- Ajutor! am soptit, sperand ca cineva ma aude.
Strainul continua sa ma sarute si se chinuia sa imi dea blugii jos, insa ii era greu pentru ca ma zbateam asa de rau. Dintr-o data strainul este smuls de pe mine si aruncat in cladirea din fata mea. Salvatorul meu incepe sa il loveasca cu pumnii in timp ce eu am picat incet in jos, strijinindu-ma de blocul pe care era rezamata. Cand am atins cimentul rece am dat cu mana de geaca mea. A luat repede in brate. Mi-am adus genunchii la piept si mi-am ascuns fata, plangand si mai tare.
Baiatul care m-a salvat continua sa il loveasca pe strainul care vroia sa imi ia cel mai de pret lucru al meu. Cand el a decis ca e de ajuns - cand probabil strainul si-a pierdut constiinta - s-a oprit si a venit la mine. Mi-am pus mana pe umar.
- Esti bine? ma intreaba.
Vocea lui cunoscuta prea bine de mine m-a facut sa imi ridic capul.
- M-Max? am spus printre plansete.
- Oh Doamne, Crystal! spuse el, aruncandu-se langa mine.
Nu stiu cum a facut dar dintr-o data ma aflam in poala lui. M-a luat in brate, iar eu imediat mi-am bagat capul in pieptul lui, plangand in continuare.
- Gata, gata. Totul va fi bine, spuse el frecandu-si mana de spatele meu. Shhh, gata, prostul ala si-a invatat lectia si probabil regreta totul acum. Hai sa mergem acasa, o sa se puna ploaia.
Eu am dat din cap iar el m-a dus in brate pana la motorul lui. Avea dreptate, mai era putin si se punea ploaia. Deasupra noastra erau niste nori urati, gri. Probabil va fi o furtuna.
M-am pus in spatele lui Max pe motor si l-am imbratisat de la spate, punandu-mi capul de umarul lui. Alte cateva lacrimi mi-au curs pe fata, fara sa-mi dau seama. Max a pornit motorul si in cateva minute eram in fata casei lui. S-a ridicat repede de pe motor si m-a luat inca odata in brate, intrand in casa lui. M-a dus la el in camera si m-a intins pe pat, el punandu-se langa mine in capul oaselor.
- Cum te simti? ma intreaba.
- Ca naiba… ii raspund eu.
- Ce-ai zice daca am manca popcorn si ne-am uita la un film aici, in camera mea?
- Bine.
- Bun, ma duc sa aduc popcorn si niste filme, ma intorc imediat.
Pleaca din camera si inchide usa dupa el. Eu ma uitam pe geamul de langa pat si vad ca afara a inceput sa picure. Iubeam cand ploa, dar imi era frica de fulgere si tunete. Cand eram mica Justin ma speria mereu si imi spunea ca fulgerul ma cauta pe mine ca nu eram cuminte si ca ii furam jucariile. Atunci nu mi-am dat seama cat de stupid suna asa ca atunci cand afara era furtuna mergeam la el si nu ma dezlipeam de el deloc ziua, iar noapte ma culcam cu el in pat.
Max intra pe usa cu o trei filme si cu un castron plin cu popcorn. Le aseaza pe pat si se uita prin filme.
- Bun, deci am gasit Dear John, The Notebook si The Last Song. Pe care il vrei?
- Comedii nu ai?
- Spune-mi una.
- Paul?
Se apleaca la noptiera si scoate DVD-ul de la filmul Paul zambind. Am zambit si eu putin la cat de incantat era ca nu am ales unul din filmele pe care mi le-a propus. Probabil le ura pentru ca erau prea de fete. Filmul incepuse iar el se pusa langa mine. Nu eram foarte apropiati, pentru ca atunci cand el s-a pus in pat eu m-am dus in coltul patului, cat mai departe de el. Max a observat si a chicotit. M-a luat de mana si m-a trans inspre el.
- Nu musc, rase el.
Nu stiam ce vrea sa insemne asta, dar mereu cand Max era in preajma inima imi batea asa de tare, imi era frica ca poate o va auzi. N-am simtit niciodata un sentiment ca asta, dar stiu ca Justin mi-a zis ca voi face asta cand imi va placea de un baiat.
Imi place de Max? Habar-nam.
Ma uitam cu atentie la film de parca ar fi fost prima ora cand l-am vazut, dar era defapt a treia oara. M-a distras de la toate gandurile mele. Era bine ca nu mai ma gandeam la incidentul de mai devreme si ca numai plangeam. Toate de mai devreme m-au facut obosita si inainte de a ajunge pe la sfarsitul filmului eu am adormit.
~*~
- LA DRACU!
Deschid ochii incet si ascut cearta.
- Linisteste-te Max! spune Val.
- Cum sa ma linistesc ma? Cum? tipa el in continuare. Mama ma-sii! Max injura in continuare in timp ce baietii incearca sa il linisteasca.
Pentru un moment este liniste, insa dupa aud niste susoteli si dupa Max incepe sa tipe iar:
- CREZI CA NU STIU ASTA DEJA?!
Am decis sa numai ascult conversatia lor si sa plec la mine in camera. Am deschis geamul de la camera lui si din fericire geamul meu era deja deschis, asa ca am sarit repede la mine in camera. Spatiunul nu era unul foarte mare si nu imi era frica, mai ales ca am facut asta de multe ori inainte, cu Adam.
Am intrat in camera mea si am inchis geamul dupa mine. Primul lucru pe care vroiam sa il fac e sa imi fac un dus. Nu ma simteam bine dupa ce idiotul ala ma atinsese undeva unde nimeni nu a facut-o. M-am dezbracat si am sarit in cabina de dus.
Abia dupa jumatate de ora am iesit din dus si m-am schimbat in niste pantaloni scurti de-ai mei si intr-un tricoul de-alui Justin care era asa de mare ca imi acoperea pantalonii. M-am dus in bucatarie, vazandu-l pe tata la masa, cu ziarul in fata.
- Buna tata, am zis eu sarutandu-l pe obraz.
- Buna scumpa, ce faci?
- Bine, mi-e cam foame, spun eu. Tu?
- Bine, ma relaxam putin. Am un caz destul de greu la servici.
Luandu-mi un iaurt cu cirese m-am dus langa el la masa.
- Vrei sa vorbesti de el cu mine?
- Scumpo, stii ca nu pot face asta, dar iti voi zice oricum, rade el. Este un dealer in Beacon Hills pe care nu-l putem gasi.
- E periculos?
- Nu, n-ai de ce sa-ti fie frica.
- Mhm, daca spui tu. Eu ma duc la mine in camera.
Mi-am luat la revedere de la el si m-am dus la mine in camera, incepand sa fac teme. Scriind de zor mi-au urcat privirea spre ingheietura stanga. Bandajul disparuse dar inca mai avea niste cicatrici, asa ca purtam bratari. Nu m-am mai taiat. N-am avut de ce, n-am avut niciun motiv si sper ca asa ramane. Nu regret ce am facut, insa vreau sa ma opresc.
Cand mi-am terminat temele era deja noua seara, asa ca m-am pus in pat, la televizor, pana am adormit.
~*~
Dimineata m-am trezit foarte fericita, in ciuda celor intamplate ieri. Nu stiam de ce dar aveam impresia ca astazi va fi o zi frumoasa. M-am imbracat lejer intr-o pereche de colanti, un maieu lung care imi acoperea fundul si mi-am luat niste bocanci in picioare. Parul mi l-am ridicat intr-o coada de cal, m-am dat cu putin rimel si mi-am luat geanta pe umar, iesind din casa cu un mar in mana. M-am uitat dupa Max, insa nu era aici. M-am dus la casa lui si am batut la usa.
- Max? am strigat.
Raspunsul nu a venit. Nici macar motorul sau masina nu erau in fata casei, asta insemnand ca a plecat. Am luat o gura din mar, plecand spre scoala, uitandu-ma de mii de ori in spatele meu. O sa vorbesc cu mama si tata despre o masina.
Cand am ajuns la scoala erau doar cinci minute pana se suna. Am fugit pana la dulap si mi-am luat cartea de biologie, fugind la cabinet. Am intrat si m-am asezat intr-o banca mai in spate, langa Max.
- Trebuia sa-mi spui ca pleci inainte, ii soptesc eu.
El nici macar nu se uita la mine, ci se uita la profesoara care tocmai a intrat in clasa. Nu avea cum sa nu ma auda, vorbisem destul de tare ca el sa auda. Dar am decis sa astept pana cand se suna.
Cand se sunase Max isi lua cartile in brate si iesi primul pe usa. Imi luai si eu cartile si fugi inspre el, incercand sa il prind din urma, insa coridoarele erau deja pline si nu il mai puteam vedea deloc.
M-am dus inapoi la dulap, luandu-mi cartea pentru urmatoarea ora si asteptand-o pe Shay. Aveam aceasi ora impreuna, deci mergem impreuna.
- Hey, imi spuse ea.
- Hey, ii raspund eu. Vreo problema cu Kierra?
- Inafara de privirile urate, nu. Dar fii atenta ce am inregistrat din greseala.
Scoate telefonul din buzunar si umbla putin pe el, dupa ducandu-l la urechea mea.
“- Ca tot veni vorba de asta, parca ti-am zis ca stai departe de Max.
- De parca nu stii ca amenintarile tale numai sunt… amenintari pentru mine. Si oricum tu nu il ai pe Kurt?
- Kurt? Oh, idiotul ala chiar crede ca il plac. Oricum trebuie sa ma despart de el cat de curand posibil, m-am plictisit de el deja.”
- Esti geniala! ii spun luand-o in brate.
- Ba nu, raspunde ea, telefonul meu e genial!
Dupa ce am pus-o sa imi trimita prin Bluetooth inregistrarea ne-am indreptat spre clasa. Deja stiam ce trebuia sa fac.
~*~
Se sunase si era timpul pranzului. Am plecat cu Shay in cantina si imediat i-am cautat pe baieti, insa nu au fost acolo. Ne-am dus amandoua la o masa si i-am zis sa astepte acolo, ca ma duc sa-i caut pe baieti. Toti cinci m-au ignorat toata ziua, pana si Valentino care era mereu fericit si cel mai vorbaret dintre toti.
Era ciudat.
Am iesit din scoala si nu i-am vazut in curte. Nu stiu de ce dar m-am dus pana la gardul scolii si m-am uitat in parcul din fata scolii. Imediat i-am vazut pe baieti acolo. Toti stateau pe banca inafara de Max care statea in picioare, cu spatele la ei si vorbea la telefon. Am fugit repede pana la ei, iar ei cand m-am vazut au facut ochii mari, surprinsi. Stiam ca fugeau de mine.
- Bun, deci m-ati ignorat toata ziua, pot sa stiu de ce? intreb.
Max s-a intors imediat ce mi-a auzit vocea.
- Tre sa plec, te sun mai incolo, pa, spune inchizand telefonul, bagandu-l in buzunar. Hey Crystal, ce faci aici?
- Am iesit sa iau o gura de aer si v-am vazut aici. De ce sunteti aici?
- Pai nu ne-a fost foame si... incearca Max sa explice.
- Atunci de ce Logan si Brody mananca? Stiu ca ma ignorati si as vrea sa stiu de ce!
- Crystal nu… incepe Val.
- Nu vreau nicio scuza idioata Val, vreau adevarul. Am facut ceva?
- Nu dar—incearca el sa se explice insa Max il intrerupse.
- Vrei sa stii de ce?
- Max termina, intervine Drew.
- Da vreau! spun eu.
Baietii toti sarisera la Max si incerca sa il faca sa se linisteasca insa Max era asa de rosu la fata si stiam ca e furios, insa continuam cu intrebarile aiurite, continuand sa il enervez.
- Pentru ca totul a fost un pariu! spune el tare si raspicat.
- P-Poftim? intreb eu dandu-ma cu un pas inapoi.
- Tot ce am facut pentru tine a fost un pariu si l-am castigat! Toate porcariile ca acum suntem prieteni si schimbare ta stupida. TOTUL A FOST NUMAI UN PARIU! Acum dispari din fata mea si uita ca-mi stii numele, inteles?
- Dar M-Max… am incercat sa zic, fiind total socata de ce imi zicea. Lacrimile incepusera deja sa isi faca aparitia.
- Ti-am zis sa-mi uiti numele, vad ca nu mai inteles prea bine! marai el, aruncadu-si mana in sus.
Din reflex eu mi-am intors capul,inchizand ochii, parca asteptand o palma. Dar niciuna n-a venit. Am deschis un ochi, speriata, si imediat l-am deschis si pe celalalt. Val iti tinea mana lui Max, care era tot sus.
- Val…?
As fi vrut sa il intreb daca e adevarat, dar n-am putut. Din fericire el a primit mesajul si doar si-a lasat capul in jos. Fara sa mai pot tine in mine am izbucnit in plans si m-am intors repede si am fugit in scoala. Din fericire toti erau tot in cantina si nimeni nu m-a vazut asa. Imediat ce am ajuns la dulapul meu mi-am luat geanta si am luat un taxi spre casa.
Imediat cum am ajuns in casa am fugit direct in camera mea, aruncandu-ma in pat, luand perina in brate, plangand in ea. Ma simteam asa de folosita, stiind ca el a fost tot timpul asa de dragut cu mine doar pentru un pariu. Parca inima mi-a fost rupta in doua si chiar nu glumesc.
Simteam nevoia sa ma descarc cuiva, simteam nevoia de a avea pe cineva langa mine, dar nimeni nu m-ar intelege. Mama probabil le-ar suna parintii, tata i-ar aresta iar Justin probabil i-ar omori, asa ca am facut un lucru pe care n-am crezut ca o sa il mai fac vreodata.
Am luat telefonul in mana si am cautat prin contacte. Nu imi venea sa cred ca inca mai aveam numarul lui. Fara sa ma gandesc inca odata l-am sunat, insa nu a raspuns. Abia dupa un minut mi-a intrat casuta vocala.
- Buna, l-ai sunat pe Adam. Din pacat n-am putut raspunde acum, dar lasa-mi un mesaj si te voi suna eu!
Desi stiam ca nu ma va suna inapoi, tot i-am lasat un mesaj.
- Um… Hey Adam, sunt eu, Crystal, nu stiu daca ma mai tii minte, spuneam, cu lacrimi in ochi. Um, vroiam sa vad ce mai faci… eu nu sunt bine deloc, am zis, nemaiputand sa-mi patrez lacrimile. Dupa ce ai plecat de aici totul s-a destramat iar eu… iar eu am nevoie de ti-tine, am zis, inchizand telefonul.
Stiam ca ca ii lasasem un mesaj degeaba. Era logic ca nu ma va suna inapoi. Nici nu stiu de ce facusem asta. Nu era ca si cum el se va intoarce in Beacon Hills numai pentru ca sunt eu trista, asa ca am cautat dinou prin contacte. Am ajuns la numele lui Kurt. El era singura mea optiune acum, asa ca l-am sunat. Spre surprinderea mea, el a raspuns imediat.
- Hey Crystal, a raspuns, sunand fericit.
- Kurt… am zis, incercand sa sun cat mai bine posibil, dar vocea m-a dat dinou de gol.
- Ce ai, esti bine? intreaba el imediat.
- Poti…poti sa vii la mine, acum?
- Da, sigur, ajung in zece minute.
~*~