Perspectiva lui Nick:
Dupa un somn lung în sfârşit reusesc sa deschid ochii, dar razele puternice parcă îmi fulgereau ochii. Cateva persoane mişunau în jurul meu, dar ma simţeam atât de obosit încât nu le pot urmării nici cinci secunde. Toţi ma oboseau, iar capul îmi plesnea de durere. Un ganguit subtire ma face sa-mi mut privirea pe abdomenul meu ca mai apoi sa realizez ce minunăţie de copil ma privea zâmbind. Fac ochii mari văzând micuţa mana ce se chinuia sa-mi atingă chipul. Purtând roz presupun ca e fetiţa, asa ca o trag mai spre mine apoi o las sa ma traga de par sau de buze în timp ce îi mangaiam micul cap. Închid ochii pentru câteva secunde iar o voce atât de cunoscută spune:
-Isabel te-am lasat dormind şi acum îl chinui pe tatăl tau? Of, micuţo.. trebuie să avem amândouă răbdare şi încredere pentru a-și reveni.
Auzisem foarte bine cuvantul tată, urechile nu ma înşeală dar stând cu ochii închişi în continuare si nemişcat, un lucru ma framanta. Chloe născuse prematur? Dar totusi nu putea sa basca la nici cinci luni.
Cand simt ca cea mica este luată de pe abdomenul meu deschid ochii, apoi o prind pe Chloe de braţ. La fel de mirată ca şi mine, rămâne ca o stană de piatră privindu-ma. Nu ştiam cum sa reacţionez, dar primul lucru ce îl fac este de a o lua pe Isabel din mainile ei si sa o asez langa mine. Mă ridic cu greu fiind tot amorţit, dar ea face doar un pas în spate si ma priveşte în continuare ca si cum as fi vreo fantomă.
-Iubito, eşti bine? Ma sperii.
-Nu, visez. Nu e real ceea ce se întâmplă!
Îmi plimb mâna în faţa ochilor ei, apoi încep să o mângâi pe braţ. Îmi era frica să nu fac ceva greşit pentru că nu mai întâlnisem o astfel de situaţie.
-Chloe, sunt aici.. în faţa ta.. viu, deşi tu ma priveşti ca şi cum aş fi vreun spirit venit din altă lume.
-Max!
Cei doi prieteni ai mei raman nemiscati în pragul uşii. Minunat, acum aveam trei stane de piatra în cameră. Văzând că nu am cu cine vorbii, ma îndrept spre cea mica şi încep sa ma joc cu ea. Privesc la un moment dat spre cei trei văzând ca acum plang toţi.
-Îmi spune si mie unul dintre voi ce s-a întâmplat?
-Din seara exploziei şi până acum ai fost în comă, iar medicii nu îți mai dădeau nicio şansă de revenire!mă lămureşte Chloe.
-Medicina! Pff.. o tâmpenie. Acum sunt aici.. deci nu trebuie sa va mai faceţi probleme.
Ne mai ţinând cont ca ma jucam cu Isabel, Chloe sare în braţele mele iar un plâns puternic o copleseste. Îi simteam dorul din suflet, dar şi suferinta ce acum prin lacrimile ce curgeau şiroaie va dispărea.
-Mi-e frica să nu fie doar un vis!îmi sopteste la ureche.
-Asta e realitate si de acum suntem împreună, doar noi trei!
Trecuse câteva minute şi o întrebare dureroasă îmi trece prin minte, dar o spun.
-Cat timp a trecut?
-Doi ani..
Terminam dialogul exact aşa cum l-am început, în şoaptă. Se desprinde din braţele mele, apoi uşor își lipeste buzele de ale mele dând drumul unui lung sărut. Ma bucuram de moment, dar nu puteam sa rămân indiferent faptului ca lipsisem doi ani din viaţa ei şi încă îmi rămăsese aproape. Să ma fi trezit si dupa 10 ani cu siguranţă tot aici langa mine o gaseam. O privesc încă câteva minute bune, apoi amândoi ne îndreptăm atenţia spre cea mică.
-Isabel, el e tati! Spune: bună tati! Încă e micuţa..
Isabel mă priveşte cu ochii mari ca si cum ar înţelege, apoi în timp ce râdea inocent ne uimeşte.
-Ati! Aaati!
Se apropiase si cei doi de noi, iar la fel de uimiţi o privesc pe cea mică.
-N-ai idee cât ne-am chinuit cu ea sa spuna mama sau tata si acum asa.. dintr-o data se întâmplă toate miracolele!spune Maddy.
Eram bucuros în sinea mea pentru ca pe mine ma strigase prin primul ei cuvânt, dar încercam să par afectat ca nu fusese Chloe în locul meu, desi ea părea chiar fericita.
-Voi cand veți face o minunăţie aşa mică?
Toţi ma privesc cu regrete, dar neştiind despre ce e vorba ma încrunt.
-Am făcut multe tratamente, dar eu nu pot avea copii!îmi explică Max pe un ton mai gros, dar trist.
Îmi parea rau; regretam din suflet ceea ce aflasem dar nu puteam schimba nimic. Doi oameni aşa buni să aibă parte de o aşa pedeapsă, pare imposibil dar se întâmplă.
-Iubire, acum că te-ai trezit trebuie să mergi la un control.
-Nu e nevoie, ma simt bine. N-am nimic!
-Nici sa nu te aud, acum mergem!
Ma schimb în haine curate, apoi folosindu-ne de un taxi mergem spre spitalul unde am fost ţinut luni bune. Ajunşi, doctorul ne aşteaptă încă de la intrare zâmbind.
-Aşa miracole rar mai vezi! Deşi ma bucur că putem da mâna, trebuie sa faci un set de analize.
Îl urmez pe barbatul de vreo 40 şi ceva de ani într-un dotat laborator. După aproximativ o oră, termin de făcut tot ce trebuia, dar înainte de placare doctorul îmi înmână o foaie cu alimentele ce aveam voie sa le consum; considerând că până la rezultatul analizelor trebuie să am o alimentaţie cat mai sănătoasă si bogată în vitamine. Simţindu-mă destul de obosit, în drum spre casa Chloe coboară în faţa unui supermarket pentru a-mi lua o parte din alimentele ce intrau în acel regim iar eu îmi continui drumul dar înainte doream cu ardoare să ajung într-un loc special. Îi spun taximetristului să oprească, cobor, apoi ma îndrept spre cei doi socri.
Îmi pare rău că fica voastră a suferit mult timp din vina mea, dar promit că mă voi revanşa. La început mi se părea aiurea când Chloe venea aici să vă vorbească, dar acum o înteleg perfect. Deşi nu veţi putea fi lângă noi, ştiu că ne veţi privi de sus. L-am rugat pe Max mai de mult să cumpere două inele, iar pe Maddy să meargă cu Chloe în diverse magazine cu rochii de mireasă pentru ai afla gusturile iubitei mele. Doar ei doi si acum dumneavoastră ştiţi ce va urma şi.. m-aş bucura să ştiu că sunteţi de acord ca eu să fiu alături de cele două fete din viaţa mea Chloe şi Isabel în tot timpul ce mi-a mai rămas în lumea asta.
În taxi stăteam si priveam tot înainte până am ajuns acasă. Mănânc o salată făcută de Chloe, ma joc cu Isabel, fac un duş apoi simt nevoia sa dorm puţin. Aţipisem repede si la fel mă trezesc, dar rămân surprins să o găsesc pe cea mică lângă mine dormind. Mă ridic uşor pentru a nu o trezi, apoi stand sprijinit de perete o priveam si ma minunam la cat e de frumoasă. Deşi mi se părea a fi bucatica ruptă din Chloe, toţi spuneau ca seamănă cu mine. Ies din cameră pentru a nu face zgomot si ma bucur să aud ca Chloe e plecată.
-Aţi pregătit totul?
-Da! Max a luat inelele, eu rochia. Am vorbit cu biserica si am gasit loc, invitaţiile sunt date, totul e pus la punct.
-Vă multumesc din suflet! Dar voi aştepta rezultatul analizelor, iar dacă totul va fi bine, ne căsătorim.
Trecuse o săptămână, iar eu ma simteam din ce în ce mai bine. Deşi Chloe încă nu ma lasă să conduc tot sunt nevoit sa merg la spital, dar cu taxiul.
-Sigur nu vrei sa merg cu tine?
-Iubito, e in regulă! Daca va fi nevoie te voi suna.
-Bine..
Desi îmi răspunse cu jumătate de gură, o sărut apoi plec spre spital. Ştiind unde este cabinetul doctorului merg direct spre el. Bat la uşa, iar dupa ce primesc acordul de a intra, ma aşez pe unul din scaunele din jurul biroului.
-Să încep cu vestea proastă sau cu cea buna?
-As prefera sa o spuneţi pe cea buna întâi, macar nu ma ia inima prea tare.
Desi râdem amândoi, de cand auzisem de acea veste rea înghiţeam în sec iar pulsul îmi crescuse. Nu-mi păsa daca eram bolnav, dar eram dezamăgit că Chloe nu se va bucura de nuntă aşa cum eu vroiam.
-Vestea buna deci.. Esti perfect sănătos! Ţi-ai revenit foarte bine! Felicitari!
O mare piatra mi se luase de pe inimă dar totuşi ma gândeam la vestea rea.
-Iar cealaltă, care mulţi o consideră rea este că va trebui sa faceţi nunta!
Rămân surprins sa aflu ca ştie de nuntă. Până la urma e un strain..
-E amuzantă faţa ta, deci nu sti! Eu sunt nasul Isabelei. M-am împrietenit cu Chloe pe timpul când tu erai în comă, iar ea a fost de acord sa o botez pe cea mică.
Puteam băga mana în foc că prietenii noştri cei mai buni sunt naşii copilei, dar nu ma deranja faptul ca defat nu e asa.
-Va trebui să treaca ceva timp pana să ma obişnuiesc cu noii nasi.
-Stai liniştit, noi te înţelegem foarte bine. Dar vad o urma de regret pe faţa ta.. ce s-a întâmplat?
-Simt ca cei doi ani care i-am pierdut îşi vor pune amprenta la un moment dat.
-Sănătatea e foarte importantă, iar viata reprezintă mai mult un noroc în lupta continuă ce trebuie sa o ducem de obicei cu noi însăşi. Bucură-te de ea si de familia ta. Nu regreta că ai pierdut momente importante alaturi de fetiţa ta, pentru ca adevărata bucurie sau aventura, cum vrei tu sa-i spui, abia acum începe.
-Mulţumesc pentru aceste cuvinte, dar tot ma simt vinovat. Trebuia sa fiu mereu langa ele.
-Chiar daca nu le-ai vazut în tot acel timp, dar sufetul tau mereu a fost cu ele.
Dialogul ne este întrerupt de o femeie mult mai mare ca mine si zâmbitoare se îndreaptă spre noi.
-Presupun că tu eşti Nick, finul nostru? Eu sunt Erica, soţia lui Billy si naşa lui Isabel.
-Încântat de cunoştinţă!spun încercând să fiu politicos, dar emoţiile le aveam până în gât. Acum ne mai fiind niciun obstacol ce sa împiedice nunta, am o grămadă de treburi de făcut.. ne vedem..
-La nuntă.. şti ca vom fi nasi vostri, nu-i aşa?
-Defapt acum am aflat, dar mă bucur.
-Si noi! Acum du-te, nu vrem sa te mai reţinem.
Ies emoţionat din cabinet, iar în faţa unui magazin cu costume bărbăteşti mă întâlnesc cu Max. Un costum negru mi se potriveste de minune şi fără să mai stau pe gânduri îl cumpăr. Cu maşina lui Max ne deplasăm spre apartamentul meu pentru a lua rochia lui Chloe si hainele celor doi. Le punem în portbagajul maşinii, iar într-un sfârşit pornim spre casă.
Seara, am luat cina toţi patru, am vizionat un film, apoi fiecare s-a pus la somn pentru ca urma o zi lunga.
De dimineaţă toţi eram entuziasmaţi, grăbiţi umbalm de colo colo, iar Chloe ametita din cauza noastra se duce la Isabel.
-Las-o sa doarmă, nu mai avem mult timp sa ne pregătim.
-Sa ne pregatim pentru ce?
-Azi e nunta noastră Chloe!
Perspectiva lui Chloe:
Rămasă fără cuvinte de ce auzisem stau pe loc şi îl privesc pe Nick.
-Du-te în camera lui Maddy iar acolo găseşti tot ce ai nevoie, ok?
Bucuroasa îl sărut, apoi merg să mă pregătesc. Rochia era asa frumoasă si deşi stiam ca toti au complotat pe la spatele meu, nu puteam fi supărată. O îmbrac rapid, apoi o doamnă tare drăguţă se ocupă de machiaj si coafură. În maxim o oră, eram gata dar Maddy încă nu ma convinsese să plec mai repede pentru a nu mă vedea Nick, era tare superstitioasa.
-Te prinde atât de bine albastrul!
-Mulţumesc, draga mea! Şi tu eşti foate frumoasă, dar acum trebuie să pleci!
-Isabel merge odată cu mine.
-Hai Chloe, doar nu crezi ca am fi în stare să o uităm acasă sau să o pierdem.
-Păi.. nu ştiu, dar..
În timp ce eu ma bâlbâiam, Maddy mă scoate afară. Ne mai având încotro, pornesc de mâna cu Billy spre maşina albă din faţa blocului. Ma ajută sa urc, apoi tăcută, dar extrem de emoţionată pornim spre un drum necunoscut pentru mine.
-Eşti nerabdatoare?
-Da, abia aştept.. însă un mare regret mă apasă. Lipsa părinţilor mei..
-Ne vad de sus, pe toţi si cu siguranţă sunt mulţumiţi de tine. Nu mai fi tristă!
-Multumesc, aveţi darul de a mă linişti!
Ma mângâie pe spate, iar într-un final oprim pe un câmp. Îl iau de braţ iar împreună pornim printre copacii cu crengi dese, găsind mai apoi si locul ceremoniei. Scaunele învelite de un material alb impecabil, prins cu o fundiţă mov, sprijineau toţi oamenii dragi nouă. Erau atat de mulţi. Păşesc emotionată pe covorul presărat cu petale de trandafir, prinvind din când în când în stanga si în dreapta spre lumea ce ma aplauda. La capătul acestui drum, ce mi se paruse aşa lung ma asteapta Nick şi preotul, iar ritualul căsătoriei noastre începuse.
La final, după ce devenisem pe veci soţ si soţie ne sărutam. Un mic gânguit ne desprinde din magicul sărut, dar în timp ce îmi căutam cu privirea fetiţa o observ în primul rând în braţele surorii mele.
-Ai venit!
-Nu te puteam lăsa singura, esti sora mea!
-Te iubesc!
-Eu mai mult! Casă de piatra.
-Mulţumim!răspund în timp ce o tineam strâns în braţe.
Primisem cu inima deschisă toate felicitările invitaţilor. Petrecerea începuse imediat, iar în mijlocul tuturor eu şi partenerul meu savuram momentul.
-De unde ştiai ca îmi doresc o nunta în aer liber?
-Mi-ai spus în prima zi când ne-am cunoscut. Erai tare vorbăreaţă în prima ta zi de muncă!
-Noi trei suntem o familie frumoasă! În ciuda oricărui obstacol sper sa nu ne desparţim vrodatata. Tu si cu mine..
-Împreună pentru totdeauna!
Perspectiva autorului:
Prinsi în sarutul magic al dragostei continua dansul lent de dragoste.
Nu ştiau ce va mai urma, dar erau dispuşi să facă orice pentru a fi familia fericită de acum încolo.
Nick înţelesese ca cei doi ani de lipsă din viata Isabelei nu însemană nimic pe lângă cei ce vor urma; ani plini cu siguranţă de bucurii mai mari.
____________________________________
"Momente.. viața noastră este o serie de momente.
Fiecare dintre ele o călătorie spre final.
Lasă-le sa se duca.
Lasă-le pe toate sa se ducă.
Viața noastră e o serie de momente. Lasă-le sa se ducă.
Momente.. adunate împreună, către acest moment." ♡
SFÂRŞIT!