A/N:Hey!Sper ca o sa va placa si acest capitol. Ati vrea sa aleg un cantec pentru fiecare capitol?Va astept pareriile si sugestiile. LOVE YOU!!!Xx
P.S.:Nu cred ca merge sa pun cantecul aici,dar in caz ca vreti cred ca melodia Lissie-Go your own way se potriveste.
LYLA'S POV
-Ce a fost in capul tau?
Intrebarea aceasta era ca o tornada in capul meu,eu nestiind daca trebuie sa ma adapostesc de ea sau sa o infrunt. Daca mi-ai fi spus azi dimineata ca voi vorbi cu Andrew,cred ca as fi inceput sa rad pentru a imi inabusi lacrimile. Nici nu stiu cum sa ii raspund lui Harry pentru ca habar n-aveam ce faceam. Am fost luata de catre o barca numita curaj,dar care m-a parasit chiar in mijocul furtunii. Chiar era nevoie sa ma imbarchez pe acea barca sau mai bine as fi ramas la mal?Asta era intrebarea lui Harry care ma omora pe dinauntru,ma facea slaba,iar inima parca cantarea 100 de kilograme. Dar nu mai pot continua asa!Trebuie sa gasesc din nou barca curajului si sa stau pe propriile picioare. Nu vreau sa ma fiu rapusa de altii si sa cad ca un domino,vreau sa fiu un zgarie-nori.
-Nu ai nicio idee despre ce am vorbit si cate mi-a marturisit,am spus intr-un final privindu-l in ochii sai verzi,parand de o nuanta salbatica care te putea pune la pamant.
-Nu imi pasa ce minciuni ti-a mai spus,ma intreseaza de ce naiba te-ai dus la el incercand sa il consolezi si apoi ai sfarsit in bratele sale!Vocea sa se ridica cu o sexta,incercand sa isi pastreze calmul. Data viitoare cred ca va fi o octava...
-Am mers pentru ca stiu cum e sa pierzi pe cineva si sa te lupti cu gandul acesta mereu. Dar situatia lui e mai delicata decat a mea. Eu niciodata nu am fost batuta,nu am avut de-a face cu un parinte beat si nu a trebuit sa ma arunc in lumea rea pentru a plati niste datorii care nu au nicio legatura cu mine!Glasul meu s-a marit ca si tonalitate,sperand ca nu ma voi lasa batuta asa usor.
-Deci acum il asculti pe el?Cine stie ce minciuni ti-a mai bagat in cap,Lyla?Cine stie la cati oameni a spus asta pentru ca apoi sa profite de ei?Cine stie cate rele a mai facut?Ai uitat ce ti-a facut?Ce aproape a adus la indeplinire,dar din fericire nu s-a intamplat pentru ca am venit eu?Nu stiu de ce mereu ii iei apararea cand nu o merita!De ce nu mi-ai spus ca lucra la acelasi spital cu tine si ca te-a amenintat?Intrebarea asta m-a prins cu garda jos. Nu ma chestiona niciodata pe aceasta tema,dar cred ca acum toate neclaritatile sale ies la suprafata datorita furiei.
-Nu ti-am spus pentru ca erai in turneu si nu voiam sa te ingrijorezi sa sa vii dupa mine pentru ca pot avea grija singura de mine,i-am zis ridicandu-ma de pe pat.
-Sa ai grija de tine?Lyla,aproape ca te-a...Nu a mai reusit sa termine propozitia deoarece se auzi sunetul usii deschise.
-Totul e bine aici?Anne avea o expresie nelinistita,simtind tensiunea dintre noi. Multumesc,Doamne ca a intrat,altfel cred ca as fi fost doborata de cuvantul pe care Harry urma sa il spuna. Nu cred ca as mai fi suportat,avand in vedere agitatia noastra.
-Da,suntem bine. Doar vorbeam,zise Harry privind-o cu un calm aparent,dupa care m-am simtit incoltita. Ochii amandurora erau fixati pe mine,asteptand confirmarea mea. Nu mai aveam puterea sa formulez o afirmatie,asa ca doar am incuviintat din cap uitandu-ma spre Anne. Mi-a zambit slab,dupa care s-a facut auzita:
-Eu o sa dorm jos,asa ca aveti tot etajul pentru voi. Un mic zambet mi-a luminat fata,Anne inchizand usa. Simfonia pasilor ei se diminua cu fiecare secunda,eu neluandu-mi ochii de pe usa.
Un sentiment de frica m-a cuprins,nu voiam sa il infrunt pe Harry. Mi-era teama unde o sa ajunga discutia,amandoi fiind foarte incapatanati. Un mic gand m-a facut sa tremur din toate incheieturile,acei paianjeni croindu-si din nou drum pe spinarea mea:ma va lovi?Nu,nu ar face niciodata asta,dar apoi m-am gandit la Andrew si la ce face razbunarea si mania din oameni...Insa Harry nu e ca Andrew,e complet opusul.
-Ti-e spaima ca o sa te lovesc,ma intreba parca citindu-mi gandurile...ma cunoaste asa bine. Mi-am mutat privirea spre podeaua stacojie,schimband greutatea de pe un picior pe altul la intreval de cateva secunde,gasind un fel de refugiu pentru framantarea mea in acest gest.
-Spune-mi,Lyla!Te temi de asta,imi spuse mai sigur pe el indreptandu-se spre mine. Cand degetele sale au facut contact cu barbia mea am tresarit,dar acei paianjeni au murit. Era ca un razboi intre frica si curaj,ca si cum as incerca sa dau foc ploii. Mi-a ridicat barbia,eu intorcandu-ma spre el,dar cu ochii inca in pamant.
-Stii ca niciodata nu te-as rani,imi spuse linistitor plasandu-si cealalta mana pe talia mea. Miscarile sale circulare parca mi-au mai frurnizat curaj,eu acum privindu-l in ochii care parca renasteau dupa acea perioada neagra.
-Stiu asta,i-am zis ingropandu-mi capul in pieptul sau si infasurandu-mi mainile in jurul toracelui sau. Imi saruta parul,dupa care imi ridica fata si ma isi presa buzele de fruntea mea. Pielea mi se facuse de gaina la atingerea electrizanta,el ajungand intr-un sfarsit la buzele mele care tanjeau dupa ale sale. Atat de dulci cum m-am obisnuit. Dar am simtit ceva ciudat in sarutul asta...ca si cum mi-ar fi zis ca nu ma va rani si va avea grija de mine. In acel moment,am realizat ca asta ne face fete:toate cautam raiul si ne punem dragostea pe primul plan,e ca un blestem.
Insa sarutul nostru a fost intrerupt de bipaitul telefonului meu,impreuna cu gandurile mele. Cine imi poate trimite un mesaj la ora asta?Sper dar ca nu e de la universitate pentru ca atunci eu si Harry chiar vom avea o cearta aprinsa. El s-a indreptat spre noptiera pe care era asezat telefonul,eu inca fierband de curiozitate si in acelasi timp...teama. Ma simteam ca si cum cineva ma ameninta cu pistolul la tampla si numara secundele care pareau infinite. Am observat cum s-a incruntat puternic,iar degetele sale strangeau telefonul cu forta. Pentru un moment am crezut ca il va sparge.
-Asta e,il omor!Vad ca nu vrea sa asculte de mine!Tonul vocii sale parea impunator,eu tresarind cand am simtit podea tremurand sub mine datorita pasilor sai. Ce ar fi putut vedea acolo de e asa nervos?Dar exista un raspuns simplu:Andrew. Chiar inainte sa poata deschide usa,m-am pus in fata lui cu o viteza uimitoare,spatele meu sprijinandu-se acum de lemnul alb. Maxilarul sau era incordat,linii pline de manie aparand pe fata lui,iar ochii sai...parca nu am mai vazut niciodata o nuanta atat de inchisa .
-Tu nu pleci de aici!Nu imi pasa ce scria in mesajul acela. Stiu ca e vorba de Andrew,dar nu te pot lasa sa il bati din nou.
-De ce?De ce ii iei mereu apararea?Glasul sau s-a ridicat cu o octava,eu fiind speriata ca o caprioara.
-Nu ii iau lui apararea,iti iau tie apararea!M-am saturat de lacrimi, suferinta si violenta nu e o cale de raspuns. Inteleg ca vrei sa ma protejezi,dar nu poti bate pe oricine care imi trimite un mesaj,i-am zis privindu-l drept in ochii,acea nuanta salbatica diminandu-se.
-Si daca mesajul acela e trimis de cineva ca el?Care iti spune numai minciuni ca sa te ademeneasca in plasa lui?Vocea lui cobora si urca accetuand fiecare cuvant al propozitiei. Mi-am lasat capul in jos pentru o secunda,dar ridicandu-l imediat gasind aceeasi expresie infuriata.
-Poate el mi-a spus minciuni,dar nu e singurul. Acel verde infricosator s-a transformat intr-unul confuz,el punandu-si mana stanga langa capul meu.
-Cand te-am intrebat in masina daca Andrew ti-a mai zis ceva la spital,ai negat pur si simplu. Analizandu-i privirea,vinovatia si ezitarea erau cele care l-au cuprins. Si-a retras mana,acum atarnand langa corpul sau,dupa care se intoarse pe calcaie ignorandu-ma.
-Deci m-ai mintit,i-am zis pe un ton enervat luandu-mi greutatea de pe usa,facand pasi mici spre el. S-a intors spre mine,incercand sa ma evite.
-Da,am facut asta. Dar nu ti-am relatat acel lucru pentru ca vreau sa te protejez. Si stiu ca daca ti-as fi marturisit,iarasi gaseai motive pentru a il ierta. Pentru ca asta faci mereu,Lyla!Ierti oameni care nu merita!Si de accea ne certam acum. Cuvintele sale m-au lovit ca niste pumnale. Oare avea dreptate?
-Dar tu mi-ai meritat iertarea?O,Doamne,ce am putut spune?M-am lasat condusa de subconstientul meu care nu se putea stapani. Cred ca o sa regret asat toata viata.
-Ce?Lyla,ce se intampla cu tine?Ce vrei sa spui?Acum eu ma simteam prinsa in flagrant. Se pare ca timpul a expirat si arma s-a descarcat.
-Scuze,nu am vrut sa...
-Nu ai vrut sa ce?Sa spui ce gandesti?Recunosc si ti-am mai zis-o de mii de ori ca am fost cel mai mare idiot atunci,dar vad ca tu nu vrei sa intelegi!Dintre toate lucrurile din seara asta,vorbele mele l-au durut cel mai tare. Nu am nicio idee prin ce a trecut el in acesti 3 ani si inca nu pot sa cred ca am putut sa ii spun asta.
Inima mea se rupea in bucati vazandu-l jucandu-se cu picioarele sale izolandu-se de mine. Incepe sa imi fie dor de tipatul sau la fel cum soarelui ii lipsesc stelele in cerul diminetii. Prefer sa ii aud vocea cu o octava mai sus decat o liniste iritanta si tensionata. A trecut pe langa mine nepasator,pasii sai lasand in urma niste ecouri ale durerii. Am avut curajul sa ma intorc si sa il privesc indreptandu-se spre usa alba.
-Unde te duci?S-a oprit cand m-am facut auzita,deschizand usa.
-Deocamdata,mai departe de tine. Nu cred ca e bine sa stam in aceeasi camera acum. Ar trebui sa ne limpezim amandoi mintile si sa ne gandim la ce dorim cu adevarat. Vorbele lui mi-au ingreunat din nou inima,dar avea dreptate.
-Bine,doar...Ai grija!Harry a incuviintat din cap,in doar trei secunde ramanand singura in camera. Imi puteam auzi respiratia neregulata in pustietatea care domina,asezandu-ma usor pe pat si lasandu-ma pe spate.
De ce trebuie sa fiu atat de incapatanata?De ce trebuie sa spun lucruri pe care nu ar trebui?De ce trebuie sa fiu atat de dificila?Atat de usor de manipulat?Harry are dreptate,iert oamenii prea usor. Poate nu sunt capabila sa raspund la aceste intrebari,dar stiu ca nu pot si nimeni nu poate sa schimbe sentimentele care le am pentru Harry. Oricat de mult as incerca,el tot va ramane baiatul care mi-a furat inima. M-am ridicat de pe pat,iar husa roz a telefonului mi-a sarit i ochi. Oare ce mi-a scris Andrew?M-am dus spre birou,acei paianjeni urcand din nou pe sira spinarii. Am luat telefonul,dupa care l-am deschis,insa mai intai mi-am inchis ochii si am inspirat adanc. Pupilele mele s-au dilatat la vederea mesajului,impietrind in fata telefonului.
''Sper ca ma crezi si nu o sa ma judeci pentru tot ce ti-am zis. Mama si cu mine am vrea sa te invitam la cina maine. Te asteptam!Andrew''.