O altă seară obişnuită la muncă. Spălam frenetic un pahar de wiskey, gândul meu fiind oriunde, numai la muncă nu. Astăzi eram blocată în spatele barului, deci aveam să mă plictisesc servind tot felul de oameni, majoritatea demni de milă și dispreț.
Eram barmaniță și animatoare la un club din orașul meu - Chicago. Lust era unul dintre cele mai rău famate cluburi din Chicago, având în vedere ce fel de oameni își petreceau timpul acolo și ilegalitățile cu care șeful meu Greg avea de a face. Prostituția și drogurile erau la ordinea zilei, iar clienții erau majoritatea ori minori plini de hormoni și amatori de senzații tari, cel mai adesea copii de bani gata, ori oameni periculoși și înfricoșători cu care Greg făcea afaceri. Câteodată mă întrebam cum de toate astea scăpau de ochii legii, dar asta nu era treaba mea pentru ca eu nu aveam și nu voi avea de a face cu așa ceva. Eu îmi doream doar sa îmi câștig leafa și să continui sa pretind că lucrurile alea nu există, așa cum spune contractul de confidențialitate pe care îl semnasem.
Nu eram mândră de ceea ce făceam și probabil că nici părinții mei nu ar fi fost dacă i-aș mai fi avut lângă mine, dar chiria, taxa de la facultate, taxa de la azilul unde era internată mama mea cu Schizofrenie, facturile și alte nevoi nu se plăteau singure...
- Bau! Răsună vocea lui Phill, colegul meu de suferință, prinzându-mă de umeri şi speriindu-mă până în măduva oaselor.
Am tresărit și am scăpat paharul, acesta transformându-se într-o grămadă de cioburi la contactul cu podeaua. Spre fericirea mea nu am atras atenția, pentru că zgomotul făcut de pahar a fost infim în comparație cu muzica proastă ce bubuia atât de tare că vibrau atât podeaua cât și măruntaiele mele.
- Phill, ești nebun? L-am dojenit furioasă.
El nu a făcut decât să-mi arunce privirea lui drăgăstoasă, care îi lumina chipul de fiecare dată când se uita la mine cu ochii lui căprui şi blânzi, ca de căprioară. Totuși, privirea aia inocentă nu se potrivea cu fizicul lui bine lucrat, părul nisipiu dat pe spate cu stil şi șarmul lui cu care ar putea da pe spate orice fată.
Îl cunoscusem la facultate, unde își încercase vrăjile pe mine cu scopul să mă agațe, dar cum eu treceam printr-o perioadă grea și nu-mi prea ardea de relații, nu i-a ieșit. Totuși era un bărbat perseverent și renunța greu la ce-şi dorea, dar încăpățânarea mea era mai puternică. Cu toate astea, am sfârșit având o prietenie frumoasă și un loc de muncă, pentru că el deja muncea la Lust și mă recomandase lui Greg după o tonă de rugăminți și insistențe. Știa că locul ăsta ar putea fi periculos pentru mine, dar eu am preferat să îmi asum riscul. Am început aici, în spatele barului, iar când am văzut că Greg vrea să caute dansatoare am și sărit să dau probă. Era totuși ceva ce iubeam.
- Sunt nebun după tine, se pune? Răspunse cu un zâmbet plin de subînţelesuri.
- Fără flirturi în timpul serviciului, am spus aruncându-i un zâmbet jucăuș.
- Dar după? Întrebă cu un dram de speranță.
Am oftat și m-am aplecat să adun cioburile. S-a pus și el sa mă ajute, iar când ne-am ridicat ne-am dat cap în cap, văzând stele verzi pentru o secundă. Am început să râdem amândoi, aproape uitând ca suntem la servici.
- Iau eu cioburile păpușă, spuse aruncând o privire ciudată în spatele meu. Ai un client.
- Mersi. Şi nu-mi mai spune păpuşă, am mormăit dându-i un ghiont.
Lăsând vorbăria la o parte, m-am îndreptat spre clientul de pe partea mea de bar. Neputând să îi deslușesc trăsăturile din cauza semi-întunericului, m-am dus spre el plină de încredere și cu gândul ca aveam din nou șansa să îmi fac vrăjile în scopul obținerii unui bacșiș. Flirturile cu unii clienți îmi aduceau avantaje, chiar dacă Greg și Phill nu prea apreciau ideea.
- Cu ce... vă pot servi? M-am bâlbâit șocată.
Am rămas nemișcată ca o statuie și cu o privire holbată. Acum că îi puteam vedea chipul, îl găseam atrăgător ca un magnet și ușor intimidant. Stomacul meu s-a umplut de fiori și obrajii mi s-au înfierbântat. Mai văzusem bărbaţi arătoși, dar el avea ceva diferit, avea o scânteie în privire.
Purta o cămaşă albă care se mula perfect pe musculatura lui frumos sculptată, care amenința să o sfâșie la o încordare serioasă. Cămaşa contrasta superb tenul lui și cu cravata neagră care avea un nod perfect. Părul lui brun avea un aspect uşor ciufulit, dar cu stil. Ochii lui de un verde jad erau foarte pătrunzători. Buzele lui aveau o arcuire senzuală, dezvăluind din spatele lor cel mai perfect şi strălucitor zâmbet posibil.
- Un Martini, te rog, spuse cu o voce puternică, dar plăcută auzului.
- I...imediat, am spus vizibil încordată.
Mi-am împleticit picioarele ca o împiedicată către rafturile cu băuturi. Am luat un pahar şi m-am uitat năucă după Martini. Trebuia să ştiu unde era, doar eu îl folosisem ultima oară. Străinul ăla frumos m-a făcut să uit şi cum mă cheamă.
Găsind în sfârşit sticla, am turnat băutura cu mâna tremurândă, lucru care nu mi se întâmplase niciodată în cei trei ani de când munceam aici.
I-am dus paharul în grabă, ştiind că pierdusem destul timp cu fâstâceala asta prostească.
- Mulţumesc, îmi spuse studiindu-mă admirativ.
I-a aruncat şi eu un zâmbet stângaci, fiind enervată de felul în care mă făcea să reacţionez. Mi-am retras privirea de pe chipul lui și m-am concentrat pe ceilalți clienți, încercând să nu greșesc comenzile. Bryan și Lara, cei care serveau la mese, m-au pus la treabă mai mult decât cei de la bar, iar eu eram mai neîndemânatică decât un om beat.
Ceva era clar în neregulă. Doar nu îmi picase cu tronc tipul ăla atât de repede! Avea un efect foarte ciudat asupra mea, mă simțeam tulburată și agitată simțind cum privirea lui îmi studia fiecare mișcare. Aproape spărsesem încă două pahare și greșisem o comandă.
Ce se întâmplă cu mine? M-am mustrat în gând. De ce mă port aşa?
Nu îmi puteam da seama de ce mă moleşea atât de tare. Cunoscusem mai mereu bărbaţi frumoşi şi eram deja imună la ei. Dar ce avea ăsta în plus faţă de ceilalţi? De obicei eu îi făceam pe bărbaţi să se fâstâcească, dar niciodată nu era invers. Depăşisem cu mult timp în urmă chestia asta. Eram prea matură să fiu supusă atât de uşor. Şi prea orgolioasă.
Am îndrăznit să-i arunc o privire pe furiş și am observat că și-a mutat atenția asupra dansului făcut de cealaltă animatoare, Alice, care în opinia mea de campioană națională la dans sportiv si de societate, era cam mediocru. În plus nu avea nici un fel de grație, era o așchie blondă care părea că o să se rupă la fiecare mișcare mai serioasă. În schimb eu, la cei 23 de ani ai mei, arătam ca o femeie în toată regula. Aveam o privire de safir vicleană ce mă făcea să par puțin răutăcioasă, un păr negru abanos des, ce se revărsa ca o cascadă de smoală până la mijlocul spatelui. În plus, aveam forme reale și voluptoase în loc de siliconul ieftin cu care se etala Alice.
Spre deosebire de ea, eu aveam întotdeauna o grămadă considerabilă de bărbați în jurul scenei când dansam și nu era nevoie sa arunc hainele de pe mine pentru puțină atenție. În plus, asta nu făcea și nu va face parte din contractul meu cu Greg. Nu dansam din plăcerea de a fi admirată de bărbați, de fapt de multe ori pretindeam ca dansez într-o cameră goală, ignorându-i. Făceam asta din cauza nevoii de bani și pentru ca dansul era singurul lucru ce mă făcea să mă simt în viață. Aveam nevoie să muncesc pe ambele posturi pentru a-mi asigura un trai decent și pentru a pune bani deoparte. Aveam multe de realizat în viața asta, așa ca de trei ori pe săptămână îmbrăcam uniforma alb cu negru de barmaniță și în restul zilelor făceam spectacol. Dar eu nu eram o târfă să îmi arăt trupul gol unei gloate de perverși libidinoși.
Pentru o clipă m-am gândit cum ar fi ca el să ma privească pe mine dansând, dar i-am făcut repede vânt.
Observând că paharul lui se golise, m-am repezit să-l iau, dar când am atins paharul, mâna încântătorului străin a atins-o pe a mea, făcându-mă să tresar. Mâna lui era atât de caldă în comparaţie cu a mea, dar totuși atingerea lui mi-a făcut pielea de găină.
- Vrei să bei ceva cu mine? Întrebă el cu o privire jucăuşă. Nu-mi place să beau singur, iar tu pari o companie plăcută.
- Cum de cineva ca tine e singur? Am întrebat încercând să-mi maschez şocul provocat de atingerea lui și de propunere.
- Arăt ca cineva care umblă însoțit peste tot? Îmi răspunse el înţelegând subtilitatea întrebării mele.
- Chiar vrei să răspund la asta? Am întrebat râzând.
A chicotit uşor dând din umeri, făcând ca muşchii vizibili ai pieptului să i se încordeze apetisant.
- Rachel, mă duc în spate să mai aduc suc de mere și scotch, poți te rog sa te ocupi și de partea mea două minute? Întrebă Phill, pe care nici nu îl observasem în spatele meu.
- Sigur, nicio problemă, l-am asigurat. Scuză-mă o secundă, i-am spus frumosului.
A dat din cap, iar eu m-am repezit să mă ocup de clienții lui Phill, fericită că puteam respira și eu puțin ușurată, fiind departe de privirea lui intimidantă.
Am mai servit câțiva clienți, după care datoria m-a împins să văd dacă mai pot să îl servesc cu ceva, pentru că paharul stătea gol în fața lui.
Se uita din nou la Alice, iar pe mine m-a străbătut un junghi de gelozie. Nu voiam ca el să fie absorbit de Alice, voiam să am doar eu atenţia frumosului.
- E bună, dar se poate şi mai bine, spuse simţindu-mi prezenţa.
- Mda, mereu se poate mai bine, am bombănit invidioasă. Te mai pot servi cu ceva?
- Hmm, cum rămâne cu propunerea mea? Dacă ai puțin timp liber, bineînțeles, reluă el subiectul.
M-am uitat împrejur, aparent nu se vedeau clienți noi la orizont pentru moment, așa ca i-am făcut semn lui Phill că iau pauză zece minute.
- Hm, accept, am spus pe un ton neutru pentru a-mi ascunde încântarea. Ce ai vrea să bei?
- Surprinde-mă, spuse făcându-mi cu ochiul și înmuindu-mi genunchii.
Aveam să mă răzbun pe el pentru felul în care m-a făcut să îmi pierd capul, așa că am ales să îi fac un cocktail pe care nu îl va uita curând. Dacă el credea că o să mă agațe atât de ușor, aveam să îi demonstrez că nu va mai încerca a doua oară.
Am preparat două New Orleans Grenade, doar că pe lângă gin, lichior, rom și vodkă, am mai adăugat în al lui puțin de tequila și alcool pur. Asta avea să îi vină de hac.
Am preparat cu iuțeală băuturile, ducându-le în grabă, dar cu grijă să nu le scap. Le-am așezat în fața lui și am făcut un salt rapid peste bar, așezându-mă lângă el.
- Astea-s din partea casei, l-am anunțat râzând în sinea mea.
Am ciocnit paharele și am luat amândoi o gură sănătoasă. Mă așteptam la o reacție negativă, o strâmbătură, orice, dar el se comporta de parcă băuse apă. Ce naiba, era otravă în paharul ăla.
- Asta clar a devenit băutura mea preferată, spuse amuzat. Cum se numește?
- New Orleans Grenade, am spus măcinată de invidie.
- Interesant nume, i se potrivește, spuse râzând. Acum că tot vorbim de nume, al tău care este?
- Rachel, i-am răspuns hipnotizată de ochii lui.
S-a apropiat ușor de mine, parfumul lui plin de masculinitate invadându-mi nările. Apropierea aia îmi tăia respirația.
- Frumos nume. Waylon, încântat, spuse întinzând mâna și aruncându-mi probabil cel mai seducător zâmbet din arsenalul lui.
Inima mea a luat-o la goană nebunește. Apropierea dintre noi scotea scântei. I-am strâns mâna cu puțin mai multă forță decât ar trebui, fiind frustrată de faptul că îmi plăcea atât de mult atingerea lui.
- Acum, ca să îți răspund la întrebare, nu sunt taman singur, spuse făcându-mă să spumeg în interior gândindu-mă câtă dreptate avusesem în privința lui. Dar aparent l-am pierdut pe amicul meu acolo, explică arătând spre "mulțimea" de cinci oameni care se adunaseră lângă scenă pentru a o privi pe Alice.
Mda, asta explica multe. Îl judecasem puţin cam aspru fără să ştiu ce avea de gând să spună. Dar tot nu îl consideram vreun sfânt. Totuși, nu era treaba mea cu cine umbla.
- Înţeleg, amicul tău nu prea are gusturi, am comentat îngâmfată.
- Nu te pot contrazice, am văzut prestații mai de calitate, spuse privindu-mă cu subtilitate.
Nu ştiam dacă să mă simt flatată sau ruşinată. Poate îşi încerca norocul cu mine pentru că mă credea vreo târfă pe care o tăvălesc toţi de pe aici, la fel ca pe Alice.
- Ştii, ai tot respectul meu, spuse cu seriozitate.
L-am privit confuză şi uimită. Respect? Auzisem corect? Ori era sincer şi drăguţ, ori făcea parte din tehnica de agăţat. Nu aveam prea multă încredere în oameni şi eram sceptică în privinţa oricui interacţiona cu mine.
- De ce ai avea respect pentru mine? Am întrebat curioasă.
- Pentru că deşi nu te-ai dezbrăcat, m-ai făcut să vreau să te văd din nou dansând. Ce faci tu pare mai mult decât dans la bară, ai talent. Pare că dansezi de o viaţă.
Ei, nu auzeam asta pentru prima oară. Ştiam să dansez de la șase ani, de când tatăl meu m-a luat sub aripa lui şi îmi arătase cu ce se mănâncă dansul de performanţă. Mă transformase în doar doi ani în campioană statală, apoi în încă doi în campioană naţională. Ştiam de la dans sportiv şi de societate la balet şi street dance. Asta pentru că avusesem norocul să am un tată care absolvise Julliard School of Dance şi se întâmplase să fie profesor de dans la Giordano Dance School, unde mi-am petrecut nouă ani din viaţă.
- Rachel! Se auzi tonul de ceartă a lui Greg în spatele meu trezindu-mă din reverie.
Am tresărit speriată şi m-am întors spre el.
- Localul e plin ochi, iar tu bei şi stai la taclale? Întrebă privindu-l cu ranchiună pe Waylon. Nu ştiu dacă ai observat, dar Phill nu prea face faţă singur, iar clienţii de la mese nu sunt prea fericiţi, continuă vizibil enervat.
Am privit în jur şi am constatat că Greg avea dreptate. Barul se umpluse de când mi-am luat pauză, iar de mese să nu ma zic. Bietul Phill fugea de colo-colo cu sticlele şi paharele, făcându-mă să mă simt vinovată. De ce nu îmi ceruse ajutorul?
- Scuze Greg, nu o să se mai întâmple.
- Aşa să fie, spuse plecând.
Am oftat cu părere de rău, întorcându-mă spre Waylon.
- Îmi pare rău, trebuie să mă întorc la treabă.
- Mie îmi pare rău că ţi-am făcut probleme, spuse compătimitor.
- Stai liniştit, nu mi-ai făcut probleme, am minţit.
Mi-am reluat locul din spatele barului, golindu-mi ceea ce-mi mai rămăsese în pahar dintr-o înghițitură rapidă. Am servit clienții plictisită şi aproape mecanic. Mai aruncam câte o privire spre Waylon, care avea şi el atenția îndreptată asupra mea. Nu-mi puteam abține zâmbetul, care la un moment dat m-a făcut să mă doară obrajii.
- Hei, ce-a fost faza cu Greg? întrebă Phill îngrijorat.
- Mi-a ținut puţină teorie pentru pauza de mai devreme, nimic grav. Îmi pare rău că te-am lăsat cu atâta treabă pe cap, trebuia să îmi spui că ai nevoie de mine.
- E ok, mă descurcam. Şi... care-i treaba cu tipul ăla? Pari cam aprinsă, spuse cu un licăr de gelozie în ochi.
- E de treabă, discutam doar, am minţit.
- Mhm, mie mi se pare că flirtează cu tine, spuse încrucişându-şi mâinile la piept.
- Mulţi clienţi fac asta, de ce te ambalezi aşa? Am întrebat râzând.
- Mi se pare că vrăjeala lui cam are efect.
- Mie mi se pare că eşti gelos, l-am ironizat.
A zâmbit, dându-şi ochii peste cap.
- Mă întorc la treabă, spuse evitând să răspundă.
Am râs în barbă, mușcându-mi buza. Mă simțeam puţin prost că îl făcusem să se simtă aşa, dar nu voiam să forțez ceva ce nu avea să se întâmple.
Waylon terminase băutura-farsă de mai devreme, aşa că am mers să văd dacă mai vrea ceva. Acum mă simţeam aiurea pentru faza cu băutura aia, dar din moment ce nu a avut vreun efect negativ asupra lui puteam să am conștiința împăcată pe jumătate.
Chiar înainte să ajung în dreptul lui, un bărbat apăru lângă el, punându-i mâna pe umăr. Când i-a captat atenţia, au discutat ceva în şoaptă, după care bărbatul a plecat spre ieşire.
- Din păcate trebuie să plec, anunţă el, o umbră de dezamăgire traversându-i faţa perfectă. Îmi cer scuze încă odată pentru mai devreme, promit să mă revanşez.
- Nu e nevoie, serios, am insistat.
- Cum spui tu, zise zâmbind. A fost o plăcere să te cunosc, spuse lăsând o bancnotă de 100$ pe bar. Ne mai vedem, spuse plecând şi lăsându-mă să privesc în urma lui pierdută.
Era o vorbă care spunea ca fiecare își găsește nașul odată și odată, dar nu credeam că se va întâmpla așa repede. Pornisem cu gândul sa flirtez cu el și ajunsesem din vânător, pradă. Hm, ceva înăuntrul meu îmi spunea că avea să se întoarcă. Oare ce lecţie voia viaţa să îmi dea de mi l-a scos în cale? Ce vrei tu de la mine, Waylon?