De cand o cunosc pe Erika, tot timpul am considerat-o o persoana prietenoasa, indrazneata si plina de viata. Si cum pentru fiecare dintre noi exista o persoana ce atinge un punct sensibil si parca totul se intoarce pe dos, asa si pentru Erika, exista Jimin.
- Mbuna...spune aceasta, dezlipindu-si intr-un final mainile de pe fata.
- Ea e prietenea mea... e mai timida de fel...spun pufnind in ras.
- Ba nu sunt timida! spune pe un ton ridicat, lucru ce ii uimira pe baieti.
- Atunci ce esti? intreaba Jimin razand.
- Sunt eu, Erika! spune aceasta zambind.
- Iar eu sunt Jimin, Park Jimin! adauga acesta in secunda urmatoare.
- Iar eu sunt Bond, James Bond! spun pufnind in ras.
- Bine Alicee! exclama Namjoon amuzat, intinzandu-si palma spre mine.
- Parca aveai nevoie la baie, spun razand catre Jimin, care ramasese cu privirea atintita asupra Erikai.
- Ahm...da..
- Domnilor, va rog sa luati loc! Avionul va decola! spune aceeasi stewardesa, afisand un zambet fortat.
- Dar... spune Jimin panicat.
- Pentru un moment, eu zic sa te asezi, spune Erika zambind.
- Dar unde? Toate scaunele sunt ocupate...spun baietii.
- Namjoon, poti sa ma iei in bratele tale, iar Jimin o ia pe Erika.
- Poftim? spun toti in cor, privindu-ma de parca cine stie ce am zis.
- Va rog sa luati loc! spune, de data aceasta, stewardesa, mult prea enervata.
Pentru ca nu aveau incotro, au facut intocmai cum le-am spus. Jimin parea atat de incantat incat si uitase de nevoia lui.
Dupa ce avionul a decolat, Jimin a alergat spre baie, Namjoon inca tinandu-ma in brate.
- Ai vorbit cu Taehyung? intreaba acesta stanjenit de situatie.
- Nu... il voi suna imediat ce ajungem.
- Sa stii ca relatia asta n...
- Gata, hyung! Sa mergem! spune Jimin zambind. Sau iti place?
- Ce? Nu. Alice, te ridici putin?
- Sigur, Namjoon! spun facandu-i loc sa iasa.
- Mersi. Acum hai sa mergem! spune acesta aranjandu-si tricoul.
- Pe curand! spun zambind.
- Pe curand, Erika! spune Jimin cu un zambet tamp.
- Hai, Jimin! spune Namjoon, tragandu-l de brat.
- Woah! spune Erika rasufland usurata.
- Deci... ce merit pentru asta? intreb zambindu-i cu subinteles.
- Cum ai putut sa faci asa ceva? intreaba nervoasa, aruncandu-mi priviri ucigatoare.
- Dar ce am facut? Aww, va sta asa de bine impreuna! spun impreunandu-mi palmele si pozitionandu-le sub barbie.
- Stiu, nu-i asa? intreaba Erika, fata ei luminandu-se si zambind larg.
- Doamne, cat de schimbatoare poti sa fii!
Mi-am pus din nou castile in urechi, lasandu-mi capul pe spate si incercand sa atipesc putin. Dar nu dupa mult timp simt o pereche de buze ce se lipesc de ale mele.
- Yaa! Cine naib... ? intreb zmucindu-ma speriata.
- Asa te comporti? Bine...spune Taehyung trist.
- Tae!!! spun pe un ton ridicat, acest lucru determinand cateva persoane sa isi indrepte privirea spre mine.
- Shhh! spune acesta lasandu-si ochelarii de soare putin mai jos de nivelul ochilor.
Dupa ore bune, avionul avea sa aterize in frumosul Los Angeles, unde viata noastra avea sa se schimbe.
Imediat ce coboram, Taehyung imi ma mesaj precum ca a ajuns bine si se indreapta spre hotelul in care urma sa se cazeze.
- Los Angeles, suntem aici! striga Erika, imediat ce iesim din aeroport.
- Uhuuu!
- Taxii! spune aceasta privind in jurul ei. Ah, uite aici! Haide, Alice!
Locul in care urma sa ne cazam pe aceasta perioada, era un mic apartament situat la periferia orasului. Surpinzator, Erika era unul dintre proprietarii acestuia. Se pare ca unul dintre fratii ei a plecat in Europa si i l-a lasat ei pentru un timp, pentru o anumita perioada in care va avea nevoie de el.
- Serios ca liftul e stricat? intreb nervoasa, ajungand in fata scarilor.
- Nu cred asa ceva! spune Erika la fel de revoltata ca si mine.
Am tras cu chiu, cu vai de bagaje pana la al doilea etaj, iar imediat ce am intrat in apartament m-am aruncat in pat.
- Uh...asa de bine... spun proptindu-mi corpul in coate.
- Da... Bine ca te-ai asezat in pat, spune Erika moracanoasa. Ridica-te! Hai sa mancam ceva! Sunt lihnita! spune aceasta, lasand bagajele in mijlocul camerei si indreptandu-se spre bucatarie.
Apartamentul era destul de dragut. Camerele erau de dimensiuni medii, iar totul era mobilat cu gust. Bucataria era destul de spatioasa si simpla, dar primitoare.
Erika cauta prin toate dulapurile ceva de mancare si da peste cateva plicuri de supa.
- Mananci? intreaba aceasta intorcandu-si privirea spre mine.
- Mai intrebi? Sunt lihnita... Fierbe mai repede apa aceea ca nu mai pot.
- Oook.
Zis si facut. In cateva minute supa a fost gata, iar noi am putut servi prima masa a zilei.
- Ce buna a fost! exclam dupa ce imi dezlipesc buzele de pe marginea castronului.
- Daa, excelenta...spune Erika ironic.
- Eu ma duc sa despachetez bagajele.
- Asteapta ca vin si eu.
- Ok.
Am despachetat cele doua geamantane, apoi, pe rand, am facut un dus si ne-am odihnit cateva ore.
Imediat ce ne-am trezit am iesit in oras pentru a face cateva cumparaturi. Am cumparat atat de multe de parca ne faceam provizii pentru iarna.
- Nu! Am luat destul de multa inghetata! spun pe un ton ridicat, ceea ce o facu pe Erika sa tresalte.
- O cutie de inghetata cu aroma de menta si gata, spune aceasta cu o privire induiosata.
- Ma rog... spun, inaintand spre casa de marcat.
- Stai! spune Erika, lasand deoparte cutie de inghetata.
Ajungem acasa, si cum eram infomentate, pregatim din nou ceva de mancare, dupa care ne indopam cu inghetata, vizionand unul dintre filmele difuzate la televizor.
- Nu imi vine sa cred ca maine... spun, imediat ce iau o lingura din inghetata de capsuni.
- Stiu... deja am emotii, spune, cu lingura in gura.
- Aish, de abia astept sa le aratam cat de bune suntem.
- Normal! exclama Erika, dupa care isi indreapta lingura spre mine si, astfel, ajungem sa formam un X din acestea.
Dupa ce golim cele doua cutii de inghetata, ne indreptam spre dormitor, unde Erika adoarme imediat ce pune capul pe perna.
- Woah, fata asta stie sa doarma! exclam pe un ton scazut, ridicandu-ma din pat.
Ma indrept spre fereastra, iar la cateva secunde mai tarziu primesc un mesaj.
"Sa nu ai emotii. Te iubesc! Esti cea mai buna."
"Chiar crezi asta?"
"Chiar esti cea mai buna. Pe cuvant!"
"Nu, chiar ma iubesti?"
"Cum poti spune o asemenea prostie?!"
"Ziceam si eu..."
"Sa nu mai zici niciodata asa ceva! Iti iei bataie daca mai aud o data :D "
"Bine. Am emotii."
"Ba nu ai."
"Ba da."
"Yaaa! Acum vin la tine."
"Nu poti."
"De ce?"
"Pentru ca nu stii engleza. De ce altceva?"
"Yaaaaaaa! Esti rea! Pa!"
"Pa."
Da, aveam emotii, si inca unele mari. Simteam cum fiecare parte din corp arde, iar inima se chinuia sa evadeze din cutia toracica.
Intrucat simteam ca ma sufoc, ma indrept spre balcon, unde raman nemiscata in fata tabloului orasului cuprins de intuneric.
Aerul rece face imediat contact cu pielea mea, trimitandu-mi fiori in tot corpul. Incerc sa ma calmez, dar nu pot. Scot telefonul din buzunar si il apelez pe Taehyung.
- Alo! Tae?
- Daca zici ca iti este frica, iti inchid.
- Te iubesc, Kim Taehyung!
- ...
- Tae, nu pot sa dorm...
- ...
- Dormi? Nu pot sa cred. Si eu vorbeam singura.
Inchid, apoi alerg spre dormitor, ascuzandu-ma sub patura subtire.
*
- Foarte bine! Felicitari! spune Namjoon zambind.
- Domnisoara, e randul dumneavoastra! imi spune un asistent, facandu-mi semn sa ma apropii.
- Oh My God, se intampla! spun, imbratisand-o pe Erika.
Sfioasa, pasesc pe scena, privind multimea ce isi atintise privirea asupra mea. Il privesc pe Taehyung, dar acesta imi evita privirea.
- Ai de gand sa iti prezinti numarul? intreaba J-Hope pe un ton rastit.
- S-s-sigur...
Cu o voce tremurata incep a canta, apoi cand vreau sa ma misc, simt o durere puternica in fiecare muschi al corpului.
- Asta numesti tu talent?!!! spun cateva persoane in cor.
Incerc sa imi misc mainile, dar nu pot sa fac nimic. Ca si cand as fi fost paralizata, incep sa nu mai imi simt parti din corp.
Toti ma priveau cu dezgust si strigau in cor:
- Nu ai ce cauta aici! Iesi afara!
- Dar...incerc sa imi misc buzele, sperand ca un sunet sa isi faca aparitia.
Cum capul era singurul ce mi-l mai simteam, doua palme sunt lipite de ochii mei, iar cand imi intorc privirea...
- Iti era dor de mine? intreaba Matthew zambind rautacios.
- Ce cauti aici?
- Aliice, haide, e tarziu! spune Erika nervoasa.
- Uh, era doar un vis! respir usurata.
- Esti bine? intreaba Erika, apropiindu-se de mine.
- Mhm... am avut un cosmar... Se facea ca...
- Stii ce se face acum?
- Nu... spun confuza.
- Tarziu! spune Erika pe un ton ridicat. Eu zic sa iti misti fundul acela jos din pat ca vom intarzia.
- Oh! E atat de tarziu? Imediat merg sa ma pregatesc.
- Of! Cu ce am gresit in viata asta? spune nervoasa, iesind din camera.
In timp ce ne pregateam, telefonul meu suna incontinuu si, intrucat eram pe graba si nu aveam timp in a intretine vreo convorbire,tipam una la alta cu motivul de a se duce una dintre noi sa raspunda la telefon.
Pentru ca nu mai rezistam tonului de apel nespus de enervant, am iesit din dus, infasurata intr-un prosop si am raspuns nervoasa, ridicand tonul la persoana de la celalalt capat al firului.
- Ce vrei? spun fara pic de jena.
- Poftim? Asa vorbesti cu mine? intreaba o voce masculina deranjata de tonul meu.
- Spune cine esti ca ma grabesc!
- Sunt Jimin, Park Jimin! Vreau sa vorbesc cu Erika, spune acesta hotarat.
- Nu avem timp de convorbiri telefonice in momentul de fata, va rugam sa reveniti, domnule Bond, spun, cu intentia de a inchide apelul.
- Stai, vreau doar sa ii urez succes Erikai...
-Erikaaaa!! James Bond vrea sa vorbeasca cu tineee!
- Cine? spune aceasta confuza.
- Jimin! Cine altcineva? intreb pe un ton ridicat.
Nici nu am apucat sa termin intrebarea, ca in secunda urmatoare Erika era prezenta in fata mea.
- Wow, girl! Cand ai ajuns asa repede?
- Alo! spune aceasta luandu-mi telefonul din mana.
- Doamne, am trait sa o vad si pe asta! bolborosesc si ma indrept spre baie, pentru a-mi relua activitatea.
Intr-o ora jumatate, amandoua eram pregatite din privinta fizicului pentru a merge la preselectii. Am sunat la taxi si am pornit spre locul cu pricina.
- Ce zicea Bond? intreb razand.
- E atat de... Oh, cred ca am sa mor! spune acesta rosind.
- Te rog, nu muri de acum, nu am bani de inmormantare! Stii doar cat de falita sunt!
- Nu pot sa cred ca m-a sunat sa imi ureze succes! spune aceasta zambind larg. Parca ma simt mai increzatoare.
- Siguuur...
Ajunse in fata cladirii, zarim la cativa zeci de metri in fata noastra doi tineri, unui scund si unul inalt ce pareau a juca "piatra, hartie, foarfeca". Si, cu cat ne apropiam mai mult, cu atat ni se pareau extrem de cunoscuti.
- Bond, tu esti? intreb ridicand o mana la nivelul fetei.
- Alice? intreaba celalalt baiat, intorcandu-se spre noi.
- Ia uite cine e aici? Dar ce scop are acest joc? Cine, ce trebuie sa faca? intreb, abtinandu-ma sa nu rad.
De data ce ma vede, Taehyung se arunca in bratele mele, apoi ma saruta pasional vreo 2 minute.
Dupa ce rupem sarutul, ii observam pe Jimin si Erika privindu-se dubios.
- Eeee! spunem eu si Tae simultan.
- Ce va holbati atat? Hai, Alice! Trebuie sa ne schimbam!
- Dar... spune Jimin dezamagit de faptul ca nu a putut sa faca nici o miscare.
- Ne vedem pe scena! spun batandu-l pe umar pe Tae si, trecand pe langa el, prinzandu-i cu degetele o parte din incheietura mainii
- Bafta, fetelor! spune Tae, eliberandu-si mana dintr-a mea.
Indrumate de asistenti, gasim vestiarul, unde ne schimbam in hainele de scena.
Dupa 30 de minute petrecute in sala de asteptare, a venit si randul nostru sa ne prezentam numarul. Nu mai eram pe cont propriu, ci eram impreuna. Amandoua aveam sa aratam celor prezenti talentul nostru si faptul ca meritam sa devenim niste idoli.
Cu inima cat un purice am pasit spre intunericum din sala, tinandu-i pe toti in suspans.
Muzica porneste. O lumina se aprinde si cade pe Erika. Imbracata intr-o rochie argintie, eleganta, mulata pe trupul subtire, incepe a canta, lucru ce facu publicul sa aplaude.
Lumina se stinge si se reaprinde, dar de data aceasta este indreptata asupra mea. Opusa tinutei Erikai, ce emana lumina prin multitudinea pietricelelor fine de pe suprafata acesteia, tinuta mea era compusa dintr-o rochie neagra, simpla, mai larga, ce ii dadea trupului atat de multa libertate. Cant urmatoarea parte a melodiei, fiind una de rap, dupa care il privesc pe Taehyung, care ma privea uimit.
Zambesc si ma indrept spre Erika, cu pasi usori, apropiindu-ne din ce in ce mai mult, in timp ce cantam impreuna. Ajunse in mijlocul scenei, ne prindem de maini, moment in care luminile se sting.
Imediat ce muzica a pornit, scena s-a transformat intr-un loc in care picaturile de apa domnesc si danseaza alene, strabatand intunericul.
Instant, hainele noastre au devenit ude, iar dupa ce luminile ne-au inundat trupurile, pe rand, am inceput sa dansam. De data aceasta, eu am fost cea care a executat primele miscari si care am facut ca publicul sa o ia razna, aplaudand si tipand.
Trupurile noastre se miscau asemeni picaturilor de ploaie purtate de vant. In acel moment noi si apa eram un singur element.
Dupa terminarea partii melodiei, luminile se aprind, iar noi, tinandu-ne de mana, ne indreptam spre juriu zambind.
Toata sala se ridica in picioare, aplaudand si tipand. Juriul, aflat si el in picioare, aplauda cu putere, J-Hope venind spre noi si cuprinzandu-ne intr-o imbratisare.
- Daebak! Sunteti uimitoare!
- Multumim! spunem simultan, tinandu-ne strans de mana.
Doi asistenti ne aduc prosoape, cu care ne infasuram si, cu sufeltul la gura, asteptam verdictul juriului.
Pe rand, baietii au ridicat steaua, timp in care acestia aveau o pozitie verticala a corpului.
Coplesita de emotii si de fericire, mici picaturi de lacrimi se alatura celor de apa.
- Multumim din suflet! spun facand o plecaciune.
Taehyung ma priveste mandru si vrea sa vina sa ma stranga tare in brate, dar nu poate. Se vede pe chipul lui faptul ca ii este foarte greu sa se abtina. Ii zambesc si ii soptesc un "te iubesc".
- Sunteti foarte talentate si cu siguranta ne vom revedea in Seoul! spune Namjoon zambind.
- Multumim! La revedere! spunem, dupa care iesim de pe scena, avand pe fundal sunetul aplauzelor si al zecilor de complimente.
- Ti-am spus ca vom reusi! spun stangand-o in brate pe Erika.
- Am reusit! Am REUSIT! exclamam in cor, sarind de fericire.