Capitolul 13- "Da!"
-Îmi explică și mie cineva până la urmă ce caută ăștia doi aici? vocea Juliannei devine din ce în ce mai dură pe cât înaintează să rostească acele cuvinte. Își privește bunicii încă stând în pragul ușii de la bucătărie.
Privirea i se mută peste chipul încă chipeș al tatălui său, iar pentru câteva secunde, Ben își ține respirația în plămâni de parcă în fața lui se afla un leu, nu propria-i fiică. Șatena de lângă el ce este așezată pe un scaun, o privește pe blondina din pragul ușii cu mirare. Julianne se schimbase mult de când mama ei murise, dar Ben și Barbara nu știau asta, până acum. Ben care este în picioare de dinainte să apară Julianne în peisaj, își îndreaptă spatele ridicând palmele sale mari de pe masă, mai apoi înghițind în sec.
Ben își analizează fiica din cap până-n picioare și poate remarca destul de bine că Julianne a suferit schimbări majore de aspect fizic cât și vestimentar. Constată însă după încruntătura fetei că atitudinea pe care o preia blondina în preajma lui nu s-a îndulcit deloc, ba chiar este din ce în ce mai rău cu cât secundele petrecute cu ea în aceeași încăpere, trec.
-Am întrebat ceva, la dracu! înjură fata făcând primul pas în încăpere asta descurajându-l pe Ben pentru câteva secunde. Nivelul de intimidare nu scăzuse nici el, ba chiar mai mult, crescuse. Ben a fost dintotdeauna intimidat de răceala cu care îl tratează fata lui, iar acum o privește fix amintindu-și de Daiana.
Amintirea ei este încă vie în sufletul bărbatului. Nu o uitase niciodată pe femeia care l-a urât și l-a iubit în același timp, nu a putut trăi cu faptul că el i-a adus atâta nefericire femeii pe care a iubit-o cel mai mult. Nu mai Dumnezeu îi este martor la beția pe care a avut-o după înmormântarea Daianei și numai el știe câte lacrimi a vărsat. A făcut atâtea greșeli. Ben Evans este cu siguranță cel care le regretă pe toate, doar un singur lucru nu-l regretă pe lumea asta și acel lucru este blondina din fața lui ce-i este sosia mamei ei, Julianne.
-Limbajul, Julianne. spune Ben încercând să pară dur, dar bineînțeles că replicile acide ale fetei nu întârzie să apară.
-Cine naiba te crezi să vii aici după atâta timp și de ce mama dracului crezi că-mi poți da mie lecții de comportament?! A trecut vremea când aveam șapte ani și făceam tot ce-mi zicea "tati". zice fata aprinsă mai făcând câțiva pași spre locul unde se află tatăl ei.
-Sunt tatăl tău, la naiba Julianne! Putem avea și noi o conversație fără să ne certăm? Măcar o dată? întreabă bărbatul îndurerat și aproape disperat.
-Este vina ta, este numai vina ta că mă comport astfel. Scoți la iveală ce e cel mai rău din mine! îl acuză fata ridicându-și vocea și arătând cu degetul arătător de la mâna dreaptă, către el.
-Crezi că eu vreau asta? se aprinde și Ben în felul său caracteristic, după care oftează învins pentru a se calma.
-De ce ai venit? îl întreabă ea ignorându-i întrebarea. Și de ce ți-ai adus și păpușa barbie după tine? Oh, uite! E însărcinată, ai venit să te felicit? vocea sarcastică și răutăcioasă a Juliannei se aude perfect în bucătărie, acum învăluită în liniște.
Julianne este foarte pornită pe Ben. Vrea explicații și le vrea acum, este mult prea nervoasă în acest moment ca să mai poată judeca bine, așa că doar pufni din buze și o zbughește afară pe ușa bucătăriei către camera ei, la etaj.
-Julianne, stai! strigă Ben după ea ridicându-se în picioare, dar este prea târziu, fiica lui a ajuns deja la ea în cameră.
Lacrimile nu mai puteau fi ținute în frâu, podeaua se simte rece sub fundul Juliannei, iar suprafața dură a ușii din lemn este lipită perfect de spatele blondinei. De fiecare dată Ben o prindea pe Julianne cu garda jos, dar de data aceasta mai mult ca niciodată. Era atât de fericită înainte să ajungă acasă, acum tot ce vrea este o îmbrățișare de la el, de la Caden. Știe că tatăl ei nu mai merita osteneala, dar este totul prea demoralizant.
-Julianne, te rog deschide. fata tresări la auzul vocii triste a tatălui ei.
-Pleacă! țipă ea, abia acum dându-și seama de efectele plânsului asupra glasului său.
Fata își pune capul pe genunchi și mâinile la urechi. Un moment de liniște, de asta are nevoie.
***
Trecu deja câteva ore de la incident, iar Julianne tot pe jos se află. Rezemată de pat cu capul pe spate și picioarele întinse, fata privește în gol în întunericul din cameră. Nici măcar nu se sinchisise să aprindă lumina din încăpere.
Ceasul bate aproape miezul nopții, dar blondina nu știe asta. Arată groaznic, este încă îmbrăcată în rochia de azi dimineață, iar ochii săi frumoși ce au vărsat prea multe lacrimi pentru ziua de azi, sunt roșii. Ben a plecat de unde a venit, sau cel puțin asta speră Julianne, bunica ei a bătut la ușă ore în șir, s-a rugat de ea să mănânce, dar nu a putut scoate nici măcar un "nu" de la Julianne. În cele din urmă a renunțat și ea să o mai deranjeze.
-Ce este cu fața asta? fata aproape că țipă atunci când aude vocea groasă a băiatului ce tocmai a intrat pe fereastră.
-Doamne! Nu mai face asta! se revotă Julianne în timp ce se întinde spre noptiera patului pentru a aprinde veioza.
Caden își blocheză ecranul telefonului cu care a luminat până acum și face câțiva pași spre blondină, care se ridică în picioare încercând să evite contactul vizual cu băiatul, ascunzându-și fața după părul ei ușor ciufulit.
-Nu mi-ai răspuns la întrebare. mormăitul lui Caden îi face pielea de găină Juliannei.
Băiatul nu mai așteaptă un răspuns, doar îi apucă bărbia și când dă să o sărute, rămâne blocat pe ochii ei roșii de la plâns, făcându-l pe Caden să inspire adânc, apoi să expire prelung. Îi dă părul după ureche într-un mod delicat, apoi îi șoptește.
-De ce ai plâns, îngerașule?
-Nu mai contează. șoptește rapid și ea la rândul ei, privind în altă parte neputând să-l privească în ochi, știe că așa va începe să plângă din nou.
Se încruntă încercând să-și țină în frâu lacrimile, iar sărutul dat de el, un sărut delicat și gingaș, o face să se calmeze.
-Ba contează, îngerașule. zice asta, iar Julianne își face în sfârșit curaj să-l privească în ochi. Contează pentru mine. continuă acesta, iar fetei îi apare un zâmbet slab pe față ce devine din ce în ce mai radiant.
-Este o poveste lungă. Nu vreau să vorbesc despre asta acum. zice ea și se ridică pe vârfuri pentru a-l săruta în timp ce-și înfășoară brațele în jurul gâtului lui.
-Bine. șoptește băiatul.
-De ce ai venit? glasul ei sună mult mai bine după ce el îi mai oferă o sărutare scurtă, acum ținând-o ferm de mijloc și mângâind cu degetele mari șolturile ei.
-Este miezul nopții, ți-am zis că te voi răpi. zice el și își etalează gropițele, asta făcând-o pe Julianne să înghită în sec.
-Și unde vrei să mă duci de data asta, dacă se poate ști?
-Mmm.. Aș putea să te duc oriunde ai vrea tu, în principiu, dar eu mă gândeam să mergem la mine. Comandăm o pizza, vedem un film. Ne giugiulim până adormim. spune provocator cu vocea lui groasă, totuși plăcută la auz, după care lasă câteva săruturi pe zona dintre maxilar zi urechea ei stângă.
-Sună atât de bine! zice și fata după care îi dă un sărut de data acsta care a durat mai mult, mult mai mult.
După ce Julianna s-a schimbat în niște blugi negrii tăiați în genunchi și într-un tricou alb cu o bufniță neagră pe el, cu teneșii negrii în picioare și jacheta de piele, cei doi au coborât pe fereastra blondinei și duși au fost. Când au ajuns la apartamentul lui Caden, Julianne se dezbracă de jachetă și studiază atentă apartamentul mobilat doar în alb și negru, de bun gust dându-și seama că nici măcar nu observase asta ultima dată când a fost pe aici.
-Ce film vrei să vedem? îi șoptește în ureche băiatul în timp ce îi cuprinde mijlocul pe la spate.
Julianne doare își întoarce capul spre fața băiatului, iar el se repede spre buzele ei moi și calde, ușor umflate din cauza sărutărilor continue pe care și le-au dat în drum spre apartament.
-Nu știu.. mormăie ea după ce se desprinde de buzele băiatului încercând să-i ignore mirosul caracteristic ce o amețește de fiecare dată, dorind să pară coerentă.
Până la urmă au ales să vadă unul polițis, destul de plictisitor pentru Julianne, cât și pentru Caden. Pizza a sosit în 30 de minute, astfel vizionând și mâncând în liniște. Pe la jumătatea filmului, blondinei îi veni cheful de joacă, astfel în timp de se afla în poala băiatului, începe să-l muște de lobul urechii.
-Au, iubito.. o dojenește băiatul cu tonul vocii sale în timp ce se abținea să rândă de atitudinea ei.
Julianne nu-l băgă în seamă și coboară cu mușcăturile blânde spre gâtul descoperit al băiatului. Caden își dă doar capul pe spate lăsând micul lui îngeraș să se distreze în voie cu gâtul lui, el închizându-și ochii simțind plăcerea.
-Julianne.. geme el ușor când fata schimbă mușcăturile slabe în sărutări ude și pasionale peste gâtul și maxilarul lui.
Palmele ei se plimb peste pieptul lui, uneori strângându-i tricoul în pumn pentru a-și stăpâni impulsul de a sări cu totul peste el. În zadar, Caden nu avea atât de mult autocontrol ca ea, așa că îi prinde coapsele și o așează mai bine în poala lui, palmele lui urcând din ce în ce mai mult pe sub tricoul ei, în timp ce buzele lor se lipesc unele de altele formând un joc de dominație. Evident, el câștigă, rezistența ei nu este la fel de mare precum este a lui în această privință. Lăsându-se purtați de val, Caden îi azvârle tricoul Juliannei, iar ea pe al lui lăsând la iveală bustul lui ferm și tatuat cu acel cap de lup ce reprezintă personalitatea și tăria lui.
Caden coboară cu sărutările peste gâtul ei, acum fiind rândul lui să-i stârnească gemete blondinei, asta alimetându-i pofta și lăcomia. Mirosul ei caracteristic îl îmbată din ce în ce mai mult cu cât trece o secundă mai mult alături de ea. Amândoi fiind într-o altă lume, unde doar ei stăpânesc și unde doar ei contează.
Sutienul ei negru îi stă în drum băiatului atunci când începe să-i sărute zona descoperită a sânilor, nevrând să întreacă limita, Caden se întoarce din nou asupra gâtului Juliannei, asta nemulțumind-o într-o anumită măsură. Îl vrea. Îl vrea mai mult decât își închipuise până în acel moment, iar el la fel, deși este conștient de ceea ce face, nu vrea să se oprească acum, nici pe departe, așa că bajbâie cu mâna după telecomanda televizorului. Îl stinge imediat ce dă de telecomandă, după care o cuprinde pe Julianne într-un nou sărut, amețitor, ferm și ce le provoacă fiori de-a lungul șirei spunării. Un impuls nervos îl împinge pe Caden să îi cuprindă coapsele blondinei cu palmele lui mari și să se ridă cu ea în picioare cu ea în brațe, Julianne scoțând un mic chicot de uimire în timpul acesta.
Băiatul părăsește sufrageria cu Julianne în brațe ajungând în dormitorul luminat doar de veioza de penoptiera patului. O trântește pe fată în patul mare din încăpre, începând să-i sărute abdomenul de jos în sus în timp ce fata scoate gemete peste gemete, respirațiile lor sacadate fiind următorul sunet predominant din cameră.
În momentul în care Julianne se ridică în fund pentru a-și da sutienul jos, ceva în Caden îl face să revină la realitate, repezindu-se imediat la mâinile ei pentru a o opri. Acest gest o readuce și pe Julianne la realitate fiind cuprinsă de o imensă jenă și dezamăgire.
"De ce m-a oprit? O Doamne, sunt așa o fraieră, sigur el nu mă vede destul de atrăgătoare pentru asta!" urlă conștiința Juliannei.
-D-de ce m-ai oprit? îndrăznește ea să întrebe după ce s-au privit în ochi câteva secunde devastatoare.
-Nu acum, îngerașule. Nu ești încă pregătită, iar eu nu vreau să te oblig în vreun fel. vocea lui emana vinovăție, durere și vinovăție.
-N-nu mă vrei? șoapta ei bâlbâită îl face pe Caden să-și mărească ochii considerabil, după care să pună pe vine rapid în fața patului la picioarele fetei în timp ce-i înșfacă palmele micuțe și fine în ale lui.
-Nu cred că există un moment în care să nu mă gândesc la tine, îngerașule. Nu cred că de când ai apărut am închis un ochi cum trebuie, poate doar atunci când te strângeam în brațe, dar în rest am avut nopți albe. Sentimemtele care mă faci să le nutresc în timp ce noi doi ne sărutăm aproape mă năucesc, iar tu mă întrebi dacă nu te vreau? Normal că te vreau! Ești ca o ispită pentru mine, dar.. spune și înghite în sec, apoi continuă... Nu ești pregătită pentru asta, nu acum cel puțin, îți aud bătăile inimii de aici, îți este frică, iar eu..nu vreau să-ți fie frică de mine în nicio privință.
-Dar..
-Te iubesc, Julianne! spune el hotărât privind-o fix în ochi.
-Și vreau să fie reciproc, nu vreau să-ți pară rău după ce o să face dragoste. continuă acesta după o scurtă pauză.
Julianne nu este sigură pe glasul ei, ar vrea să zică ceva, dar șocul pe care-l simte o împiedică să-i vorbească. Vrea să-i zică că este reciproc, ar vrea să nu mai țină în ea acest lucru ci doar să se bucure de el. Cuvintele fiind deprisos, Julianne sare la gâtul lui cu lacrimi în ochi începând să-l să sărute în timp ce amândoi se ridică în picioare, Caden fiind acum ușurat deoarece tăcerea ei îl tensionase. Acum știe, și ea simte ceva pentru el.
-Te rog nu mai plânge, îngerașule. spune băiatul după ce rupe sărutul fin, acum strângând-o pe blondină la pueptul lui.
-Sunt de fericire. spune ea cu glas răgușit vocea ei lovindu-se de pieptul lui tare, după care își trage nasul.
Caden doar zâmbește, apoi o sărută pe creștetul capului, rămânând așa pentru câteva minute bune.
-Julianne? întrebă el încercând s-o depărteze ușor pentru a o putea privi în ochi.
-Da? întrebă ea cu zâmbetul pe buze.
-Vino cu mine. șoptește el serios în timp ce o privește cu dragoste.
-Unde? șoptește și ea la rându-l ei reprimându-și un chicot.
-La reuniunea mea de familie. șoptește el din nou, iar ea se crispează vizibil îndepărtându-se ușor și mai mult de el.
-Caden..
-Julianne, te rog. Nu le pot face față. Nu fără tine. spune el privind-o rugător.
Ochii lui irezistibili și ispititori nu o pot face pe Julianne nici măcar să se gândească la un refuz, doar că..
-Dacă nu mă vor plăcea? întrebarea ei era atât de ciudată fiind scoasă de gura ei, asta făcându-l pe Caden să zâmbească.
-Te vor iubi, la fel ca mine. Frații mei la fel poate chiar prea mult pentru cât le voi permite eu..totul va fi bine dacă o să fii și tu acolo. Mama sigur va fi bucuroasă să mă vadă în sfârșit cu o parteneră la reuniunea de familie, și să te prezint pe tine ca iubită a mea este de două ori mai bine. spune el, iar fetei îi apare un zâmbet ștrengar.
-Nu-mi amintesc să mă fi întrebat dacă vreau să fiu iubita ta. zice ea jucăușă în timp ce-i cuprinde ceafa.
-Atuncii.. lungește el cuvintele în timp ce-i ia mâinile feteli de la ceafă și le strânge într-ale lui. Julianne Evans, îmi faci onoarea de a fi iubita mea? întreabă el după care îi duce mâinile la gura lui și le sărută.
-Mmm.. Păi să vedem.. zice ea prefăcându-se gânditoare. Da! strigă ea și îi sare în brațe precum un copilaș fericit.
-Și vei veni cu mine la reuniune? întreabă el oprind-o din încercarea de a-l săruta.
-Da. răspunde, după care îi prinde fața cu palmele ei și îl sărută apăsat el nemai având nicio scăpare.
Cei doi au adormit în cele din urmă după alte sărutări prelungi și atingeri ispititoare. Acum nimic nu le mai putea strica fericirea..nici Ben, nici părinții lui Caden, nimeni... Acum visau amândoi frumos, cine știe cine îi mai poate trezi.
#Necorectat
*****
Saluut! Ce faceți prieteni! Capitol nou, copertă nouă. Vă aștept comentariile despre capitol ca de fiecare dată. Pupic!
Roxx☺