Lacrimile din ochii mei continuau sa curga, fara ca eu macar sa le pot opri.
Si nici nu aveam idee de ce naiba plang macar. Ce am auzit nu este un motiv sa plang, niciunul mic. Dar totusi stau in camera mea, pe pervazul mare al geamului, cu picioarele la piept, cat mai mica posibila in timp ce ma uit pe fereastra. Uitandu-ma la zapada care pana si ea pare mai fericita decat mine. Si e o afurisita de zapada. Eu sunt un om si am si eu dreputirile mele de a fi- Oh la naiba, de ce mereu fac asta? Mereu ma gandsc la toate drepurile de care s-ar presupune ca as avea dar nu am. Fie ca imi place, fie ca nu. Asta este lumea pe care Harry a modelat-o iar eu trebuie sa invat sa traiesc cu ea.
Harry...
Ultima dar si prima persoana pe care vreau sa o vad in momentul asta. Cuvintele dintre Jenna si Louis care stateau ieri seara doar ei doi, nu imi paraseau capul. Cuvintele lor erau dureroase si nu puteam sa simt niciun fel de lucru bun in acele cuvinte. Tocmai Jenna si Louis, doua persoane pe care le cunosc putin, imi spun mie ce simt? Cand nici nu stiu ce ar trebuii sa insemne... dragostea.
Ugh, cuvantul asta, dragoste, e un cuvant asa de ciudat care imi provoaca fiori pe sina spinarii si ma ingrozeste. Urasc sa stiu ca cineva a adaugat numele meu in aceasi propozitie cu acel cuvat.
Nu stiu, nu stiu ce este dragostea si in timp ce stau si ma uit pe geam, cred ca as dori sa nu stiu niciodata de ea. Daca s-ar presupune sa fiu acum indragostita, lucru care nu sunt, atunci nu imi place.
Asta inseamna dragostea? Sa iti fie frica de persoana asta intunecata dar in acelasi timp sa te simtiti bine in bratele sale? Adam mi-a spus foarte bine ca daca ar trebuii sa parasesc lumea asta, as fi trista pentru ca as pierde pe cineva drag. Acelasi lucru mi l-a spus si Harry si totusi, gandul ca daca am sa mor, o sa ma faca sa cred ca singurul lucur pe care am sa il pierd o sa fiu eu. Nu Harry, nu Printul intunecat care vrea sa ma omoare, nimic din toate astea.
Si totusi, e asa de ciuidat. Incerc sa ma gandesc si sa imi dau seama de una singura ce naiba ar putea sa fie sentimentul asta idiot.
"Nu este neaparat sa sti ce este dragostea, ca sa te indragostesti."
Tocmai Jenna mi-a spus asta odata si mereu cand am ocazia, sa fiu sincera, ma gandesc la cuvintele ei. Nici pana acum nu le-am gasit rostul si ma intreb cand am sa o fac. Am incercat sa ma gandesc la lucrurile pe care mi le-a spus Harry despre sentimentul asta si totusi nu inteleg. Ar trebuii sa sti ce este dragostea ca sa te poti indragosti. Nu inteleg ce ar putea sa insemne asta. Nu are logica...
Nervoasa si intr-un fel foarte frustrata, m-am dat jos de pe pervazul geamului peste care stateam de mai bine de o ora si plangeam in continuu, gandindu-ma la exact aceleasi lucruri.
Am dat cu multa apa rece pe fata, oprind lacrimile sa mai curga intr-un final de pe ochii mei. Am iesit din camera mea, verificand in stanga si dreapta pe holul mare. E ora 12, pranzul, deci sansele sa dau de Harry sunt groaznic de mari. Dar am continuat sa merg pe hol, uitandu-ma in toate partile posibile. Am ajuns sa cobor scarile casei fara sa dau de cineva, asta pana cand am ajuns jos in capat iar ochii mei au cazut peste femeia cu parul blond deschis si cu o privire calda.
"Oh 'neata draga mea," Samantha imi spune cald atunci cand vine spre mine cu pasi simpli, zambindu-mi placut.
"B-Buna dimineata," Habar nu aveam de ce tonul meu tremura dar i-am raspuns. Si acum eu ce ar trebuii sa fac? Cum sa scap de ea?
"Vrei sa te ajut cu ceva?" Întreabă ea cand vede ca stateam pe ultima treapta de jos, in picioare, uitandu-ma oriunde numai la ea nu.
"Um... nu, e totul ok- adica da, poti, asta daca vrei, evident." Spun rapid, schimbandu-mi cuvintele pe care planuiam sa i le spun fiecarei persoane pe care o intalnesc.
"Spune draga mea,"
"Nu este cumva o chestie, sau ceva, care sa, nu stiu, sa spuna ce ar trebuii sa insemne un cuvant, sau sa il descrie in alte cateva cuvinte, sau ceva de genul? Habar nu am despre ce vorbesc," Habar nu stiu ce era cu mine dar trebuie sa existe ceva ce trebuie sa imi spuna ce ar putea sa insemne dragostea.
"Te referi la un dex?" Intreaba ea usor confuza.
"Un ce?" Intreb eu, si mai confuza decat ea.
Samantha a zambit usor amuzata si mi-a facut semn sa o urmez asa ca asa am facut. Mi-am dat seama ca se indreapta spre biblioteca si nu am putut sa nu simt cum in stomacul meu apar iar niste chestii ciudate. Chiar nu pot sa uit momentul acela dintre mine si Harry din biblioteca.
Eu si cu Samantha am intrat in biblioteca mare unde sutele de rafturi imense se întindeau in toate partile cu tot felul de carti pe ele, carti de diferite marimi, grosimi si forme. As dori sa stiu ce scrie in fiecare cărticica de aici, e plăcut sa sti ceva. Sa nu ai habar de un lucru poate sa fie un adevarat chin.
Dupa ce m-am așezat la una dintre mesele mari din lemn, Samantha s-a intors la mine cu o carte foarte groasa in mana, chiar mai groasa decat cartea aceea pe care o am in continuare in camera mea.
"Ok," Spune ea cand s-a așezat pe locul de lângă mine la masa la care stateam. A așezat cartea groasa pe masa, dupa care si-a intors privirea calda spre mine. "Ce cuvânt vrei sa sti?"
Brusc, mi-am simtit palmele transpirând si inima cum imi bate mai tare in piept. Nu o pot intreba pe ea ca vreau sa stiu definiția exacta a cuvantului 'dragoste'. O sa ii spuna lui Harry, sau cuiva care o sa ii spuna lui Harry iar eu nu vreau sa afle el despre asta. Am intrebat oadata si daca afla ca inca sunt curioasa o sa devina suspicios iar eu incerc de ieri seara sa ma indepartez cat pot de tare. Nu din punct de vedere fizic, evident. Dar vreau sa stau departe de el.
Daca el chiar crede ca as fi ajuns sa ma îndrăgostesc de el? A spus asta odata iar mai tarziu a spus ca a vorbit asa de la nervi, dar nu stiu acum daca el chair vorbea serios.
"Deci?" Intreaba ea in continuare bland cand vede ca doar stateam.
"N-Nu stiu, nu vreau sa iti imaginezi ca daca te intreb o sa ajungi sa crezi ceva sau ceva de genul." Spun in timp ce ma jucam cu degetele mele de la stres si emotiile pe care le aveam. Ma simteam asa de timida.
"Draga mea, poti sa imi spui, nu am sa ma gandesc la nimic rau, iti promit," Zambeste si ma priveste sincer. Tot nu inteleg, inca de cand am cunoscut-o e buna si blanda cu mine.
"Am auzit la mai multa lume si eu nu aveam habar ce înseamna cu adevarat cuvântul 'dragoste'. Am intrebat pe cineva ce ar trebuii sa insemne dar am ramas doar si mai confuza.." Mi-am aplecat privirea, asteptand sa rada de mine si sa fuga la Harry dar in schimb a zambit asa de cald ca am zambit si eu si a dechis cartea.
"E ok draga mea, esti om si daca stiu ceva despre fiinta omeneasca atunci e ca este curioasa." Imi raspunde bland in timp ce se uita pe paginile subtiri si mari ale cartii. Era o imensa insiruier pe fiecare pagina si erau asa de mici ca ma intreb cum de poate ea sa le citeasca.
"Dragoste, am gasit," Zice ea si arata cu degetul ei subtire si lung spre mijlocul unei pagini. M-am aplecat in fata, chiar daca nu aveam habar sa citesc si am lasat-o sa inceapa sa citească.
"DRAGOSTE: Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; Sentiment de afecțiune față de o persoană; iubire, amor. Legatură sexuală sau relație amoroasă. A prinde dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi ( sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă." Dupa ce Samantha a terminat de citit, eu am ramas mai confuza ca niciodata. Am incercat sa ma gandesc la cuvintele ei.
"Nici nu ma astept sa fi inteles ceva din ce am citit," Rade ea usor si inchide cartea pe care o impinge putin si usor in fata pe masa. "Dictionarul e plin de cuvinte care au logica, dar nu in toate materiile." Spune ea si da din cap, sigura pe cuvintele ei. "Dictionarul nu o sa poata sa iti spuna niciodata ce inseamna dragostea, la urma urmei, e doar o carte mare si groasa. Daca e cineva care iti poate spune ce este dragostea e fie o persoana care a trecut prin asa ceva, fie o persoana de care este îndrăgostita."
Mi-am scărpinat spatele gatului cu vârful degetelor mele. Harry nu are habar ce e dragostea, de ce mi-ar spune el ce ar însemna? Dar totuși, a specificat ca nu stie ce înseamnă.
"Tu ai fost vreodată îndrăgostita?" Intreb spre femeia a carui fata s-a luminat usor.
"Cu totii am fost sau o sa fim, sau chiar suntem, indragostiti de o persoana. Da, am fost indragostita, inca sunt si probabil ca voi continua sa fiu. Tocmai de asta nu am sa pot sa iti spun ce inseamna cu adevarat sentimentul asta."
"Poftim, de ce?" Intreb confuza, uitandu-ma la femeia care a continuat sa zambeasca si sa isi uneasca usor buzele ei frumoase si rosii intr-o linie. Samantha chiar era frumoasa, daca stau si ma uit mai bine la ea.
"Multi cred ca poti sa explici un sentiment, ca il poti descrie in niste cuvinte dar daca ti-as descrie dragostea in cuvinte, ai ramane cu o impresie falsa pentru ca adevaratele cuvinte pentru dragoste nici macar nu exista si probabil ca nici nu vor exista. Sti cum faci sa afli cu adevarat ce inseamna dragostea?"
"Ce?" Intreb cu o voce tremuratore. Nu am habar ce naiba e cu mine..
"Sa ajungi tu sa te indragosteti," Spune cuvintele de care imi era teama. "Dar stai linistita draga mea, toata lumea o sa ajunga sa se îndrăgostească,"
"Nu si eu," Murmur sincer cu un ton mic si sincer. Dar nu e ca si cum spun asta de tristete, m-as bucura daca nu m-as indragosti niciodata. Harry a spus ca e ceva oribil...
"Nu vei întâlni niciodată sufletul pereche în liniştea camerei tale. Trebuie să mergi într-un loc zgomotos şi să cauţi în colţurile cele mai liniştite." Imi spune si se ridica in picioare, lasand cartea acolo unde se afla in continuare.
"Deci asta e tot? Eu nu am inteles nimic," II spun simplu si raman in continuare pe scaunul meu.
"Nici nu ai sa intelegi daca stai cu mine si vorbim pe tema asta," Samantha imi arunca o privire blanda, asa de calda si placuta si se intoarce si porneste spre iesirea bibliotecii in care eu am ramas singura.
Mi-am asezat barbia in palma si mi-am rezemat cotul de masa. De ce mereu cand aflu de la cineva ceva legat de sentimentul asta afurisit, ajung sa inteleg din el tot mai putin?
L-as intreba din nou pe Harry pentru ca el este ce care mi-a spus ce poate sa insemne dragostea dar imi este frica sa mai vorbesc cu el.
Stiu ca nu sunt indragostita de el. Ma simt aiurea numai cand ma gandesc la asta; il urasc. Am spus asta si am sa o spun in continuare.
Dar e ciudat sa stiu ce inseamna ura cand nu am habar ce inseamna iubirea.
Nervoasa, ma ridic de pe scaunul meu si ies si eu din biblioteca. Daca Samantha a spus ca va veni si timpul meu, atunci am sa il astept aici. Si nu inteleg de ce vreau sa stiu cu adevarat ce inseamna sentimentul asta oribil.
Am dat sa merg in bucatarie ca sa mananc, mancarea chiar poate sa te ajute intr-un mod ciudat, dar am incetat imediat sa mai merg cand l-am vazut pe Harry cum statea in mijlocul holului cu o foaie in mana, privind gânditor pe ea.
Statea usor intrors cu spatele la mine si se uita pe foaia alba in mana sa, citind. Era imbracat in hainele sale negre pe care le are mereu dar acum pare usor mai incordat.
Am dat sa fac pasi inapoi, sa incerc sa merg inapoi in biblioteca in care ma aflam si din care nu ar fi trebuit sa ies, dar parchetul a scartai sub talpa papucului meu la al doilea pas al meu pe care l-am facut.
Harry si-a intors imediat cu fata spre mine, din directia in care sunetul calcat al parchetului a venit. Fata lui de la una simpla a devenit una simpla, incordata, dura si rece. Am simtit cum in gol si negru se creează in stomacul meu cand i-am vazut privirea.
Se uita asa de urat la mine. De parca as fi facut ceva rau.
"Sti, oamenii merg la biblioteca ca sa citeasca carti, tu habar nu ai sa citesti deci as putea sa stiu de ce tot intri in camera aia?" Aproape ca ma asezam intr-un colt cand auzeam cum imi vorbeste. Continua sa stea pe jumatate cu spatele la mine, doar capul sau era intors spre mine.
Fara sa ma pot gandi de doua ori, pur si simplu m-am incruntat la el intr-un mod dur si urat. Nu pot sa cred ca cineva chiar a putut sa spuna ca eu as putea sa fiu.. indragostita, de persoana asta. O urasc, il urasc pe Harry, asta e mai clar ca lumina zilei. Persoana asta care se afla pe acelasi hol cu mine ma uraste la fel de tare cat si eu o fac; poate chiar mai mult. Ma uit la el iar el la mine si tot ce pot sa vad e o privire urata pe fata sa si a mea.
"Ce-i cu privirea asta urata? Nu ma enerva Kara de dimineata, nu am chef," Apasa pe fiecare cuvant cu rautate in glas.
"Este pranzul, nu poti controla si timpul.'' Ii raspund fara sa ma pot abinte si fara sa pot sa imi retrag cuvintele.
"Ce ai spus?" Intreaba si se uita la mine confuz de parca nu ar fi auzit bine.
Mi-am lasat mainile sa cada dur pe langa corpul meu. "M-ai auzit, nu cred ca e nevoie sa repet a doua oara," Eram nervoasa, chiar daca nu aratam asta cu adevarat.
Harry s-a intors robotic si am simtit cum emotiile cresc enervant de tare in mine cand a facut pasi duri si apasati pe parchet pana la mine. Stomacul meu era plin de tot felul de emotii, plus inima mea care a cazut jos din pieptul meu atunci cand a ajuns asa de aprope de mine ca pieptul sau mai avea la propriu mai putin de 3 centimetri si il atingea pe al meu.
Si-a aplecat privirea in jos, uitandu-se nervos la mine. Daca am fi avut aceasi inaltime stiu ca fatele noastre ar fi si mai apropiate de atat. Dar era de ajuns cat de aprope era. Puteam sa ii simt intunericul in jurul meu, caldura corpului sau. Varful ghetelor lui erau la doar un centimetru departare de ale mele.
Era asa de aproape si ma simteam ca naiba de plina de tot felul de emotii, o parte din ele nici nu aveam habar ce erau.
"Vrei sa repeti asta inca o data, Kara?" Tonul sau era unul asa de fin de parca ar vorbi cu ață de matase dar era nervos. Tonul sau tine o blandete falsa si o rautate adevarata.
"Este pranzul, nu poti controla si timpul.'' Am repetat cuvintele dur in timp ce ne priveam in ochi. Capul meu era ridicat in sus ca sa ma pot uita la fata sa frumoasa dar acoperita de ura, tristete, suparare si rautate. Mainile noastre erau pe langa corpurile noastre si in ciuda faptului ca nu ne atingeam, puteam sa imi imginez mainile sale peste pielea mea si buzele lui peste ale mele.
Habar nu aveam ce simteam in momentul asta.
Nu am fost in viata mea mai confuza despre propria mea persoana. Si daca eram asa de confuza era numai vina lui.
Am vazut cum si-a inclestat dintii, a tras o alta patura intunecata peste fata sa, si-a inclesatat pumnii si a scos un marait din mijlocul gatului.
Pare nervos. Si chiar e nervos, nervos pe mine.
Brusc, si-a strans foaia alba din mana intr-un pumn pana cand a ajuns sa se mototoleasca in pumnul sau. A lasat foia sa cada pe jos. Un icnet speriat mi-a iesit pe gura cand mi-a prins cu forta partea de sus a bratelor in mainile sale.
Harry m-a intors pe mine cu fata spre usa casei iar el se afla in spatele meu cu mainile prea incordate in continuare peste bratele mele. M-a impins la propriu spre usa casei dar ma tinea bine cu mainile, avand macar totusi grija sa nu ma impiedit.
Si-a intins mana in fata mea si a deschis usa mare a casei pe care ne-a scos pe amandoi, continuand sa fie dur si nervos cu miscarile sale bruste care nu imi placeau.
Aerul rece de afara m-a lovit puternic. Nu ningea dar era ca naiba de frig si zapada era la fel de rece si era la fel de multa peste tot. Nici eu si nici Harry nu purtam o geaca. Amandoi aveam bluze cu manecile scurte dar lui nu parea ca i-ar pasa. Era nervos si continua sa ne indeparteze pe amandoi pe aleea mare; plus ca e asa de nervos si grabit sa faca ceva, habar nu am ce, ca a si lasat usa complet larg deschisa la casa in urma noastra.
"Ce dracu' tot vrei?" Intreb nervoasa cand vad ca mergea pe langa mine. Harry avea acum in mana sa stanga prins bine si cu forta partea de sus a bratului meu drept. Ma tragea spre el, fara sa ma bage in seama, fara sa imi asculte cuvintele.
Foarte rar il vad asa de nervos pe Harry. Ultima oara cand l-am vazut asa era cand am venit inapoi din padure in casa asta si mi-a spus foare clar ca daca nu il ascult atunci o sa imi para rau.
Frica mea pentru el a crescut si mai tare. Daca vrea sa imi faca ceva? Nu am facut rau cu adevarat, nu poate doar sa ma scoata aici afara fara motiv.
Brusc, Harry s-a oprit din mers cand am ramas pe marginea aleii, destul de departe de casa. S-a plasat in spatele meu si si-a asezat din nou ambele maini peste bratele mele. Iar era aproape de mine, doar ca de data asta pieptul sau imi atingea complet spatele si la fel si intregul sau corp.
Buzele mele au ramas usor intredeschise, lasand aburii din gura mea sa iasa pe acolo. Frigul era patrunzator si singura sursa de caldura era corpul sau, mainile sale mari si calde peste pielea mea. El asa de aproape de mine.
I-am simitit cum capul sau se lipeste usor de mine. Buzele sale, buzele sale erau usor lipite de jumatate de urechea mea stanga. O mica parte din carliontii sai imi atingeau partea stanga a fetei. Nu puteam sa ma concentrez acum pe frig. Buzele sale fine si moi erau lipite de urechea mea in timp ce amandoi priveam in fata.
"Pleaca." Spune simplu si sec in urechea mea.
"Poftim?" Intreb de parca nu as fi auzit bine, de parca nu as intelege rostul cuvintelor sale.
"Ce vezi in fata, Kara?" Intreba fara sa imi raspunda la intrebarea mea.
M-am uitat in fata la padurea intinsa si acoperita de zapada. Padurea parea asa de infricosatoare dar totusi asa de intinsa si luminata. "Padurea," Ii raspund, stand inghetata in fata sa.
"Unde erai tu inainte sa vi la casa mea?" Intreaba, buzele sale in continuare peste urechea mea, mainile peste bratele mele, strangandu-le bine.
"In padure." Tonul meu nu avea nicio emotie, tot ce faceam era sa ii raspund ca un robot fara viata.
"Foarte bine," Spune si da o data din cap asa de marunt iar carliontii sai mi-au gadilat din nou fata. "Pleaca acum. M-am saturat de tot jocul asta, Kara. Vrei sa fi libera? Uite-te la padurea care se intinde in fata. Casa ta, asa cum ziceai. Nu iti place in ce conditii traiesti aici sub acoperisul meu atunci mergi acolo si traiesti cum doresti sub niciun acoperisi decat cerul liber."
Cuvintele lui Harry m-au facut sa am mici lacrimi in coltul ochiului. Nu vorbea serios.
I-am simtit buzele departe de urechea mea, mainile sale nu mai erau pe nicio parte a corpului meu, el nu ma m-ai atingea si pasul pe care l-a facut in spate, departe de mine, m-a facut sa ma simt descoperita, goala si neprotejata.
M-am intors imediat cu fata spre el, uitandu-ma la Harry care ma privea nervos si dur.
"Nu vorbesti serios," Spun de parca as sti cu adevarat cand nu stiu. Nu stiu ce gandeste, ce vrea sa zica, ce are de gand sa faca. Imi este frica ca el chiar vorbeste serios. Ca el poate chiar s-a saturat de toate astea.
"Vorbesc foarte serios, Kara." Urasc cand imi foloseste numele in propozitiile serioase. "Poti sa pleci, nu am sa spun la nimeni, nu am sa pun pe nimeni sa te caute si ai sa traiesti in padure pana cand ai sa mori de foame. Lucru care o sa fie un mare, mare chin pentru tine si sti asta. M-am saturat de toate astea, de tine, nu te mai vreau prin preajma mea."
Cuvintele sale au fost mai dureroase decat m-as fi asteptat eu. M-au facut sa am lacrimile si mai apasatoare peste ochii mei. Eram confuza. Si nu am inteles nimic din ce a zis; chiar daca toate aveau logica. Dar nu aveau logica pentru mine.
Stau de ceva timp la Harry. Am ajuns sa il cunosc nu numai ca si Print dar si ca persoana si abia acum, dupa prin cate am trecut imi da drumul?
Acum?
Toate astea se intampla acum cand faptul este consumat? Cand poate ca m-am atasat de anumite persoane? Si nu ma refer la el. Si de casa asta in care poate ca nu am umblat prea mult dar m-am obisnuit cu ea. M-am obisnuit cu ideea de a avea ce manca, ca aveam cu ce sa ma spal, aveam apa calda si ca aveam un pat in care pot sa dorm. Il aveam pe el.
Poate ca Harry e Printul la care ma sateptam dar cu siguranta nu e persoana la care ma asteptam. El este totusi este prima persoana care m-a tinut in brate fara niciun amarat de motiv. E prima persoana care si-a asezat bratele in jurul meu si m-a tinut.
Nu pot sa renunt la asta, nu vreau sa o fac.
Ma uit spre baiatul care s-a intors cu spatele la mine si mergea spre casa, lasandu-ma pe mine in urma. "Harry," Spun spre el dar continua sa mearga cu pasi apasati, continua sa se indeparteze de mine. "Harry, te rog."
"Ce doresti, Kara? Pleaca odata, ti-am spus, poti sa pleci si sa fi libera, asa cum vrei," Spune disperat cu mainile ridicat in lateral, oprindu-se din mers si intorcandu-se cu privirea dura spre mine.
"Dar eu.." Habar nu m-ai aveam ce sa zic. Toate astea par asa de grele si incorecte. "N-Nu vreau sa plec, Harry." Spun cu lacrimile curgandu-mi in jos pe obraji. Nu vroiam sa plec, nu vreau sa o fac si nu pot sa cred ca Harry chiar ma lasa sa fac asa ceva.
Si totusi asta ar fi sansa mea. Sansa pe care o astept de cand am patruns in casa omului asta. As putea sa ii fac din mana, sa ii zambesc, si sa ma intorc cu spatele la el, pornind spre padure. Sa pot sa fiu libera, sa vanez pentru mancarea mea, sa alerg printre copaci, prin natura si sa incecrc sa supraviețuiesc cu tot ce am si ce nu am.
Dar nu pot sa fac asta... Nu vreau sa o fac. Nu vreau sa plec si nici nu am de gand sa o fac. Pe timp ce zilele trec, incep sa cred ca oriunde as sta, mereu am sa am de luptat pentru ceva, pentru cineva. In padure luptam pentru mine, sa supravietuiesc. In casa lui Harry lupt pentru mine, sa supravietuisc.
Si incep sa realizez ca unde as sta, orice as fi, oricine as fi si cu cine, mereu o sa trebuiasca sa lupt si sa supravietuiesc si sunt ok cu asta. Asa cum am mai spus, asta e pamantul pe care traim.
"Nu vrei sa pleci?" Intreba el in timp ce amandoi doar stateam nemiscati, eu continund totusi sa plang. "Tu, Kara, iti bati joc de mine mai tare decat altii au facut-o." Incepe el nervos si ridica un degete spre mine. "Nu poti sa spui ca vrei sa fi in aer liber, in padure, libera iar acum sa imi spui ca nu mai vrei sa pleci? Ce dracu e in capul tau? M-am sturat de momentele tale si de tine."
"Pai... si eu m-am saturat de toate momentele in care esti asa, si tu stia asta, o persoana rea, Harry. Nu ti-am facut tie cu adevarat nimic. Nu am incercat sa te distrug, nu am incercat sa te pun sa muncesti ani intregi, nu te-am pus sa iti irosesti copilaria pentru a invata cum arata aurul, nu te-am pus sa fi prea ocupat cu muncitul si sa ajungi sa nu poti citi, nu te-am facut sa nu ai mancare absolut deloc in mai toata viata ta, nu am facut nimic care sa te faca sa stai ani intregi in padure, murind la propriu de foame, nu ti-am facut nimic, Harry. Tu esti ala care a facut ceva si nu numai mie, intregii planete. Te inteleg, eu chiar o fac, ai avut o viata grea dar viata a mii de oameni e mai importanta decat o singura viata, nu crezi? Esti o persoana inteligenta, Harry, sti si tu asta. Nu vrei sa o recunosti dar sti adevarul din spatele minciunii in care incepi sa traiesti. Ai ajuns sa te ineci in propria gaura in care tu arunci apa."
Harry se uita socat la mine si din nou, nu ii venea sa creada ca eu am spus asta. Dar am facut-o. Am spus-o si nu am sa imi retrag cuvintele pentru nimic in lume. Daca el nu vede asta atunci ar trebuii sa o faca.
Harry s-a utiat in continuare socat la mine, nervos si dur. S-a intors cu spatele la mine si si-a dus mainile in cap, gandindu-se frustrat. Lacrimile tot nu se opreau sa curga peste obrajii mei iar eu deja muream de frig. Mi-am incolacit bratele in jurul meu, incercand sa fac din firgul puternic sa dispara.
Tremuram si nu numai de la frig; imi era asa de mare frica ca Harry sa nu vrea doar sa ma alunge. Nu poate doar sa ma dea afara prin cate am trecut. Nu poate sa imi faca asta.
Brusc, niste brate mari si puternice s-au incojurt de la spatele meu in jurul meu. Un brat mare si tare a fost incolacit complet in jurul meu cu o forta oribila in timp ce celalalt brat era in jurul pieptului meu. Persoana care m-a facut sa scot un icnet puternic, era mai inalta decat mine asa ca a trebuit sa ma ridic pe varfuri ca sa nu raman fara aer din cauza bratului sau strans in jurul gatului meu.
Harry, care era la pasi departare de mine in fata mea, s-a intors imediat cu fata spre mine. Mi-am dus mainile mele la bratul gros din jurul gatului meu care devenea tot mai incoradat.
"Ce dracu'?" Intreaba Harry nervos spre Dumnezeu stie cine din spatele meu. Harry parea nervos si panicat dar mai mult nervos si dur. Era intunecat, intrega sa fata s-a schimbat din nou. Stiu privirea asta. E privirea pe care a avut-o cand a omorat pentru prima data pe cineva de fata cu mine, la petrecerea aceea. Privirea pe care a avut-o and i-a omorat pe acei oameni rai din padure. Privirea asta poate sa insemne ca vrea moarte cuiva si nu imi place. Mereu se ajunge ca cineva sa fie ranit. Nu pot sa trec prin asta inca o data.
"Hey papusa," Vocea din spate m-a facut sa inghet si mai tare si sa fiu si mai speriata. "Poate nu iti mai amintesti de mine dar sigur iti amintesti de dragul meu frate, Stan."
In ciuda faptului ca bratul barbatului era strans in jurul gatului meu, am putut totusi sa inghit in sec si sa clipesc de mai multe ori. Era unul dintre barbatii care se aflau in padure. Un barbat care probabil arata ca o gorila inalta, nespalata si cu o barba mare si groasa. Unul dintre barbatii aceea care m-au tinut pe mine, Harry si Adam in afurisitul lor de subsol.
Harry a spus ca ia prins pe toti din padure, asta cum de a ajuns aici? Si cum de a gasit casa lui Harry si cum de m-a gaist pe mine?
"Da-i drumul." Tonul lui Harry era unul autoritar si ferm spre barbatul care a ras amarnic. Ce naiba este cu omul asta? Nu poate sa imi dea drumul? Ma strange asa de tare ce am ajuns sa ma lupt pentru aer. Par asa de fragila si subtire si mica in bratele sale. Pielea lui aspra imi atingea pielea iar asta imi provoca o mare, mare stare de greata.
"Si Printul a vorbit." Rade barbatul din spatele meu. Rasetul sau imi umplea urechile si tot ce am facut a fost sa mi se faca si mai mare greata. "Uite ce e, drag Print idiot ce poti sa fi, tu si mica ta parasuta de aici mi-ati omorat fratele iar eu nu pot sa il am inapoi."
"Dar pe fratele lui Stan l-am omorat, si pe prietenii sai idioti, cine dracu' esti tu, ma rog" Intreaba Harry exact ceea ce doream si eu din toata inima sa stiu.
"Stan are mai multi frati, printre care eu. Am facut tare, tare bine ca m-am ascuns de voi." Spune barbatul cu dezgust in glas cand vorbeste despre fratele sau cel mort care a murit in cabana din lemn din padure. "Am facut minunat ca m-am ascuns de voi si asta doar ca sa vin sa mi-o platesti ca ai luat tot ce aveam. Prietenii si fratii mei. Cum iti permiti?" Barbatul a inceput sa tipe asa ca mi-am inchis ochii si am incercat sa ma fac cat mai mica in bratele sale slinoase.
"Da-i drumul, acum," Spune Harry nervos. Pieptul sau se ridica usor in sus si in jos, nervii preluau controlul asupra fetei sale iar ochii lui deveneau din ce in ce mai intunecati pe timp ce minutele trec.
Am simtit cum bratul de la gatul barbatului s-au luat din jurul gatului meu, lucru care m-a facut sa pot respira normal. Dar celalalt brat al stau era in continuare strans in jurul corpului meu, lipindu-mi spatele de pieptul sau tare.
Barbia mea a fost ridicata imediat in sus cand am simtit dunga rece din metal subtire care se afla sus pe gatul meu. Metalul subtire nu imi atingea foarte tare pielea dar o puteam simtit acolo si eram speriata cand am realizat ca era o lama rece. Unul asa de rece ca ma facea sa am iar lacrimi in ochi.
"Nu am de gand sa ii dau drumul," Spune el dur cu tonul sau aspru si greu. Mana sa continua sa țina lama la gatul meu iar tot ce puteam eu sa fac e sa stau si sa astept speriata sa vad ce are de gand nebunul asta sa-mi faca.
Harry e aici, asta conteaza. Nu sunt singura cu omul asta. Harry o sa ma salveze, stiu asta... sper asta.
"Si ce vrei de la mine, huh? E mort, nu pot sa dau timpul inapoi," Harry nu parea speriat cu adevarat dar era nervos si stiu ca nu era numai din cauza mea, ci pentru ca cineva ca barbatul asta vine in curtea lui sa il ameninta. Clar lui Harry nu ii place sa fie calcat in picioare, mai ales de o 'taratura' ca omul asta.
"Asta este scuza ta?!" Barbatul era din ce in ce mai nervos, mai incordat si mai dur in spatele meu. La naiba cu Harry, ar putea sa taca din gura, eu sunt aia amenintat aici. "Si eu am sa o omor pe ea si nu am sa pot sa dau timpul inapoi," Am scos un mic icnet cand a presat usor mai tare lama de pielea fina a gatului meu.
"Daca tu o omori pe ea, eu am sa te omor pe tine. Numai un idiot ca tine poata sa vada un castig din chestia asta," Harry vorbea nervos si abia acum am observat, a facut pasi in fata. Nu cred ca barbatul din spatele meu a observat ca si mine, ar fi zis ceva pana acum.
Stiu ce face Harry aici, incearca sa traga de timp dar pana cand? Pana cand o sa ajunga la un pas distanta de barbatul asta? Dupa ce?
"Nu imi mai pasa daca mor, vezi tu, asta e problema. Nu mai am nimic din cauza ta idiotule! Omori oamenii fara sa eziti macar o secunda, eu de ce nu as omora-o pe ea, pe draguta asta din bratele mele. Inteleg de ce iti place sa i-o tragi, e frumoasa, pacat ca s-ar putea sa nu mai aiba un cap pe umerii ei subtiri."
"Si ce vrei ca eu sa fac, omule?" Intreaba Harry dur spre barabatul care si-a curatat gatul. Nu cred ca a mai baut apa sau mancat de ceva timp. Cine stie de cand cauta casa lui Harry prin padure. Nu il pot vedea, avand in vedere ca a venit pe la spatele meu si m-a prins; dar mi-l pot imagina. Cel mai probabil seamana cu fratele sau mort; Stan.
"Vreau sa te lupti cu mine," Barbatul vorbeste din spatele meu intr-un sfarsit.
"Poftim?" Intreaba Harry si ridica din sprancene amuzat. "Nici nu ai habar cata placere mi-ar face asta. Am sa am ocazia sa iti vad capul lipi de beton alaturi de o balta de sange. Pofteste-te singur."
Barbatul a scos un marait puternic din gatul sau. "Daca te omor, am sa o omor si pe ea si am sa intru in casa aia si am sa omor cat mai multa lume cu putinta. Deci ai face bine sa ai grija viteazule, pot sa omor o casa intrega la fel de rapid cum tu mi-ai omorat fratele si prietenii."
"S-a facut, idiot ambulant, las-o pe ea acum," Spune Harry dur spre barbatul care, multumesc cerului, si-a luat lama de la gatul meu. Am scos un icnet cand si-a asezat o mana peste spatele meu si m-a impins cu forta pe jos. Am ajuns sa cad pe o parte in zapada rece ca gheata si care m-a facut sa tremur imediat de la frig.
Am dat sa ma ridic de pe jos dar barbatul a vorbit. "Tu nu ai sa te misti de acolo, vreau sa vezi cum o sa moara iar dupa ai sa vezi cum ai sa mori tu, papusa." Barbatul cu par negru ca smoala, gros si nespalat m-a facut sa ma incrunt al el cu scarba. Arata ca si Stan, exact cum ma asteptam. Era plin de mizerie si era inalt.
Mi-am dus mana care tremura de la frig la obrajii mei sa sterg lacrimile inghetate. Zapada in care eram intinsa mi-a udat mare parte din haine si imi facea pielea deja sa amorteasca si ea de la frig. Varful degetelor mele erau rosii iar buzele mele erau complet uscate.
"Hai baiete, arata-mi ce poti," Spune barbatul amuzat. A luat lama pe care o baga intr-un buzunar asa de adanc de la jacheta sa murdara ca as putea sa cred ca ar putea sa imi incapa si capul acolo.. Dar nu vreau sa ma gandesc la asta.
Barbatul a facut pasi duri spre Harry si si-a ridicat imediat pumnul spre fata sa. Mi-am intors brusc capul in spatele meu, continuand sa ma sprinjit de brate in zapada rece. Sunete oribile se adunau in spatele meu si nu indrazneam sa ma uit. Barbatul a inceput sa injure cu putere spre Harry care scotea maraituri nervoase. Am inceptu sa inghet si mai tare in zapada care ma facea sa amortesc si mai oribil si sa tremur cu putere. Lacrimile nu incetau sa curga de pe obrajii mei. Imi este asa de frica, imi este frica de omul ala.
Brusc, un tipat mi-a iesit pe gura cand am simtit cum langa mine in zapada a cazut o persoana cu putere. Barbatul a inceput sa maraie atunci cand Harry s-a pus desupra sa. Ambele maini ale lui Harry au ajuns in jurul gatului gros al barbatului care a inceput sa se zbata sub el. Am putut sa vad pentru cateva secunde fata intunecata a lui Harry, o fata de care si mie imi era frica in momnetul asta. Mi-am intors capul si mi-am dus mainile la urechi, speriata; fara sa vreau sa mai aud sunetele oribile, groaznice pe care baratul le scotea.
"Sah mat, idiotule." Spune Harry infundat care continua sa puna mare presiune cu mainile sale peste gatul barbatului care se facea tot mai rosu la fata. Mi-am luat din nou privirea si mi-am muscat cu putere buza de jos pana cand am simitit vagul gust de sange prin gura mea.
Eram complet amortita si inghetata si as fi fugit de acolo daca as putea dar eram complet blocata. Eram socata si speriata de omul care in curand o sa moara. Stiu ca va muri, tot din cauza lui Harry care a omorat mult prea multa lume, mai ales in fata mea. O face de parca ar trebuii sa inghita un pahar cu apa si stiu ca ar trebuii sa imi fie si mai frica de el dar intr-un mod tare ciudat, incep sa ma obisnuiesc cu persoana lui intunecata. Cea care cere moarte cum ceream eu mancare prin zilele in care eram in padure.
Ultimul rasuflu al barbatului a ajuns ca un ecou in urechile mele, asta pana cand sa aud ca si-a dat capul pe spata sa ii cada in zapada. Cateva momente ia luat lui Harry sa isi dea mainile, luandu-si aer de parca s-ar fi obligat sa nu respire in timp ce ii lua viata omului ala in mainiel sale.
Am continuam sa nu ma uiti in directia lui. Privirea me era in jos spre zapada unde lacrimile mele calde cadeau in jos pe obrajii mei. Era o asa mare liniste, asta pana cand s-a ridicat Harry de pe barbat. In ciuda faptului ca stiam ca era... mort, ca nu mai avea ce sa imi faca; eram socata in continuare. Imi era asa de frica ca acum Harry o sa ma omoare pe mine, sau ca o sa ma puna in continuare sa merg in padure.
Frica si panica s-au dat jos de pe pieptul meu intr-un fel atunci cand am simtit doua brate puternice care ma ridica din zapada rece. Obrazul meu a fost lipit pieptul sau tare acoperit de bluza neagra. As fi vrut sa fug dar nu stiu sigur ce era cu mine.
L-am simtit pe Harry cum incepe sa faca pasi, zapada scartaind sub talpa ghetelor negre de sub picioarele sale. Mi-am incordat si mai tare mainile la piept, ignorand faptul ca Harry ma tine in brate cu mainile cu care a omorat un om.
Caldura m-a cuprins usor cand a intrat in casa iar icnetul puternic al lui Samantha mi-a ajuns imediat in urechi.
"Dar unde ati fost?" Intreaba ea si vine imediat spre mine si Harry care continua sa ma tina in brate, stand in picioarele in hol.
"Suna pe cineva si scapa de cadavrul de afara," Tonul lui Harry era plin de ura, dispret si nervi care inca ii strabateau corpul incordat. "Si la dracu' cu voi,"
Nu am putut sa ma uit la Samantha pentru ca aveam capul aplecat in jos spre corpul meu si ochii usor intredeschisi. Aproape ca nu imi mai simt corpul de la frig si habar nu am de ce am ramas asa de socata de data asta. Poate ca am fost mai socata de ce s-a intamplat inainte sa barbatul acela sa vina.
Cuvintele lui Harry, cuvintele pe care eu i le-am spus in frigul de afara; erau adevarate si le-as m-ai spune inca de o mie de ori dar orice as face, un cred ca Harry ar putea sa inteleaga.
Samantha a iesit imediat afara, auzind-o cum deja a inceput sa sune pe cineva cu chestia aia numit telefon. Harry a mers in sufrageria mare a casei sale si m-a asezat imediat in sezut peste canapea. A tras de pe canapea o patura lunga dar subtire si a asezat-o peste umerii mei. S-a aplecat in jos pe varful picioarelor in fata mea si si-a asezat mainile reci de la zapada peste genunchii mei.
M-am uitat in jos la el, la ochii sai care continau sa ma priveasca. "Ar trebuii sa mergi in camera ta," Spune dupa cateva momente care pareau a minute in care doar am stat si ne-am uitat unul la altul. Arata oribil, nervos si parul sau era usor ciufulit si ud de la zapada. Avea mici zgarieturi peste fata sa dar cel putin nu era mort.
Lacrimile au aparaut imediat in ochii mei si mi-am strans ochii. Bratele sale puternice s-au incojurat in jurul meu, tinandu-ma la pieptul sau in timp ce plangeam.
***
"Tu mergi si te bucuri de cada aia, incearaca sa nu te mai gandesti la nimic," Imi spune Jenna bland in timp ce eu stateam asezata in sezut la marginea patului meu. Stateam in camera mea inca de cand m-a adus Harry aici dupa ce s-a intamplat astazi. E ora 7 seara iar Jenna e aici langa mine de la 5. Harry nu a lasat-o sa vina mai devreme in camera mea cu pretextul ca trebuie sa ma odihnesc. Dar tot ce am facut a fost sa plang.
Jenna mi-a pregatit o baie la care ma obliga sa intru si nu m-am mai impotrivit. Mi-a oferit o imbratisare stransa si a iesit din camera mea, spunandu-mi ca o sa vina mai tarziu inapoi. Am ignorat momentul in care ea si cu Louis vorbeau despr mine si Harry... Am sa incerc sa vorbesc cu ea pe tema asta mai tarziu.
Am mers in baie si am lasat usa intredeschisa in urma mea. M-am asezat in fata oglinzii mari. Ochi rosii si umflati, cearcane mov sub ochii mei si o fata socata si trista. M-am uitat in reflectia mea tot timpul si chiar si acum, lacrimile se aflau in ochii mei. Nu aveam habar de ce plang. Am prea multe emotii in mine, sunt prea incarcata cu absolut de toate.
Mi-am urmarit reflectia din oglinda in timp ce dadeam jos de pe mine hainele mele. Nu m-am obosit sa dau joc sutienul negru si boxerii negri de pe mine pentru ca m-am intors spre cada mare si alba. Aburii ieseau din apa fierbinte si curata care parea asa de relaxanta.
M-am utiat in jos la corpul meu. Aveam cateva zgarieturi peste picioarele mele de la cazaturile mele si la fel si la bratele mele. Inca imi era frig ca am stat in zapada aia rece cand eu eram asa de subtire imbracata.
Mi-am ridicat in sus si mi-am bagat piciorul cu totul in apa fierbinte. M-am ajuta de brate prin a le aseza peste marginea alba de la cada plina de apa si am intrat cu totul in ea.
Apa fierbinte mi-a facut micile rani sa fie usturatoare dar apa era perfecta. Lumina era slaba in baie si toate pareau asa de relaxante.
M-am asezat in sezut in cada si m-am aplecat in fata. Am tras picioarele la pieptul meu, imbratisandu-le. Mi-am asezat barbia peste genunchii mei si ma uitam simplu in gol. Uitandu-ma sec la apa care era linistita in jurul corpului meu care nu se misca.
Am atatea lucruri la care trebuie sa ma gandesc dar la tot ce ma pod gandi este Harry. La partile bune dar si cele rele. Nu am facut nimic rau cu adevarat ca sa il merit pe el in viata mea, de ce tocmai el a trebuit sa apara in drumul meu?
Lacrimile au cazut in jos, incet peste obrajii mei. Mi-am umezit buzele cu varful limbii mele si am continuat sa ma fac cat mai mica. Mi-am luat pana la urma picioarele de la pieptul meu acoperit de lenjeria mea nagra si uda acum. Mi-am lipit spatele de cada rotunjita si alba si am intins picioarele in fata.
Mi-am plasat mainile pe o parte si alta pe marginea de la cada care parea tot mai stramta, chair daca era o cada imensa, plina de apa fierbinte care ar trebuii sa ma relaxeze.
Dar nu ma pot relaxa.
Fara sa imi dau seama ce fac, spatele meu aluneca in jos, in jos pana cand apa a ajuns la gatul meu. Am continuat sa intru mai adanc in apa pana cand am intrat cu tot capul si m-am intins complet. Mi-am luat mainile de la suprafata si le-am bagat si pe ele in apa fierbinte care mi-a inconjurat intregul corp.
Mi-am unit buzele intr-un punct si mi-am umflat obrajii cu aer. Mi-am deschis ochii in apa pentru a privi prin apa la tavanul baii in care ma aflam. Am inceput sa simt cum aerul lipsea tot mai tare din mine, ca tot ce puteam sa trag pe nas era doar apa fierbinte si placuta.
Aerul era tot mai putin dar intr-un mod ciudat, nu ma ridicam in sus. Nu simteam nevoie ca am nevoie de aer. De ce as face asta? Ca sa ma intorc inapoi la iadul care este viata mea? Sa ma intorc la durerea prin care trec? Sa simt din nou ranile care sunt pe mine? De ce as face asta?
Mi-am inchis ochii si am continuat sa stau sub apa. Aerul a devenit aproape inexistent si aproape ca ma ridicam dar bratele mele s-au dus din nou pe marginea de la cada in care stateam, fortandu-ma sa ma imping si mai tare in jos, sa stau si mai mult in apa care parea singurul meu bilet spre locul in care vreau sa merg.
Mi-am incordat toti muschii si chiar daca eram in apa, stiu ca as plange acum. As plange pentru viata mea. Viata mea care acum nu mai pare a o viata. Nu una asa cum mi-am dorit, cum mi-am imaginat cand eram mica. Dar eram constienta ca o sa ajung intr-un punct in care poate nu mai vreau sa lupt.
Poate nu pot sa supravietuiesc mereu. E mai bine asa.. Stiu asta.
Am inceput sa ma zbat sub apa in lipsa aerul dar am continaum sa ma tin acolo. Plamanii au inceput sa se lese tot mai tare, facandu-se asa de grei. Ma dureau iar apa a intrat deja prea mult in mine cand am avut instinctul sa trag aer pe nas dar tot ce am facut a fost sa ma inec si mai tare in apa.
Apa parea ca isi forma niste brate gigantice si puternice care s-au incjurat in jurul meu, tinandu-ma acolo sub apa. Simteam ca nu mai aveam nici eu de ales, ca daca mi-as dori sa ies la suprafata, apa continua sa ma tina aici.
Nu am cum sa fiu salvat de data asta si nu m-am simtit nicodata mai libera dar capitiva in acelasi timp in viata mea.
Brusc, capul a inceput sa ma doara cu putere si chair daca aveam ochii inchisi, apareau niste pete albe care dispareau imediat in mai putin de o secunda. Corpul meu era incordat asa de tare ca plamanii ma dureau. Buzele mele erau despartite acum, fara sa le mai pot tine deschisa iar apa si-a gasit o alta intrare in corpul meu.
Dar bratele acelea care ma tineau in apa, care nu ma lasau sa ies.. eram eu. Bratele mele erau pest marginea de la cada in care ma obligam sa ma inec... la propriu. Continuam sa ma tin acolo jos si sa nu ies afara, sa nu ma uit la lumina si sa nu imi deschid ochii, in ciuda durerii care ma omoara.
Brusc, doua maini mari si puternice s-au asezat peste bratele mele. Am recunoscut imediat acele brate care m-au tras in sus, la lumina, acolo unde era aer.
Capul meu a ajuns afara din apa fieribinte in care ar trebuii sa merg inapoi. Gura mea s-a deschis larg si am inceptu sa tusec cu putere si sa las apa sa iasa pe gura mea. Plamanii mei ma dreau dar erau relaxati, la fel si corpul meu. Mi-am dus o mana la ochi ca sa imi sterg apa care ma orbea.
"Ce dracu' e in capul tau?" Harry se afla aplecat peste cada, cu mainile peste bratele mele, incordate, tinandu-ma in sus. M-as fi utiat mai mult la el dar apa nu se oprea sa iasa din gura mea.
M-am simtit trasa peste o parte iar capul meu a fost imediat lipit pe jumatate de un piept tare care era acoperit de o bluza neagra. Am putut sa trag pe nas aerul dar si mirosul placut pe care hainele lui Harry de pe el il au.
Un brat al sau s-a inconjurat in jurul meu iar mana sa libera a fost presata de capul meu, lipindu-mi capul de pieptul lui tare. Era imbracat complet si era si uscat dar statea la marginea cazii in picioare, aplecat in fata, tinandu-ma pe mine la pieptul meu.
Apa s-a oprit sa iasa din gura mea dar acum ca nu mai puteam sa scot apa pe gura, am inceput sa imi simt ochii cum se lacrimeaza din nou. Harry m-a strans si mai tare in brate sale si si-a lipit buzele de parul meu ud si blond.
"Shh, nu mai plange iubire," Imi sopteste el bland. Nu puteam sa nu plang. Ma durea ca naiba de tare gatul, eram speriata si socata in continuare si eram trista, eram foarte, foarte trista cu viata mea. "Sa nu m-ai faci asta in viata ta, m-ai inteles, Kara?" Tonul sau era unul dur si nervos, in ciuda faptului ca ma tinea strans in brate. "Spune ceva,"
Nu stiam ce sa ii spun. "I-Imi pare rau," E tot ce am reusit sa soptesc cu privirea pierduta in gol.
Harry si-a lipit din nou buzele de parul meu si le-a tinut lipite acolo cateva momente, facand timpul sa se opreasca din nou.
S-a dezlipit usor de mine, dar doar atat incat sa pot sa ma uit la fata sa. Si-a plimbat usor degetul mare peste obrajii mei, stergand usor si fin apa de pe fața mea.
Bratele sale s-au lasat in jos in apa fierbinte, fata sa asa de aproape de a mea, si m-a ridicat in sus in bratele sale, tinandu-ma strans la pieptul sau.