-H...H...Harry,ce-a fost asta?
A stat 1 minut,apasand pe unul din butaone.Acesta indica parterul.Presa in continuu micutul buton rosu,cu degetul sau mare dar nimic.
-A...Um...Cred ca ne-am blocat aici!a spus el incetisor,intorcandu-se la mine.
-Cum?am tipat eu.
-Da,dar sigur va veni cineva sa ne scoata!Nu iti fa griji!
Pret de cateva seecunde am stat in loc,uitandu-ma cand in stanga,cand in dreapta,cand in fata,cand in spate.
-De ce se apropie peretii?am spus eu,nemaiputand sa ma misc.
Ma uitam fix la usa care ar fi trebuit sa se deschida.Un brat mi-a atins talia,mangaind-o.
-Esti claustrofoba?s-a auzit o voce groasa,care avea tente de ingrijorare.
-Da...Harry,imi e frica!Daca nu mai iesim de aici?
Si-a sprijinit barbia de umarul meu,de data asta tinandu-ma mult mai strans in brate si spunandu-mi:
-Hei...sunt aici.Ti-am spus ca nu are ce sa se intample rau atata timp cat esti langa mine . Vom iesi de aici si vom fi ok , este doar un lift .
Nu am mai apucat sa scot vreun sunet.Am simtit cum eram in cadere libera si cum ochii mi se inchideau,lumina devenind tot mai slaba.
~Perspectiva lui Harry~
Lesinase.Am prins-o imediat.
-Anabella!Anabella!am tipat eu.
Cu toate astea,nu s-a intamplat nimic.Era in continuare inconstientaM-am asezat in genunchi,punandu-i capul in poala mea.Mi-am luat telefonul din buzunar si am tastat rapid numarul de pe un afis,acela fiind numarul special la care trebuia sa suni in caz de asa ceva.
Cei care au raspuns au spus ca vor fi acolo in 15 minute,deoarece erau chemati deja la o alta urgenta.In timp ce asteptam,incercam din rasputeri sa o trezesc pe Anabella.Fara rezultat insa.Eram speriat.Puteam doar observa cum pieptul i se ridica si coboara.In afara de respiratie,nu dadea niciun semn.Ochii ii erau inchisi perfect,nemaiputand admira acel albastru-verzui,care era o culoare superba,nemaiintalnita vreodata.
Trecusera 10 minute.Am observat ca usor ochii ei au inceput sa se deschida.
-Harry...un..d..e sunt...em?a spus ea sacadat.
-Inca in lift.In 5 minute vor veni ajutoare.Ti-am spus ca totul va fi bine.Cum te simti?
-Inca sunt putin ametita.
Am sarutat-o pe frunte.
-Pentru ce a fost asta?
-Fara motiv,i-am spus eu,zambindu-i.
Oricum ar fi fost,toti stiti adevarul.Normal ca am facut-o cu un motiv.O iubeam atat de mult si ma bucuram ca si-a revenit.
S-a auzit un bipait iar usa s-a deschis.Se pare ca problema era rezolvata.Am iesit amandoi din lift.
~Perspectiva Anabellei~
Liftul a fost reparat.Am iesit din lift,dar nu pe picioarele mele,ci in bratele lui Harry.Acesta le-a multumit celor care au reparat liftul.
-Harry,pot merge si singura!
-Nup,nu poti!
-Ba sunt absolut sigura ca pot!Haide,lasa-ma jos!
A oftat si m-a lasat jos.Imediat ce am atins pamantul cu propriile picioare,mi-am pierdut echilibrul si era cat pe ce sa cad iar dar Harry si-a pus imediat mana in jurul soldului meu,prinzandu-ma.Eram din nou in bratele lui si ma purta in stil ''mireasa''.
-Ti-am spus ca nu vei putea merge singura?
-Ba puteam!Trebuia sa ma lasi sa merg singura!Nu sunt un copil!
- Ba ești . Un copil mare și incapatanat , rade el .
-Foarte amuzant!Am uitat sa rad!Ha ha...Acum mergem afara?
-Sigur!mi-a zis el.
In scurt timp am ajuns la parter.Ne-am indreptat spre iesirea principala din spital.Un vant aspru si rece,mult prea rece pentru o zi de septembrie m-a lovit din plin.Ne-am asezat pe o banca.
-As vrea sa te intreb ceva...a spus Harry,apropiindu-se de mine.
-Ce?
-Lunea viitoare vom avea premiera noului videoclip si dam o petrecere.Ai vrea sa vii?Acolo vor fi Eleanor si Perrie!Sunt convins ca va veti intelege de minune!
-Hm...Da,mi-ar placea!Dar nu stiu adica...vezi tu,nu vreau sa se zica ceva in presa sau ceva...
-Nu va spune nimeni nimic!Suntem doar prieteni si atat!Desi...
-Nici sa nu te gandesti!Exact cum ai spus,prieteni!
Fatuca aceea optimista si super draguta s-a transformat intr-una trista si foarte dezamagita.
-Deci...vei veni cu mine?
-Bine!i-am spus eu,fracandu-mi mainile de corp.
-Iti este frig?
-Putin,am soptit eu,dand aprobator din cap.
Si-a scos sacoul si m-a imbracat cu el,luandu-ma in brate si lipindu-ma de el.
-Iti multumesc ca ai acceptat sa vii cu mine!Sunt atat de fericit!
-Nu ai pentru ce!Doar suntem prieteni,nu?
-D..a.
De fiecare data cand cuvantul ''prieteni'' se referea la noi,devenea atat de trist.Era plin de dezamagirem si il simteamranit.Nu aveam ce face.Oricat de mult tineam la el trebuia sa inteleaga ca nu pot sa incep o relatie cu el,nu acum!Era mult prea devreme si nu vroiam sa fiu ranita.Imi doream ca prima relatie sa fie o experienta frumoasa si,de ce nu,sa dureze o viata intreaga.Imi parea rau de Harry.Daca ar sti cat de mult ma doare si pe mine cand ii spun toate astea...Dar nu...nu pot sa accept o relatie cu el in momentul asta!Vreau sa fim prieteni,o perioada.Vreau sa stiu mai multe despre el,nu doar ceea ce aapre pe net.
Au urmat momente de tacere.
-Stii ce?M-am saturat!Sunt satul pana peste cap,da?Imi spui ca ma iubesti,ma lasi sa imi fac iluzii si ma respingi dupa,spunand ca suntem doar prieteni?Stiu ca e absurd sa iti cer sa faci o alegere dar imi e greu...Poate nu pare,dar inauntru sunt sfaramat.Sper ca esti multumita ca dupa ce m-ai facut confuz,dupa ce m-ai ametit,m-ai lasat cu ochii in soare,facandu-ma sa am in fiecare zi speranta la ceva!Intre noi chiar nu poate fi nimic,asa,dupa tine?M-am saturat de tine,oricat de mult te-as iubi,nu stii sa faci altceva decat sa te joci cu mintea mea!Esti o mincinoasa!Si tu ma vrei numai pentru faima,nu?
Reactia lui m-a speriat.Dintr-odata s-a intamplat totul.A fost ciudat dar ce a spus la final chiar m-a ranit.Nu mint si nu il vreau pentru faima.Si eu vreau sa ma apropii de el dar simt ca nu sunt inca pregatita pentru asa ceva,simt ca nu e timpul...
-Harry...i-am zis plangand.
S-a uitat la mine cu dispret prima data.Privindu-ma dupa,pentru cateva secunde bune in ochi si-a dat seama ca durea ceea ce a spus.Mi-a luat mainile intr-a lui:
-I...i...imi pare rau!
Am dat negativ din cap.Mi-am dat sacoul lui jos,l-am trantit pe banca si am inceput sa fug.Nu ma mai uitam in spate.Auzeam doar pasii si strigatele lui,dar nu aveam de gand sa ma opesc.Am intrat in spital,continuand sa alerg.De data asta,am luat-o pe scari.Nu mai aveam aer si aproape ca cedeam.Da,adevarul e ca nu sunt obisnuita cu efortul fizic.Dar el era,asa ca,dupa ce mi-am tras rasuflarea am inceput din nou sa fug.Salonul era tocmai la etajul 5.
Cand am ajuns,am impins usa in urma mea,lipindu-ma cu spatele de ea.Forta lui Harry a reusit sa o deschida.
-Pleaca!am racnit.
-Imi pare rau...nu am vrut sa spun asta!isi cerea iertare,cu o voce suspinanda.
-Nu ai vrut?Serios,nu zau?Tu chiar crezi ca eu sunt una din curvele care s-au folosit de tine?Tu crezi ca eu as putea face asa ceva?Iti spun eu ca nu!Nu ma intereseaza nimic din toate astea.Dar nici nu vreau sa ma grabesc!De ce sa stricam ceva atat de frumos?De ce nu putem ramane prieteni o perioada?Inteleg ca ma iubesti si ca e greu sa astepti un raspuns dar gandeste-te la mine daca tot pretinzi cat de mult tii la mine!Imi este mult mai greu sa fac o alegere si asta dureaza...Nu imi pot inchipui ca ai crezut ca sunt ca altele...parca eram speciala,unica,nu?Si deodata ma confunzi cu toate parasutele cu care ai fost sau cu care te-ai culcat!
-Asulta-ma...nu am vrut...
-Nu ma intereseaza!Ma doare atat de tare ceea ce ai spus!Pleaca naibii de aici si lasa-ma in pace!Pff...si eu care am fost o idioata si te-am crezut!Pleaca!am spus eu plangand.
S-a asezat in genunchi,la nivelul meu.
-Imi pare atat de rau...Te implor din suflet,iarta-ma!
-Sa te iert?Cred ca glumesti!Pamantul catre Harry!Nu e 1 Aprilie,draga!Acum,pleaca,te rog!
-Nu!Nu voi pleca pana cand nu voi rezolva totul si pana cand ma vei ierta!Imi pare rau pentru ce am spus dar...e greu sa te indragostesti de o persoana din prima clipa,sa ajungi sa o iubesti ca un nebun si ea sa iti faca jocul o perioada,iar dupa sa te respinga!Intelege-ma!Nu mi-e usor si te cred,nici tie!Iti jur ca imi pare rau!Te rog,iarta-ma!Iti voi da timp si voi incerca sa fiu mai rabdator!a spus el.Mi-a luat usor mainile in ale lui.Am incercat sa le retrag dar era cu mult mai puternic decat mine.Nu observasem pana acum cateva secunde dar avea lacrimi in ochi.
-Harry...probabil as putea ierta dar niciodata nu as putea uita!
-Stiu ca ti-am gresit si imi pare nespus de rau...Nu mi-o voi ierta niciodata!Nu suport sa te vad plangand si e cu atat mai groaznic sentimentul cand stiu ca e din vina mea!Ma comport ca un descreierat obsedat de o fata!Imi pare rau...doar as vrea sa faci o exceptie!Sa uiti totul si sa imi mai acorzi o sansa!Nu te voi dezamagi!