Damien
— Te rog, Damien, ascultă-mă! mă imploră Kim. Ştii că atunci ne-am anulat nunta. Nu puteam continua după... A fost greu. Primele luni au fost oribile, Damien. Întotdeauna adormeam plângând, iar Eric...
Îşi ridică privirea către el pentru câteva secunde apoi continuă:
— Credeam că relaţia noastră se va destrăma, la fel cum se destrămase totul în jurul nostru. Dar...
Eric o strânge uşor de talie şi o sărută pe frunte.
— Îl iubescaşa mult pe fratele tău, îl priveşte pe logodnicul ei cu afecţiune. Nu credeam vreodată că o să întâlnesc pe cineva ca el. Şi după tot ce s-a întâmplat, nu credeam că vom fi din nou binecuvântaţi cu un alt copil. Am încercat de nenumărate ori şi în zadar. Am luat în calcul chiar şi adoptarea unuia. Dar acum trei luni, în sfârşit s-a întâmplat şi am aflat că aşteptăm un bebe.
Lacrimile ei sunt acum de bucurie. Maya scoate un sunet de uimire şi se uită întrebătoare la prietena ei şi la Eric. Amândoi dau afirmativ din cap.
Deci Kim e însărcinată. De asta vor să le organizăm nunta. Vor să scape de stresul ăsta şi să o ferească pe Kim de o altă tragedie.
Gândurile mele sunt confirmate la scurt timp chiar de Kim, care continuă să-mi explice cu toate că eu nu am mai scos niciun cuvânt de când a început ea să vorbească.
— Nu am apucat să ne căsătorim încă, dar îmi doresc asta enorm de mult. Vreau ca de data asta să fie totul bine şi vreau ca nunta mea şi a lui Eric să aibă loc înainte să nasc. Deja au trecut trei luni, doctorul ne-a spus că riscul unui avort spontan scade considerabil după 12 săptămâni de sarcină. Deci ar fi în regulă acum să pregătim totul. Dar...
— Dar avem nevoie de tine, Damien, continuă Eric, şi de Maya. Nu vreau ca Kim să se streseze cu asta absolut deloc. Plănuim să mergem timp de o lună într-o lună de miere în avans, în Spania...
— Şi în acest timp, voi doi, reia Kim, vrem să vă ocupaţi de nunta noastră.
— Nu orice mireasă vrea să îşi pregătească nunta singură? Sau cel puţin să fie de faţă la pregătiri? Cum rămâne cu nunta perfectă? îndrăznesc să o întreb.
— Nu, adică, sigur, este unul dintre cele mai importante momente din viaţa unei femei, dar... Pentru mine este mai important acum ca bebeluşul meu să se nască. Şi dacă asta înseamnă că trebuie să renunţ la visul meu de a avea o nuntă fastuoasă şi ruptă din basme, atunci aşa voi face.
— Şi atunci de ce nu angajaţi o persoană care cu asta se ocupă, cu organizarea de nunţi? Ştiţi că există, nu-i aşa? Se numesc organizatori de nunţi, incredibil, dar adevărat! le spun pe un ton sarcastic.
— Ştim, Damien, îmi răspunde Eric deloc amuzat. Doar că noi vrem să ne detaşăm complet, înţelegi? Vreau ca viitoarea mea soţie să nu se streseze cu nimic pe parcursul acestei sarcini şi am de gând să o tratez ca pe o regină.
— În plus, adaugă Kim după ce îi oferă lui Eric un sărut scurt pe obraz, Maya e prietena mea din copilărie. Ea ştie exact cum îmi doresc să aratenunta mea. Ne-am petrecut nopţi întregi vorbind despre asta când eram mici. Ce altă persoană ar fi mai potrivită decât ea?
— Perfect, atunci chiar nu aveţi nevoie de mine, încerc să găsesc o cale de evadare, eu nu mă pricep deloc la chestiile astea romantice. Ştiţi voi, flori, muzică, decor...
— Da, dar eşti bărbat şi eşti fratele lui Eric, iar Maya are nevoie de o părere masculină în toată treaba asta pentru că o nuntă e pentru două persoane, în cazul nostru de sex opus, şi nu poate ea să facă totul de una singură, mai ales că veţi avea la dispoziţie doar o lună.
— Stai să înţeleg, o opresc, simţindu-mi o venă pulsând periculos în tâmpla mea. Pe lângă faptul că deja presupui că voi accepta, vom avea timp doar o lună? Cine organizează o nuntă într-o lună, Kim? E nebunie curată!
— Putem să o facem!
Cuvintele sunt rostite de Maya, care până acum a fost mult mai tăcută ca mine. Privirea mea dură nu pare să o neliniştească pentru că, în loc să bată în retragere cu afirmaţia ei, se apropie de mine şi mă apucă uşor de braţ. Parfumul ei dulce şi floral mă ameţeşte câteva secunde, dar îmi revin rapidşi mă îndepărtez imediat de ea. Îmi încrucişez braţele la piept, asigurându-mă că blondina asta nechibzuită poate să citească iritarea de pe chipul meu. Însă, spre surprinderea mea, Maya nu pare deloc afectată de atitudinea mea respingătoare, iar entuziasmul cu care începe să vorbească mă enervează suficient de mult încât să îmi doresc să plec cât mai repede de acolo. Deja am asistat la prea multă dramă şi oricum răspunsul meu final e neschimbat şi negativ.
— Într-adevăr, o lună e mult prea puţin, dar Kim, îţi promit că te voi ajuta şi că îţi voi organiza o nuntă superbă, exact aşa cum îţi doreşti tu.
Iar face pe zâna cea bună când nu e cazul!
Kim se apropie de ea şi o îmbrăţişează cu recunoştinţă.
În timp ce cele două fete sunt prinse într-o conversaţie şoptită, Eric vine în faţa mea şi îmi oferă cea mai imploratoare privire pe care o stăpâneşte.
— Damien... Te rog, spune da! Spune că ne vei ajuta. Nicodată nu ţi-am cerut ceva, dar îţi cer acum. Ţi-aş rămâne recunoscător şi...
Dar nu mai pot să îl ascult.
— La dracu', Eric! Ţi-am spus că nu o voi face! Nu pot! Nu cred în prostia asta cu nunta, cu căsătoria! E o tâmpenie! De ce dracu' au oamenii nevoie de o idioţenie de act ca să se iubească?! Zi-mi!
Eric deschide gura pentru a-mi răspunde, dar niciun cuvânt nu iese.
— Exact! E doar o prostie! De ce mi-ai cere tocmai mie să te ajut când ştii prea bine părerea mea legată de astfel de lucruri? De ce tocmai eu când habar nu am cum ar trebui să arate o nuntă, ce ţi-ai dori tu ca viitor ginere? De ce? Maya s-ar descurca perfect şi fără mine. Poate foarte frumos să angajeze pe cineva care se pricepe la asta, cum ar fi un organizator de nunţi, sau chiar să vorbească cu prietene de-ale ei, nu văd cu ce aş putea fi eu de folos!
— Pentru că, Damien, eşti fratele meu şi...
— Şi ce, Eric? Şi ce? îl întrerup nervos, ţipând fiecare cuvânt. Nu ştiu nimic despre ce îţi doreşti tu, despre cum ai vrea tu să fie nunta asta stupidă! De abia dacă vorbim câteva minute pe lună şi tu vrei ca eu, tocmai eu, să organizez o ditamai petrecerea?
— DA! ridică şi el tonul. Pentru că simt că asta într-un fel ne-ar putea aduce mai aproape unul de celălalt, simt că aşa am putea să ne reluăm legătură, să devenim prieteni, simt că aşa mi-aş căpăta şi eu, în sfârşit, fratele mai mic...
Nu mai ţipă. Dar glasul îi e răguşit şi mă îndoiesc că e de la tonul ridicat pe care l-a folosit.
— Eu şi Kim nu putem face asta. Am putea, desigur, să pregătim ceva foarte simplu şi să mergem doar noi doi la preot, fără zeci de invitaţi, fără atâtea alte lucruri. Ştiu că dacă i-aş propune, Kim ar fi de acord. Dar nu vreau să îi răpesc visul de a avea o nuntă aşa cum şi-a dorit ea încă din copilărie, Damien. Nu pot să îi fac asta, înţelegi? Adică, ştiu că nu înţelegi, dar într-o zi poate vei întâlni şi tu o femeie care te va face să vrei să îi aduci soarele de pe cer, şi nu pentru că îţi va cere ea asta, ci pentru că ai face orice ca să o vezi mereu radiind de fericire.
Vreau să îl întrerup şi să îi spun că asta nu se va întâmpla niciodată şi că ce îmi spune el acum e doar vrăjeală şi basm de copii, dar nu mă lasă să intervin.
— Şi asta e singura varianta care ne rămâne, ştii? Aşa, prin intermediul Mayei va simţi cât de cât că visul ei nu e complet ruinat şi va participa la organizarea nunţii prin toate ideile pe care le-a împărtăşit cu prietena ei de-a lungul anilor. Nu e acelaşi lucru, dar măcar e ceva. Iar eu... ei bine, eu am încredere că te vei descurca, totuşi. Vei ştii să o ajuţi pe Maya cu sfaturi şi opinii şi vei alege exact ce aş alege şi eu când e cazul să îţi spui părerea de înlocuitor al mirelui în pregătirea nunţii.
Eric e foarte convingător. Nu degeaba lucrează la firma de avocatură a lui Xavier. Pe lângă trăsăturile lui perfecte care fac toate femeile să întoarcă capul după el şi să-l admire, Eric e şi foarte inteligent. Mintea lui ageră mereu l-a ajutat să ajungă acolo unde şi-a propus şi atunci când lumea credea că e doar chipeş şi atât, el le demonstra că ochii lui albaştri au o sclipire de geniu, iar nasul acvilin nu şi-l ţine pe sus fără a avea un motiv.
Dar răspunsul meu e tot nu. Nu pot să fac ceva în ce nu cred, iar eu nu cred în nunta asta. Nu e vorba doar de ei doi, nu cred, în general. Oamenii nu iubesc cu adevărat şi nu sunt cu adevărat sinceri într-o relaţie. În cei 24 de ani pe care îi am, am învăţat că iubirea e o prostie. Nu durează până la adânci bătrâneţi, aşa cum ne păcălesc cărţile şi filmele, ci până ce unul din parteneri se plictiseşte, şi mai devreme sau mai târziu, toată lumea se plictiseşte. Sau până când ceva tragic îi desparte. Nu există fericire. E o iluzie. Exact ca reflexia unui chip pe apa unui lac: chipul pare frumos până când ceva produce câteva valuri şi distruge acea frumuseţe.
Probabil că Eric intuieşte răspunsul meu, fiindcă nu îmi dă ocazia să îi spun pentru ultima oară că nu voi accepta rugămintea lui, ci îmi spune cu finalitate:
— Damien, dacă nu accepţi, te voi bate la cap şi te voi sâcâi întruna până când, în cele din urmă, vei fi de acord. Crede-mă, pot fi foarte persuasiv şi enervant atunci când îmi doresc ceva cu ardoare!
Deci, aşa vrei să jucăm, Eric? Bine, dacă tu nu vrei să înţelegi că nu îmi face plăcere să te ajut, atunci mă voi asigura că Maya se va enerva atât de tare pe mine şi vă va anunţa disperată, în timp ce voi sunteţi în Spania, că nu mai vrea să organizeze nicio nuntă! Îi voi face fiecare minut pretrecut alături de mine un coşmar, astfel încât să nu îşi mai dorească să vă ajute cu nimic! Să te vedem atunci, scumpe frăţior, cât de persuasiv poţi fi în căutarea unor alte persoane care să te scoată din încurcătură!