! Acum ca mi-a marturisit asta, ii dau pe jumatate dreptate.
-Bine, m-ai convins! Nu o sa ma mai pun cu imaginatia voastra plina de bazaconii, i-am zis sarcastica, amandoi izbucniind in ras.
Am scos o camasa alba din voal, fara maneci, punand-o deasupra jeansilor. Intorcandu-ma spre dulap, am zarit un sacou cambrat gri, genul militar, fiind feminin prin faptul ca este closat la spate. Mi-am privit tinuta in ansamblu, incuviintand mandra. Insa, aveam sentimentul ca lipseste ceva: tocurile.
-In cazul tau, a fi imbrcata in rochie, fusta sau jeansi e acelasi lucru, comenta Harry. Am schitat un zambet, apropiindu-ma de el si sarutandu-l scurt pe buze. Electricitatea imi strabatu din nou corpul sub actiunea buzelor sale moi. Harry imi prinse talia, uitandu-se in ochii mei ca si cum ar cauta ceva. Brusc, mi-am amintit de invitatia lui Ashley de a veni sa ma ia cu masina.
-Ashley s-a oferit sa vina pana aici sa ma ia, dar am refuzat. Harry ma privi nedumerit, dar in acelasi timp respira usurat. Si nici tu nu ma poti duce acolo.
-Dar, Lyla...
-Nu, Harry! Trebuie sa ascultam de management si tu stii asta. Restaurantul acela e unul dintre cele mai bune si populare din Londra. Nu ne putem asuma riscul, m-am adresat serioasa. Harry dadu aprobator din cap, insa enervarea era vizibila pe chipul lui.
-Abia astept sa termin cu jocul asta de-ascunselea, imi zise cu o voce trista. Am incuvintat, dupa care un zambet imi lumina fata.
-Totusi, acesta era jocul nostru preferat cand eram mici. Se pare ca acum s-a transformat in ceva mai mult, i-am spus tragand o concluzie. Fu de acord cu mine, dupa care mi-am mutat privirea spre hainele imprastiate pe pat.
-Nu vreau sa intarzii, deci ar trebui sa ma pregatesc, l-am instiintat pe Harry indepartandu-ma de el.
-Stii ca, nu e nicio problema daca te schimbi in fata mea, imi sopti pervers, tragandu-ma spre el. Un chicot imi tasni printre buze, confirmandu-mi spusele lui Harry de mai devreme.
-Daca ma ghidez dupa imaginatia ta, nici nu o sa mai ies din casa, am replicat zambitoare apropiindu-ma de pat. Rasetul sau zgomotos umpluse atmosfera. Dar promit ca ma voi revansa, am continuat pe un ton asemanator cu al sau.
Imi zambi cu subinteles, apoi imi saruta obrazul. L-am privit dragastos, dupa care se facu nevazut pe usa. Deja ii simt lipsa atingerii lui care imi incalzeste corpul, a buzelor sale care ma electrizeaza si vocea sa groasa. Pe deasupra, va trebui sa petrec o seara cu familia lui Ashley, Logan si Richard fiind persoanele care o sa faca spectacolul si mai incitant pentru subconstientul meu. Ce o sa ma mai distrez! Vocea mea interioara ma bantui din nou, aruncandu-mi razvratita tricoul pe pat. Nici nu vreau sa imi imaginez ce replici parca scoase din filme o sa-mi dea, enervandu-ma la culme si stanjenindu-ma. Oh, nu te mai plange! In ultimele trei saptamani ai avut parte numai de lapte si miere, deja prea romantic pentru mine! Am nevoie si de putina actiunesia adrenalina. Am strans din dinti, nemultumita de curajul de care da dovada. Blugii s-au mulat pe picioarele mele, in curand fiind invaluita de materialul alb si usor ca o pana al camasii.
M-am indreptat spre oglinda, trecandu-mi peria prin par de cateva ori. Mirosul parfumului imi invada simturile, aroma dulceaga fiind acum prezenta pe gatul si incheieturile mele. Mi-am pudrat retinut tenul, dupa care mi-am conturat discret ochii cu un creion negru. Vrei sa faci o impresie buna, nu-i asa? Subconstientul ma necajea din nou, mai avand putin si trasandu-mi o linie peste obraz. Norocul meu ca am maini de doctor! Am zambit mandra, stiind ca nu i-a iesit ce planuia. Mi-am arcuit genele, apoi mi-am colorat buzele cu un ruj de culoarea piersicii. Nu ai ales rosu doarece ti-e frica sa se vada ca ti l-a intins cineva, nu-i asa? Mi-am rotit mainile in jurul capului meu, comentariile vocii mele interioare innebunindu-ma. De ce nu ma poate lasa in pace, macar de data asta? Lyla, e vorba de Logan. Cred ca toate fetele s-ar pierde in ochii aceia. Argh, mai taci! Nu-ti ajunga cat albastru ai vazut la viata ta? Albastru ca acela nu am mai intalnit. Plus, e culoarea ta preferata! Ce coincidenta! Sau poate e destinul? Am insfacat sacoul, imbracandu-ma nervoasa si zbughind-o pe usa. Poate aerul din sufragerie o sa imi mai calmeze partea aceea enervanta a mintii mele.
Ajunsa acolo, l-am zarit pe Harry tolanit pe canapea, butonand disperat telecomanda televizorului. Un zambet imi acapara fata, el intorcandu-se cu ochii spre mine. Ma privi surprins, pupilele sale dilatandu-se si gura ramanandu-i intredeschisa. Se ridica, apropiindu-se incet de mine, facand nerabdarea sa creasca in mine precum temperaturile in desert. Imi inconjura talia cu bratele sale, mangaind-o usor si trimitandu-mi fiori in tot corpul. A oftat incet, dandu-mi seama ca ii pare rau ca va trebui sa imi petrec seara in aceste circumstante si nu la pieptul sau cald, uitandu-ne la un film sau dezordonand lenjeria patului.
-Aveam dreptate in privinta rochiei si a fustei. E cam acelasi lucru, tot irezistibila arati, mi se adresa sincer cu un zambet admirativ. Simteam cum caldura isi face drum spre obrajii mei, inrosindu-i si facandu-i sa para precum doua rubine.
Mi-am inclestat mainile in jurul gatului sau, contopindu-mi buzele de ale sale. Fiorii de mai devereme s-au intensificat peste masura, strabatandu-ma pana si in cele mai adanci parti ale corpului. Curand, aceasta senzatie se sfarsi, sunetul televizorului fiind singurul care se mai auzea in atmosfera, alaturi de respiratiile noastre intretaiate. Harry se incrunta, dupa care vocea sa rasuna clar:
-Si acum eu ce o sa fac? Nu te mai am pe tine aici ca sa te imbratisez, sa te sarut, sa rad sau sa iti arat cat te iubesc, imi marturisi trist. Un mic zambet imi acapara fata.
-Poti sa te uiti la Friends with benefits. Te va consola Mila Kunis cat lipsesc eu, i-am raspuns amuzata. Rasetul lui imi ridica moralul ce fu rapus la pamant mai devreme de subconstientul meu.
-Nu prea are rost sa ma uit fara tine, imi replica. Am dat aprobator din cap, zambind incontrolabil , indreptandu-ma spre hol.
Harry imi urma pasii, ajungand in dreptul pantofarului si analizand atenta fiecare pereche de pantofi, fiind in cautarea celeia care se potriveste cel mai bine. Puteam simti ochii lui Harry cum sunt lipiti de mine, studiindu-ma din fiecare unghi. Un mic zambet imi acapara fata, gasind pantofii gri cu toc si incaltandu-ma rapid . Privirea sa era atat de arzatoare si patrunzatoare, facandu-ma slaba la genunchi. Pentru o secunda, aveam impresia ca voi avea un rendez-vous cu podeaua, insa mi-am recapatat echilibrul. Un chicot imi iesi printre buze, luandu-mi geanta neagra si lasand-o sa atarne de umarul meu. M-am intors spre Harry, zarind cum verdele din ochii sai devine din ce in ce mai vibrant, mai inchis. Parca arunca sageti de foc spre mine, destinatia lor fiind obrajii mei care ard. Micsora distanta dintre noi, artificiile din stomacul meu aprinzandu-se imediat cand isi impleti degetele cu ale mele.
Imi saruta varful nasului, zambind la acest gest dulce. Buzele sale si-au facut loc peste ale mele, frematandu-le intr-un sarut pasional, bombe nucleare explodand inauntrul meu. De fiecare data cand ne sarutam, mi se intampla acest lucru: sa simt venele ce se preschimba in fire conductoare incarcate de curent electric, sa miros numai parfumul sau, sa am senzatia ca se detoneaza niste bombe in stomacul meu si sa fiu tinuta strans de bratele sale puternice care imi ofera atata protectie. S-a desprins usor, respiratiile noastre accelerate auzindu-se galagios, alaturi de sunteul televizorului in surdina.
-Ai grija de tine si, aminteste-ti faptul ca nimeni nu te poate admira mai mult de cinci secunde. Doar eu am acest drept, ma instrui grijuliu. Am izbucnit in ras, el inca privindu-ma cu o fata serioasa.
-O sa ma asigur de asta, i-am raspuns convingator. O sa pastrez tot ce-i mai bun pentru tine, i-am soptit tragandu-l spre mine. Chicoti.
-Bine faci, bine gasesti, nu-i asa? Rasetul meu se intensifica, fiind uimita de cum imi poate ridica moralul. Am aprobat din cap, dupa care i-am mai sarutat o data scurt buzele. Zambi la gestul meu, apoi isi apropie buzele de urechea mea:
-Te iubesc, Lyla! Cuvintele acestea, rostite cu atata sinceritate, imi trezesc fluturi in stomac, care parca umbla in fiecare parte a corpului meu si raspandesc toata emotia pe care o simt cand mi le adreseaza.
-Si eu te iubesc, Harry! i-am raspuns la fel de dragastos, saltandu-ne amandoi colturile buzelor. M-am aruncat in bratele sale, presandu-ma de pieptul sau. Isi incolaci bratele in jur meu, simtindu-ma ca si cum eram intr-o capcana. As sta pe vecie intr-o capcana ca asta...
-Suna-ma cand pleci de acolo, imi zise ingrijorat. Am incuviintat, accea caldura imbratisarii parasindu-ma o data ce m-am apropiat de usa si am apasat pe clanta.
I-am aruncat o ultima privire, zarind in ochii sai iubire, dar si furie. Nu cred ca trebuie sa ma gandesc prea mult ca sa-mi dau seama ca Logan e cauza principala. Am zambit usor, Harry disparand din raza mea vizuala in momentul in care am inchis usa, sunetul parand unul agonizant in mintea mea deoarece ma desparte de el pentru urmatoarele ore. Zgomotul provocat de contactul dintre tocurile mele si podea vuia in holul gol, unde lumina difuza trona. Mi-am scos telefonul, formand numarul unei companii de taxi. Jocul acesta ''De-a v-ati ascunselea'' devine deja obositor, dar sunt constienta de faptul ca managementul face asta doar pentru a ne proteja si pentru a pregati lumea showbiz-ului pentru asa ceva. Frica crescu in mine, intrebandu-ma cum vor reactiona fanii cand vor afla de noi, de cat timp ne-am ascuns...
Gandurile mele au fost intrerupte de vocea plictisita a unei femei, spunandu-i adresa si inchizand telefonul cand mi-a spus ca taxiul va fi aici in cateva minute. Aerul aspru si rece imi lovi fata, fiori invadandu-ma si simtind cum frigul ma strapunge. Tinuta mea nu este una potrivita pentru mijlocul lui decembrie, dar in numele modei, imi asum acest sacrificiu. Mi-am inconjurat pieptul cu bratele, incercand sa ma incalzesc. Lumina lunii mi-a atras atentia, ridicandu-mi privirea spre discul alb si cerul presarat cu bijuterii argintii, un mic zambet facandu-si aparitia pe fata mea amintindu-mi de zilele in care eu si Harry stateam si admiram stelele. Imi amintesc cum a denumit o stea dupa mine, spunandu-mi ca e cea ma stralucitoare pe care o vazuse vreodata. Am inceput sa rad cand mi-a zis asta, sustinand ca exista milioane de stele mai stralucitoare si nu o sa-si dea seama care e steaua ce imi poarta numele. Pentru o secunda, am crezut ca l-am incoltit, dar de fapt m-am inselat si inca ii pot rememora perfect vorbele.
-Cred ca voi recunoaste steaua in ziua in care te voi face cu adevarat fericita. Stiu ca astazi am realizat asta pentru ca nu te-am mai vazut niciodata zambind cum ai facut-o azi la cinema sau chiar aici, langa copacul acesta batran. Ma emotionasem la auzul cuvintelor sale, lacrimile amenintand sa cada pe obrajii mei.
L-am cuprins intr-o imbratisare calda, punandu-m toata dragostea in ea. Imi raspunse in acelasi fel, amintirea respiratiei lui pe ceafa mea trmitandu-mi o vibratie prin tot corpul. Atunci am auzit pentru prima data acele opt libere care ma fac sa zbor si sa uit de tot pentru cateva secunde:
-Te iubesc, Lyla! Am fost surprinsa la inceput, dar m-am obisnuit cu muzicalitatea lor si corpul meu devenise de gelatina, lasandu-ma prada bratelor lui care ma susutinea. Brusc, ceva imi injunghiase inima. Acel ceva era realizarea faptului ca am aceleasi sentimente pentru Harry si el trebuie sa stie asta.
-Si eu te iubesc, Harry! Reusisem sa soptesc vorbele de care imi fusese frica pana atunci, insa sufletul mi se eliberase de aceasta povara de a nu-mi impartasi iubirea fata de el si ma simtisem libera precum o pasare. Inca imi amintesc zambetul luminos ce ii captiva fata, in curand alaturandu-ma si eu.
Am fost adusa la realitate de scartaitul cauciucului pe asfalt, amintirile mele fugind in adancul mintii mele. M-am urcat in taxi, fiind instantaneu incalzita de aerul cald ce ma intampina. L-am rugat pe sofer sa ma duca la restaurantul The Gilbert Scott, dupa care m-am facut confortabila pe bancheta din spate. Nervozitatea se mari inauntrul meu, cuprinzandu-ma pe de-a-ntregul si devastandu-ma, facandu-mi stomacul sa mi se intoarca pe dos o data ce blocul se micsora in spatele meu, pierzandu-se in intuneric.
Arhitectura si decorurile ma teleportau inapoi in timp, in perioada renasterii gotice, coloanele de marmura si peretii frumos structurati vopsiti intr-un galben bej fiind intr-o armonie cu atmosfera linistita, acompaniata de o muzica suava. Lumina aurie se combina cu cea argintie a lunii care venea din ferestrele mari, langa ele aflandu-se niste draperii sidefate. Acordurile melodioase se combinau cu vocile oamenilor, abia acum observand cat de aglomerat este restaurantul. Analizam fetele tuturor, dar nici urma de Ashley... doar ochi si trasaturi straine si mese goale pe care reau puse semne cu ''Rezervat''. Cata lume poate veni sambata seara intr-un restaurant?
Intrebarile mele au fost alungate de parul blond si o fluturare din mana, buzele mele curbandu-se intr-un zambet larg la vederea prietenei mele. Mi-am croit drum spre masa imbracata in alb, asezata intr-un colt al restaurantului. In curand, raza mea vizuala fu invadata de ochii albastri ca safirul, parul brunet si insusirile care imi sunt acum atat de cunoscute... Logan. Nelinistea mea crescu considedrabil, un gol formandu-se in interiorul meu... un gol ce absoarbe tot calmul din mine precum o gaura neagra. M-am simtit pierduta pentru o secunda, aproape impiedicandu-ma cand i-am vazut zambetul. Ce periculos poate fi un contact vizual! Dar si minunat. Oh, atat de minunat! Subconstientul meu isi incepuse reprezentarea artistica, scopul ei fiind sa ma duca pe culmile exasperarii. Haide, Lyla, nu te porta ca o adolescenta ce nu isi poate stapani hormonii! Controleaza-te si nu uita de regula de cinci secunde! Mi-am impus tipand inauntrul meu, pornind hotarata spre masa ce o pot asemui cu o ghilotina.
-Buna, Lyla! ma saluta Ashey, ridicandu-se si imbratisandu-ma. Chiar mi-au lipsit imbratisarile ei dupa cateva zile in care mi-am impartit timpul intre universitate si Harry.
Am salutat-o la randul meu, dupa care am inceput sa ii analizez rochia mov din voal ce ii acoperea coapsele, accesorizata cu niste imprimeuri florale. Ea facu acelasi lucru cu mine, un zambet ironic aparand pe fata ei.
-Lasa-ma sa ghicesc! Harry? Am ramas nedumerita la inceput, insa mi-am dat seama ca se referea la faptul ca purtam blugi si nu o rochie sau o fusta. I-am impartasit placerile mele in legatura cu lumea modei si e destul de inteligenta. Inca un lucru pe care il avem in comun: conexini pe care le facem rapid.
-Nici nu iti poti imagina, i-am soptit la randul meu, castigand un chicot de la ea. Se aseza pe scaunul ei, avand ocazia de a-i privi in ansamblu familia.
Mama ei, Claire parca o chema dupa cum imi amintesc, arata minunat intr-o rochie neagra, simpla pana la genunchi, picioarele ei fiind acoperite de ciorapi in aceeasi culoare. Acum incep sa ma simt prost... Fir-ai sa fii, Harry! Mi-am adunat gandurile, concentrandu-ma pe situatia in care ma aflu. Parul ei ca spicul de grau ii cadea in bucle pe umeri, lamurindu-ma de la cine mosteneste Ashley parul blond si ochii verzi care sunt plini de incantare. As crede ca sunt trase la indigo. Privirea mea l-a tintuit pe Richard care purta o camasa albastra si niste pantaloni negri. Nu stiu de ce, dar frica ma cuprinse deodata... poate pentru ca stiu secretul sau si nimeni din familia lui habar nu are de el. Ma analizeaza ca si cum as fi o lamela pusa la microscop, teama mea crescand.
Mi-am mutat brusc privirea, intalnind fata inocenta si ochii albastri in care as vrea sa imi inec subconstientul. Atunci cine te va mai scoate din situatii penibile? Am fost prinsa la colt, replica sa lasandu-ma fara cuvinte. Trebuie sa am un moment de sinceritate cu mine si sa recunosc faptul ca au existat si circumstante in care m-a ajutat, chiar daca le pot numara pe degete. Ah, Lyla! Nu stii sa imi rasplatesti meritul. Mai vedem noi... Amenintarea pe care am primit-o ma uimi, fiori calatorind neincetat pe spinarea mea. Mi-am scuturat imperceptibil capul, alungand toate temerile mele intr-un loc necunoscut. Trebuie sa ma opresc din a fi veriga slaba! Trebuie sa fiu o planta carnivora!
-Buna seara! i-am salutat, asezandu-ma pe scaunul de langa Ashley. In sfarsit, pot sa ii multumesc destinului pentru locul pe care il am: intre Ashley si Claire. Nici nu vreau sa ma gandesc la alte combinatii, cum ar fi intre Richard si Logan... intre un sarpe si un leu.
-Buna seara si tie, Lyla! mi se adresara in cor, in afara de Ashley care statea tacuta, avand un zambet sagalnic pe fata. Oare la ce se gandeste?
-Multumim foarte mult ca ne-ai acceptat invitatia, imi spuse Claire recunoscatoare.
-Cu mare placere. Si eu ar trebui sa va multumesc, oricum nu am nicio idee cum mi-as fi petrecut seara. Am obosit deja de la atatea filme, am zis cu un zambet, mintind pe de-o parte. Cu siguranta as fi stat in bratele lui Harry toata seara si noaptea s-ar fi prefacut din nou intr-o oaza de iubire.
Cu totii rasera, insa Ashley era inca cuprinsa de acel zambet, intrebandu-ma in continuu ce este in mintea ei. Am putut distinge vocea ei amuzata printre rasete, deosebind cateva cuvinte care mi-au raspuns nelamuriirlor mele: ''Oh, serios?'' Se gandeste la mine si la Harry, dandu-mi seama ca isi imagineaza cum a fost scena dintre noi in legatura cu alegerea vestimentatiei mele.
-Dar cum ramane cu prietenul tau? Tot nu isi petrece timpul cu tine? Vocea lui Logan se invartea in capul meu, incercand sa inteleg sensul cuvintelor.
Am impietrit cand am realizat semnificatia lor, aruncandu-i o privire pe ascuns lui Ashley si vazand-o in aceeasi stare. Asta e doar prima parte. Prima parte? La ce se refera vocea mea interioara? Vrea sa porneasca un razboi impotriva mea? Oare ce aliati are? Sunetele de mirare ale lui Richard si Claire m-au trezit la realitate, constatand faptul ca trebuie sa imi scot coltii la iveala.
-De fapt, el petrece mult timp cu mine. Are o slujba solicitanta si mereu se revanseaza fata de mine, i-am raspuns rautacioasa si convingatoare in acelasi timp. M-am simtit mandra, vazandu-l pe Logan cum se foieste in scaunul sau si privind in jos.
-Acum inteleg pentru ce erau toate alimentele alea, mi se adresa Richard zambind. Am incuviintat, insa teama imi intepa din nou spatele. Mi-am tintuit ochii catre Logan, uitandu-se cercetator la mine. O, Doamne, sper ca nu isi va da seama! Adica, nu poate... Dar totusi, supermarket-ul, venirea sa si a lui Harry au fost in aceeasi zi. Am nadejdea ca nu seamana cu Ashley la capitolul conexiuni si nu va afla de relatia mea.
-Oh, asta e minunat! Oare de ce ma mir? O fata asa ca tine merita un baiat responsabil, continua Claire conversatia. I-am zambit in semn de multumire. Si cum il cheama? Sangele mi se metamorfoza in gheata la auzul intrebarii ei.
Acum ce o sa spui, Lyla? Planul meu merge din ce in ce mai bine. Subconstientul continua razboiul, nelasandu-se infrant. M-am uitat cu coltul ochiului la Logan care ma privea insistent, asteptand raspunsul. Daca spun adevarul, totul e naruit. Logan va rezolva misterul si eu nu pot face nimic. Atmosfera devenise una infierbantata, inima batandu-mi nebuneste in piept, vibratiile rastalmacindu-ma.
-Buna seara, o voce necunooscuta rasuna. Meniuri au fost asezate in fata fiecaruia, multumindu-i destinului ca m-a scos din aceasta situatie agonizanta prin intremediul chelnerului.
Am adresat un mulutmesc, dupa care am deschis meniul. Sper ca au uitat de curiozitatea lui Claire, privirile lor concentrate facandu-ma sa zambesc. Am zarit-o pe Ashley cum se uita tulburata la mine, intrebarea mamei ei nelinistind-o si pe ea. Am incuviintat usor din cap, ea repetandu-mi gestul. Sunt atat de norocoasa ca impartasim aceleasi stari si este cu mine in orice moment, asigurandu-se ca totul decurge ca la carte. Este incantator sa stii ca ai pe cine sa te bazezi si in cine sa ai incredere.
Imi plimbam ochii printre numele de mancaruri, imaginandu-mi-le pe toate. Apetitul lua foc inauntrul meu, imaginile savuroase fiind cauza. Intr-un final, m-am decis in privinta somonului cu orez salbatic si sos olandez. Am trecut la capitolul bauturi, inchizand meniul cand am decis pentru o limonada cu menta, bautura mea preferata. Ceilalti mi-au repetat gestul peste cateva secunde, chelnerul sosind si luandu-ne comanda.
-Lyla, nu si tu! imi zise Claire dupa ce cuvantul ''limonada'' imi parasi buzele. Tu si Logan, oriunde a-ti merge, comandati asta. Am ramas usor uimita de comparatia ei, mutandu-mi privirea spre Logan care avea un zambet inocent pe fata lui. Deci, nicio limonada. O sa luam vin alb! Comentariul hotarat al lui Claire ma facu sa zambesc, gasind inca o asemanare intre ea si Ashley: amandoua sunt niste persoane decise si te pot face sa iti schimbi radical parerea.
Dupa ce chelnerul pleca, vocea lui Richard se auzi curioasa:
-Lyla, am auzit ca inainte ai studiat la Harvard. Am incuviintat, intrebandu-ma de unde stie asta. A facut cercetari? A cautat despre mine? Ma simt ca intr-un film politist in acest moment. Cum a fost? continua el.
Am inceput sa le povestesc despre experienta pe care am dobandit-o acolo, profesorii si prietenii pe care mi i-am facut. Am vorbit si despre Boston si m-am intrebat daca Richard stie de locul actual de munca al lui Emily. Insa, din privirea sa, banuielile mi s-au infirmat. Am evitat subiectul Hopkins si le-am spus ca m-am mutat aici deoarece oferta era mai avantajoasa si imi era dor de locul mu natal, ocolind subiectul principal pentru care am luat aceasta hotarare. Intre timp, chelnerul aduse sticla cu vin, auzind cum vinul se lovea de paharele de cristal. A urmat un mic toast, cu totii mulutmindu-mi pentru realizarea mea. Cred ca m-am inrosit toata in acele momente. Gustul vinului imi invada papilele gustative, dandu-i dreptate lui Claire in legatura cu limonada.
Logan intra in prim-plan, vorbind si el despre ICL si cum este anul trei de medicina, speriindu-ma de ceea ce urmeaza. Ma sfatui sa nu ma tem, acceptand acest sfat cu bucurie. Am aflat ca si el fusese acceptat la Harvard, dar avand in vedere relatiile lui Richard, ICL l-au obligat sa vina acolo. Richard l-a contrazis, dupa care a urmat un schimb dur de replici intre ei doi. Ashley isi dadu ochii peste cap, Claire punand capat acestei neintelegeri si amintindu-le ca sunt intr-un loc public. Acum imi este clar cat de nemultumit este Logan si cat de incoltit se simte.
Am ridicat incet paharul, dorind sa mai iau o gura din lichidul sec. Cand eram pe cale sa imi incant din nou papilele, aproape am scapat structura de cristal, imaginandu-mi pentru o secunda tot vinul imprastait pe fata de masa alba. L-am asezat in ultima secunda, inca privind cu ochi mari imaginea din fata mea. Pulsul mi s-a accelerat, respiratia parca mi-a fost luata de atmosfera tensionata si corpul imi tremura. Cred ca arat ca o fantoma, fata mea fiind palida precum ceara. Asa ceva nu se poate! Nu e posibil! Gandeste-te de doua ori inainte de a face un comentariu. Sper ca ti-ai invatat lectia care poate nici nu s-a terminat. Subconstientul ma nelinisti si mai mult, cutremurandu-ma. Acum am primit raspunsul asupra aliatului sau: destinul. Sunt doi si puterea a crescut, amandoi impotriva mea. Nu stiu daca o sa pot rezista in fata acestui tsunami care ma doboara, facandu-ma o fiinta fara vlaga. Am inceput sa privesc in jur, la mesele rezervate, zarind una de doua persoane chiar langa noi. Te rog, cruta-ma si nu ma fa martora la un dezastru! I-am zis destinului cat mai implorator. In mintea mea au inceput sa se deruleze toate evenimentele din viata mea, facandu-mi corpul sa tremure si mai tare, mai avand putin si ajungand in convulsii, lacrimi amenintand sa se prelinga pe obrajii mei. As vrea sa tip din toti rarunchii, sa imi pot marturisi toate of-urile si sa le spun tuturor secretele pe care le tin ascunse. Dorinta mea fu izgonita, simtind cum pot respira din nou cand i-am vazut indreptandu-se spre masa din coltul alaturat. Se tineau de mana, zambind larg ca si cum nu ar avea nicio grija, pe cand eu sunt aruncata de subconstientul meu si destin in cea mai incurcata situatie posibila... Richard, noua sa familie, eu, tata si Emily in aceeasi camera.
painita*-piatra pretioasa de culoare maronie si de asemenea, foarte rara.