"Si acum ce facem?" intreaba Jeff.
"Sa zicem ca mai intai aflam cum sa facem o coperta noua." remarc eu motaneste.
"Cora, unde mergem?" vine Lola cu viteza luminii langa noi.
"Da chiar, unde merem?" intreaba si Jeff.
"Mai intai merg sa pun aluatul de strudele in cuptor deoarece s-a dezghetat si apoi... Pai, nu stiu cine ar putea sa faca o astfel de coperta..." spun sincer.
"Hai sa vedem ce stie Slends despre asta." spune Jeff.
"Esti sigur?" intreb.
"E Slenderman, stie si toaca-n cer..."
Merg in bucatarie, pun strudelele in cuptor si ma schimb de hainele patate de sange apoi, scot bunatatile din vatra fierbinte cu gaz si imi iau cateva la mine in genta in caz de nevoie.
"Sa vedem, Marea Carte, Strudele, Servetele, Apa, Furazolidon, Bandaje... Gata, avem tot." spune Jeff.
"Hai sa mergem." spun eu.
Ies din casa, ii pun Lolei lesa si pornim in peripetie prin Codrii Cosminului sau mai bine spus, padurea din spatele casei.
La vreo jumatate de ora de mers, vedem un ciot gigant la care Jeff ii ridica "trapa" si o luam printr-un tunel facut din radacinile arborelui. La capatul tunelului vedem ditamai vila.
"Ah! Casa, dulce casa, hai sa intram."
"Ok, hai sa intram." spun si eu.
Mergem inauntru si dam intr-un living gigant plin de lume, tot felul de proxies si spirite stateau si vorbeau.
Ma trezesc la pamant intr-un val de imbratisari de la Clocky, Jane, Alice si BEN!?
"Mi-o fost dor di tini, copchila!" spune Jane cu accent moldovenesc.
"Sa nu ne mai sperii in halul acela! Tine naibii la sanatatea ta!" ma dojeneste Clocky.
"Of, of, of, tot pitica ai ramas, fetito!"vorbeste Alice cu voce de copil
"I only came here for the huge boobies. Dar, imi pare bine sa te cunosc, roscato." spune BEN cu cel mai tamp zambet pe fata.
La cele auzite, Jeff ii da una lui BEN de zboara in Masky si Masky zboara cu tot cu BEN in canapea si canapeaua zboara cu cei doi in Slendy... Si piticu de gradina sfarseste cu ficatii rupti.
"Ok, scuzati pentru scena asta, nu se intampla prea des, va asigur . Oricum, tu trebuie sa fii Cora, Jeff mi-a spus atatea despre tine ca a trebuit sa ii leg gura cu banda adeziva doar ca sa nu ma mai trancane la cap. Eu sunt Slenderman, incantat de cunostiinta."
"Si eu sunt incantata de cunostiinta." spun respectuos.
Din spatele lui Slendy vine un caine mare, husky cu blana rosie care sare pe Jeff si il spala pe fata cat pentru trei luni.
"Ho, gata, sezi, Smile, baiat cuminte..." rade Jeff.
Apoi Smile se intoarce cu fata la Lola si incepe sa se dea pe langa ea...
"Hei, vrei sa fim prieteni?"spune Lola.
"Hai sa fim prieteni, Leapsaaa!!!"ii raspunde Smile si apoi se iau amandoi si da-i frate, joaca prinsa.
Ii aratam cartea lui Slender si acesta o studiaza.
"Ati rupt coperta destul de rau, un altfel de sigiliu din acesta nu se poate reface decat de un inger cu aripile in stare perfecta, destul de matur pentru ahem... treburi."
"Deci, ce ne facem, Buni nu ne poate ajuta, eu am aripile paralizate si nici nu sunt destul de matura la minte pentru imperechere."
"Stii ca poti sa iti refaci aripile, cu greu dar poti."spune Slender.
"Cand am fost la cei mai inalti ca grad, mi-au spus..."
"Stiu ce ti-au spus, dar tu poti sa o faci."
"Hai sa incercam."spun eu.
Imi deschid aripile si incerc sa dau din ele. Se misca complet de vreo cateva ori si obosesc.
"A fost bine pentru inceput..." gafai eu
"Sa zicem... O sa iti ia ceva timp sa te recuperezi complet dar daca o tii tot asa, intr-o saptamana te refaci..." spune Slender
"Ok, si acum ce facem?" intreaba Jeff.
"Pai, trebuie sa adunati niste ingrediente."
"Ce fel de ingrediente?" intreb eu.
"Sa vedem, parul unei vrajitoare, unghiile unui demon, un solz de dragon si dintele unui strigoi."
"Asta o sa fie cam greu de adunat in doua luni pana se termina vara."
Incepem sa cautam prin harti ceea de ce avem nevoie si deodata...
"Cora, esti bine?" spune Jeff inainte ca totul sa se faca negru
-In visul Corei (sau realitatea alternativa)-
Ma trezesc in patul meu mare, de regina si imi amintesc de faptul ca am scoala. Ma uit rapid pe telefonul meu care era un... Galaxy S5?? Eram in data de 21.06.2015??
Ma imbrac rapid in hainele mele obisnuite (Blugi, tricou cu formatie si tenesii colorati) apoi gonesc pe usa pana la liceu.
Acolo lumea isi bate joc de mine, de faptul ca sunt o tocilara cu sarme in dinti si ochelari, de faptul ca am culoarea parului pe care o am si pentru simplul fapt ca... exist.
"Au!!" tip in timp ce Sidney ma trage de par rupandu-mi cateva suvite mici.
"Nu stiam ca simti ceva, nu erau roscatele cumva fara suflet?"
"Sa mi-o sugi!" ii urlu eu.
Atunci imi da un pumn de ma lasa pe jos, imi calca pe cap cu tocul subtire si imi rupe ochelarii in doua.
"Sa nu te aud ca imi prinzi tupeu. Hai mars langa ceilalti prosti care s-au sinucis in scoala asta. Iti gasesc chiar eu copacul in care sa-ti pui streangul la gat, fix langa ceilalti emonei..."
"Lasa-ma dracului in pace, ce pula mea ti-am facut? Cu ce te-am ranit? Daca as vrea as putea sa te omor dar nu o fac ai inteles??"
Ma apuca de mana, ma taraste in cabina ingrijitorului, ma leaga cu banda adeziva la maini si la picioare apoi isi scoate un briceag si il indreapta spre mana mea.
"Sa vedem cate taieturi ai?" spune ea si arata spre cicatricile vechi, sterse si aproape invizibile.
Incepe sa taie fiecare portiune de piele de la incheieturi pana la cot.
In final, era o balta de sange. Ma dezleaga apoi fuge din cabina si incepe sa urle.
"Avatar Cora este emo!!!! Avatar Cora!!" urla ea in batjocura, facand aluzie la The Legend of Korra, personajul principal avand un nume care se pronunta precum porecla mea.
"Care Cora? Mai bine zis Xonia..." se face de data asta aluzie la numele meu mijlociu.
Ma tarasc din cabina ingrijitorului pana la cabinet, primindu-mi cateva flegme pe drum si lovituri in spate. Dar, unde e Seth?
Ajung in cabinet si acolo asistenta ma primeste cu un zambet mai fals decat toata fata agresoarei...
"Coraline, Doamne, esti ranita!" imi spune asistenta pe care voiam sa o iau la injuraturi doar pentru grija falsa pe care mi-o purta.
Ma bandajeaza si chiulesc de la ultimele doua ore, bine, nu era un chiul avand dreptul sa plecam cand vrem in aceasta ultima saptamana, dar ma face sa ma simt rebela.
Imi iau o sticla de vodka si incep sa beau. Oricum, nimeni nu observa. Mama e la slujba ei de fotomodel, tata, e la banca si cred ca are treaba, nu pot sa ma duc in biroul lui...
De nervi fac o plimbare prin curte si dau peste o piatra funerara mica de tot.
"In memoria Lolei, cea mai buna prietena necuvantatoare..."
...necuvantatoare... La ce se refera? Lola a vorbit dintotdeauna...
Ma mai plimb un pic, sar gardul si dau peste un... cimitir? Plimbandu-ma pe acolo dau de un cavou mare de doua locuri
Jelim tragica moarte a lui Seth-Oliver Rivers (N: 11.05.1996 D: 11.05.2015- Accident Rutier) si a sotiei sale Beatrice-Leah Seraphine-Rivers (N: 03.03.1996 D:11.05.2015-Acelasi accident rutier). Ei vor ramane vii in inimile noastre...
Ce vrea sa insemne asta, e cumva vreo gluma proasta? Trebuie sa sun pe cineva...
Formez numarul lui Jeff pe care il stiu pe de rost, dau sa apelez.
"Hai...Raspunde..." spun eu nervoasa.
"Numarul apelat nu este existent, va rugam verificati modul de formare..." imi raspunde robotul de la Orange.
Ma uit in agenda si gasesc un contact cu numele lui... Apelez si incepe sa sune.
In departare se aude un ton de iPhone 6. Ma uit in jur si dau de Jeff... In forma "de iluzie".
"Ce ma bucur sa te vad, nu stiu ce se intampla aici... Trebuie sa ma ajuti. Nu inteleg de ce este cimitir aici si de ce exista un mormant al lui Seth si..."
"Stai? Nu mai tii minte nimic? Poate o fi de la cazatura, Seth si Bea erau in drum spre spital cand Sidney s-a izbit intentionat in ei."
"Cum adica? De ce mergeau la spital?"
"Deci, tu chiar nu mai tii minte nimic... Si mirosi a alcool, Cora, cat ai baut?"
"Cateva guri, dar de ce mergeau Seth si Bea la spital?"
"Proasta esti, ai avut transplant de inima si tu bei? Se vede ca Seth nu e prin preajma. Bine, ei se duceau la tine la spital, erai in coma, te-ai lovit la cap cand te-ai aruncat de la etajul doi. Voiai sa te sincuizi dupa o cearta cu maica-ta, te lovise peste spate cu fierul de calcat incins, ai noroc de faptul ca ai prins la un doctor bun..."
"Oh, mai bine nu imi spuneai..." rasuflu eu si-mi amintesc tot ce ar insemna visul asta...
Dar, daca Seth e mort, cu cine am vorbit mai demult?
Ma las pe spate sa cad si inchid ochii.
"Cora!"
-In realitatea nostra-
"Cora!" urla Jeff din nou, in forma sa adevarata.
"Ce se intampla, multumesc cerului, a fost doar un vis!"
Dar, totusi parea asa de real...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Pam, pam,pam, a iesit si capitolul nou... De-aici incepem actiunea....
Multumesc pentru toate citirile, voturile si comentariile, multe m-au determinat sa continui cu cartea asa ca, aici sunt... Va rog treceti si pe la cartea cealalta, ar insemna enorm, fiind o carte pe care o scriu de mai mult timp ca aceasta...
Multumesc pentru 4.9K citiri, vote daca va place, comment daca mai aveti vreun sfat si keep daydreamin', folks!!