Harry POV - Peste 20 ani
- Iubito, știi cumva pe unde sunt copiii? O întreb pe Caroline în timp ce intru în bucătărie. E lângă aragaz și pregătește niște paste, mâncarea mea favorită.
- Cred că sunt în livingul alăturat. Am auzit că dau o petrecere sau ceva având în vedere că vor pleca în primul lor turneu.
Casele Styles și Tomlinson sunt pe aceeași proprietate, evident. Ne-am asigurat de-a lungul vieții că nu le lipsește nimic copiilor, motiv pentru care casele noastre sunt una lângă cealaltă, avem o mică piscină în spate, iar alături, un mic foișor pentru diminețile călduroase de vară. Legat de Liam și Niall, ei bine sunt amândoi căsătoriți și cu copii adolescenți de șapteprezece, respectiv optsprezece ani. Sunt stabiliți pe undeva prin capătul Londrei. Ne întâlnim destul de des.
- Mergem la ei? Întreb, ciupind-o de fund.
- Harry, termină. Mergi tu, vin după ce termin pastele. Mă sărută scurt și apoi își vede de treabă.
Aprob și ies, mergând în pas alert către casa alăturată, apoi bătând de două ori în ușă pentru a anunța că am venit, dau buzna înăuntru. În living sunt cei cinci copiii într-o poziție care nu pare tocmai umană. Ce naiba, joacă covrigul uman sau ce?
Edy stă în patru labe, cu mâinile date în spate pe sub picioare, ținând o telecomandă în mână și strigând ca un bebeluș. Și când te gândești că are douăzeci de ani. Luisa îl călărește efectiv, cu fundul pe capul lui, atârnată cu mâinile pe spatele lui pentru a lua probabil telecomanda. Nina este deasupra ei, răsturnată pe burtă, strigând în gura mare Fifty Shades Of Grey, iar Mellody stă la fundul lui Edy încercând să-i smulgă telecomanda din mână.
Doar Scott stă liniștit pe canapea, cu un bol imens de popcorn, privindu-i.
- Nu pot să mă prind cu cine semeni tu așa de liniștit. Îi spun șatenului. Ambii tăi părinți sunt mai retardați decât un înteg spital de nebuni. Chiar și bunicii tăi nu sunt tocmai ok.
- Nu e vorba de asta, unchiule Harry, doar că imaginea asta e mai bună ca orice film.
- Ai dreptate, Scott, dar trebuie să-i oprim cumva.
- N-am idee cum.
- Am eu una. Și încă cum.
Mă duc în fața lor, însă nimeni nu mă observă încă. Îmi reglez vocea și strig:
- Dacă îl mai presați mult pe Edy va trage un vânt așa de mare și puternic încât va trebui dezinfecție pe următoarele trei străzi din jurul blocului.
Atunci cu toții se ridică și se trântesc pe fotolii sau pe canapea, chicotind de replica mea.
- Tată! E stupid și jenant! Știi bine că aveam problema asta doar la zece ani!
- Așa e fiule. Mi-e milă de Nina. Nu te-a intoxicat până acum?
- Tată, nu-mi mai speria iubita!
- Bine, bine. Scott, apropo. Sper că ai grijă de Mellody. Cu toate că ești nașul meu tot te pot castra.
Ridică mâinile în semn de apărare și apoi o trage în brațe pe fata mea, aplicându-i un sărut pe frunte.
- Știți unde vă sunt părinții? Întreb tripleții, însă dau negativ din cap.
- De fapt, am vrut să-i chem mai devreme, dar când am ajuns în dreptul camerei lor s-au auzit sunete de acțiune, așa că am zis pas. Spune Luisa, scuturându-și capul în semn de dezgust.
- Bine, prea multe detalii.
- Las-o așa, sunt sigur că vor fi pe alee la timp mâine dimineață înainte să plecați. Eu vă las. Nu uitați, mâine la cinci vine autocarul de turneu. Vă rog, nu-l traumatizați pe șofer din primele secunde. Am făcut asta în primul turneu cu One Direction și ne-a lăsat într-o benzinărie pentru douăzeci și patru de ore. Tu știi ce incomfortabile pot fi tejghelele?
- Tată, toată lumea știe cât de incomfortabile sunt tejghelele. Râde Mellody.
- Plus că noi suntem noua generație. Noi suntem O Nouă Direcție. Comentează Edy, strângând-o în brațe pe Nina.
Au dreptate. Sunt o nouă generație și au o nouă direcție. Sunt moștenitorii unei direcții.
- Aveți grijă, fetelor. Spune Care, sărutând frunțile celor trei.
- Aveți tampoane de rezervă în fiecare buzunar al rucsacelor, bagajelor și al poșetelor. Adaugă Alyssa, făcându-le să-și de-a o palmă peste frunte.
- Băieți, aveți grijă de fetele astea. Sunt unice și voi știți asta. Spune Louis, îmbrățișându-i pe amândoi, apoi bătându-i pe spate.
- V-am pus în fiecare buzunar al pantalonilor, cămășilor și al sacourilor câte o cutie de prezervative. Aveți grijă cu protecția! Spun, bătându-i pe spate.
- Doamne, unchiule Harry! Strigă Scott, iar exact când vroiam să îmi cer scuze adaugă. Doar nu credeai că noi nu avem provizii. Râd și îl ciufulesc.
- Aveți grijă copii. Succes! Vă vom asista la fiecare concert în parte, vom veni cu avionul. Spun Alyssa și Care, făcându-le cu mâna.
- Ai grijă și tu ce faci acolo, Durexa.
- Unchiule Harry!
*