Tocmai am intrat în castelul lui Dracula și admirăm toate aceste monumente vechi. Camerle sunt interesante și poveștile scrise pe pereți sunt uimitoare. Oare chiar s-a întâmplat asta? Tot ce scrie acolo este adevărat? Când ajungem în dormitorul contelui, eu și gașca rămânem ultimii din grup, admirând totul. Niall, fiind din ce în ce mai idiot, o ia pe Angela pe umăr și o aruncă în pat, trecând de bariera ce nu ne lăsa să atingem exponatele.
Se aruncă peste ea și începe să o sărute cu foc, dar momentul le este întrerupt de un scârțâit îngrozitor. Picioarele patului cedează și cei doi amorezați cad odată cu el.
- Bine, trebuie să plecăm chiar acum! Repede, după grup! Spune Sophia alarmată, ajutând-o pe Angela să se ridice.
- Cred că sunetul a venit din dormitor. Se aude o voce masculină din capătul holului. Încă nu ne-a văzut nimeni.
- Trebuie să ne ascundem! Șoptește Louis speriat, privind în jur.
- Acolo! Strig atunci când observ o mică ușă deschisă, unde scrie că doar personalul are voie.
Cu toții fugim în direcția ușii, înghesuindu-ne astfel opt persoane într-o cameră de serviciu de un metru. Niște pași se aud la scurt timp, așadar nu avem timp să închidem ușa, ci doar o apropiem pentru a nu fi descoperiți. Un sunet de uimire răsună în cameră.
- Doamne, ce a fost aici?
Desigur, ei nu înțeleg nimic. Cei doi bărbați vorbesc în română, ceea ce nu ne ajuta deloc.
- Ce e și cu ușa asta, deschisă? Închide-o, amice.
Pași se aud către noi, așa că ne încordăm cu toții. Putem fi descoperiți din secundă în secundă. Însă bărbatul nici nu se sinchisește să deschidă ușa, ci doar o trântește de fața lui Liam, care e cel mai aproape de ușă și apoi răsucește cheia.
- Pentru numele colecției de morcovi ai lui Louis, ce naiba facem acum? Ne-a blocat aici! Strigă Harry, începând să se foiască.
- Taci! Strigă Care și-l lovește cu genunchiul în piept. Nu întrebați cum am ajuns în pozițiile astea, pentru că nici noi nu știm.
Eu sunt pe jos, în genunchi, iar pe spatele meu stă Sophia. Niall e într-o parte, cu fundul către fața mea. Caroline e cu un picior sus, lângă umărul lui Harry, ce stă mai drept decât o scândură.
- Trebuie să facem ceva. Spun rapid. Nu cred că a lăsat cheia în ușă, așa că putem ieși dacă avem o agrafă. Are cineva?
- Eu nu am. Spune Care cu vocea stinsă.
- Nici eu. Răspund Sophia și Angela la unison. Chiar când vroiam să oftez, se aude:
- Am eu una. Spune Harry vesel, ridicând mâna și luând din păr o agrafă, înmânându-i-o lui Liam.
- Nici nu voi întreba de ce porți o agrafă.
- Nu port una. Port trei.
După ce reușim să scăpăm de acolo o zbughim către ieșire. Am scăpat basma curată. Desigur, e timpul să intrăm în castelul groazei. La intrare, unde trebuie să plătim, sunt anumite chestii în podea care suflă aer și puțin fum. Chestia asta suflă aer exact sub Harry, care a țipat precum o fetiță și a sărit în brațele lui Louis, strigând să mă pună pe mine să bat acel aparat.
Râdem alături de ceilalți oameni din jur, apoi plătim. Când intrăm în prima cameră, obsrvăm decorul unui cimitir.
- Uau, sunt identice pe ambele părți! Spune Louis. Oare sunt chiar din piatră? Se îndreaptă către partea dreaptă a camerei și se apleacă pentru a atinge pietrele, dar se pare că de fapt acea parte este oglindă, care reflectă ce este de fapt pe partea stângă. Se lovește cu capul de a și cade pe spate, atingând astfel picioarele lui Niall. Blondul țipă speriat, sărind în spatele lui Harry.
- Până și un copil e mai curajos decât voi. Spune Liam, înaintând în următoarea cameră.
Din păcate nu a observat că pe jos este pus un burete care să creeze efectul de nisip mișcător, așadar se împiedică și cade de-a latul, scufundându-se încet în burete.
- Nevastă, mă mănâncă nisipul! Dacă mor, pune-i numele copilului Lămâiță!
- Liam, e un burete. Stai pe un burete. Spun realaxată, privindu-l.
- A, da, știam. Spune ridicându-se. Am vrut doar să fac o glumă, dă.
După mai multe sperieturi în restul camerelor, ajungem la final. Cum sunt prima, observ că lângă scările ce trebuie să le urcăm pentru a ieși afară stă un bărbat costumat în Dracula. Îi fac semn să tacă, iar el mă aprobă. În sfârșit, un român de acord cu mine.
- În sfârșit, am reușit! Strigă Niall fericit la vederea ieșirii, apoi fuge către ea. Când să pună piciorul pe prima treaptă, bărbatul țipă și îl atinge pe umăr.
- Sfinte ouțe leșinate ale lui Harry, nu mai face asta!
*