Capitolul 43

44.2K 2.7K 177
                                    

       Stăteam împreună pe plajă. Deja se întunecase, dar noi nu voiam să plecăm de aici. Sunetele făcute de valuri erau liniștitoare și ne relexa pe amândoi. Pe colțul păturii pe care săteam era un casetofon, iar vocea superbă a lui Sam Smith era pe fundal.

         - Te iubesc mult, Crystal! Te ador! Vreau să fim împreună până la sfărșit, Max îmi șoptea în ureche, ținându-mă cât mai aproape de el.

        - Și eu te iubesc, Max, dar când va fi acel sfârșit?

        - Când voi muri, desigur. Nu vreau să te am niciodată departe. Știu că dacă vei sta la pieptul meu, așa cum o faci acum, totul va fi bine, iar eu știu ca voi fi acasă.

        - Mi-a fost așa de dor de tine! Să nu mai pleci niciodată, îi spun eu, ascunzându-mi fața în tricoul pe care îl purta. 

        - Niciodată, iubito! Acum tu ești a mea, iar eu sunt al tău. Totul va fi bine, promit.

        - Te iubesc, Max... așa de mult, nici nu îți dai seama!

        - Ba cred că știu, îmi răspunde el, sărutându-mi fruntea. Pentru că eu te iubesc și mai mult!

        Buzele lui moi s-au așternut pe ale mele, sărutându-mă flămând. Eu am făcut acelaș lucru, punându-mă peste el. Mâinile lui se plimbau pe spatele meu, iar eu mă jucam în părul lui, fără să ne depărtăm unul de altul. Îi simțeam zâmbind pe buzele mele. Dintr-o dată, Max începea să dispară din brațele mele, buzele sale nu mai erau peste ale mele. 

          - Nu, Max, nu!

        - Crystal!

        - Max, mi-ai promis!

         - CRYSTAL!

        Mi-am deschis ochii  brusc și l-am văzut pe Carter stând lângă mine. Pe fundal erau voci necunoscute, dar nu le-am dat importanță. M-am uitat ca o nebună pe lângă mine, căutându-l pe Max, dar singurul din cameră era Carter și Luna, care dormea pe jos.

        - Ce...?

        Totul era în ceața, nu mai înțelegeam nimic. Unde era Max? De ce era Carter aici?

        - E vineri, spune băiatu de lângă mine.

        Vineri... asta însemna că era noapte de filme cu Carter. M-am uitat mai bine în camera mea și am văzut că la televizor era o comedie, pe lângă noi era popcorn, iar el stătea lângă mine, în pat. Se uita la mine îngrijorat.

        - Ai pățit ceva? Ai avut un coșmar?

        - Nu, nu chiar. L-am visat pe Max.

        - Vrei să îmi povestești?

                Am stat și m-am gândit că aș putea, dar m-am răzgândit și mi-am scuturat capul.

        - Bine atunci. Doar ca să știi, Justin a venit acum 10 minute și nu m-a mai amenințat că mă lasă ipotent dacă te ating. Eu cred că asta înseamna progres!

        - Clar un progres! Cât e ceasul, vreau să dorm din nou! 

        - E 11 și ceva...

        - Atunci, noapte bună!

”””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””

Crystal ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum