Capitolul 3

887 29 0

Chloe:

    De dimineață mă trezesc cu o puternică durere de cap.
Probabil mi se trăgea de la bătaia cu apă de aseară. Mă ridic încet din pat pentru a nu o trezi pe Tessa şi mă îndrept spre bucătărie să caut o pastilă dar nu găsesc nici macar una.

-Ce cauţi?

-Pastilele de cap, le-ai vazut?

-Nu.. aşteaptă până vin fetele, sigur au ele pastile.

-Încă nu s-au întors ceilalți?

-Ba da, dar s-au dus până la magazin. Ţi-am spus aseară să te îmbraci că o să răceşti, dar nu m-ai ascultat.

-Nick nu am chef de ceartă. Mă doare capul îngrozitor.

    Găsisem o pastilă la Maddy, după care mă pun să dorm pentru a fi sigură că o să-mi treacă.

                        *****

    Era seară iar mie nu îmi era deloc somn aşa că mă duc să mă plimb. Cunoscând cât de cât împrejurimile, ştiam un foișor prin zona aşa că mă îndrept spre el. Era liniste, exact ce îmi doream în momentul ăsta. Îl vad în depărtare pe Nick ce părea cam abătut. Nu înțelegeam cum mereu mă găsea.

-Pot să stau cu tine?

-Ia vezi poţi?

    Îl privesc cu coada ochiului şi observ un mic zambet ce îşi face loc pe chipul lui. Tăcerea dintre noi devenea tot mai apăsătoare şi oricât încercam să spun ceva emoţiile care mi le dădea doar prin prezenţa lui mă copleșeau atât de tare încât nu eram în stare să scot niciun sunet.

-Îl iubeşti?

    Ştiam la cine se referă dar evitam cât puteam să dau un răspuns rapid.

-Poftim?

-Pe Dylan.. Îl iubeşti?

    Clatin din cap privind în continuu înainte fără să îmi întorc măcar odată privirea spre el ştiind că dacă o voi face sigur mă pierd în ochii lui căprui.

-Atunci de ce stai cu el?

-Pentru ca m-a ajutat mai de mult şi în plus m-am obişnuit cu el.

-Te simţi obligată faţă de el?

-Nu, dar dacă nu e el o să fie altul iar eu tot la fel de "fericită" o să fiu.

-Aşa că nu are sens să intru într-o altă relaţie atât timp cât Dylan mă ştie şi mă suportă aşa cum sunt, cu toate toanele mele.

-Chloe uită-te la mine!

    Mă prefăceam că nu am auzit ce a spus, dar când îmi prinde faţa în mâna lui stângă sunt obligată să îl privesc.

-Uită-te la mine şi spune-mi în faţă că tu nu îl iubeşti pe Dylan.

    Nu înțelegeam cu ce îl ajută chestia asta, dar mă uit în ochii lui şi fără să mai stau pe gânduri îi spun:

-Nu il iubesc pe Dylan.

Nick:

    Ce îmi spusese era din suflet.. Citeam în ochii ei adevar dar sir tristeţe totodată. Deşi nu suportam să o vad tristă habar n-am ce as putea face pentru a o bine dispune.

    Ne priveam unul pe celalalt nefiind capabil niciunul dintre noi să zică ceva. Pentru prima oară după mult timp nu îmi găseam cuvintele, dar ştiam că privirile noastre exprimau mult mai bine ce simteam amândoi în acel moment. Îmi doream atât de mult să o sartut dar mă abtin cu greu pentru că nu ştiam dacă îmi va răspunde sau mă va respinge. Într-un final vocea ei sparge tăcerea făcându-mă să îmi las grijile deoparte si să o ascult.

-Eu si Dylan suntem împreună dar nu ne comportăm ca atare. Nu facem nimic din tot ce ar face un cuplu ci doar ne sărutam din când în când.

-Iar eu tot nu înțeleg de ce stai lângă el daca nu îl iubeşti!

-Ti-am zis, m-am obişnuit cu el. Cred că şi-a dat seama că eu nu ţin la el şi de asta nu are pretenţii de la mine. Ce să o mai lungim cu atâtea explicaţii. Eu nu o să mai iubesc niciodată pe nimeni pentru că nu pot.

    Se ridică în grabă de pe bancă şi începe să alerge cât o ţin picioarele spre cabană. Nu apucasem să îi mai zic, dar nici eu nu mai puteam iubi; şi eu eram în aceaşi situaţie de câţiva ani.

    Merg încet spre cabana meditând la tot ce mi-a spus Chloe în seara asta. Aş vrea să am din nou o relație cu Chloe dar trecuse trei ani de când ne despărțisem, timp în care nu am păstrat deloc legătura. Nu credeam că mai are sentimente pentru mine dar după discuţia din seara asta nu stiam ce sa mai zic sau sa mai cred. Trebuie să mă gândesc foarte bine la ce vreau şi ce simt, apoi dacă e cazul să încerc să petrec cât mai mult timp în preajma ei fără a atrage atenția celorlalți. Mă aşteptau zile lungi şi grele dar abia aşteptam să le fac faţă singur sau împreună cu Chloe.

    Deşi în cabană era linişte totală Christina nu dormea ci mă așteapta în camera noastră nervoasă şi cu lumina aprinsă. Trebuia să mă gândesc imediat la o minciună pentru că adevărul nu il puteam spune deocamdată.

-Unde ai fost la ora asta?

-Să mă plimb.

-Singur?

-Probabil..

-Ești supărat?

-Nu, sunt doar obosit. Merg să fac un duş..

    Camera noastră era vizavi de cea a lui Dylan si Chloe. Am vrut să verific dacă s-a întors si ea la cabana dar renunţ la idee. Intru să fac un duş dar gandul meu era mereu la frumoasa fata care m-a vrăjit cu simplitatea ei. Ies din baie şi îmi fac curaj să deschid uşa camerei lor şi spre surprinderea mea Chloe lipsea. Unde naiba era şi mai ales singură la ora asta? Îmi trece prin minte să mă duc în cautarea ei, dar Christina mă aştepta şi nu puteam risca asa de mult acum.

-Nu te-ai culcat?

-Am vrut sa fiu sigură ca nu pleci iar.

    Nu îi mai zic nimic. Mă întorc cu spatele la ea lăsând-o uimită probabil de atitudinea mea.

-De ce eşti supărat? Şi nu încerca să mă minți că nu îţi merge.

-Cum să nu fiu când faci momente de astea de gelozie tampita.

-Eu te iubesc iar tie ţi se par nişte tâmpenii reacţiile mele?

    Mă ridic din pat şi mă duc în sufragerie pentru a dormi. Mai bine mă culcam pe canapea decat sa o aud pe Christina. Poate cu ocazia asta o vedeam si pe Chloe când vine.

Împreună pentru totdeaunaWhere stories live. Discover now