Tris
Era ora 01:41 in câte îmi arata ceasul din bordul mașinii si probabil am încălcat de ceva vreme limita legală de viteză, iar pe fratele meu, pentru prima dată în viață mea, îl văd alb ca varul când conduc eu. Era și normal, nu l-am lăsat să se urce în locul meu la volanul mașinii nici în ruptul capului, eram plină de nervi, și el știa asta, asa ca a ales sa tacă până era sigur ca sunt cât de cât liniștită.
-Tris... Oftează enervat... Cred ca ar fi timpul să încetinești. Spune privindu-ma încruntat.
-Cum a îndrăznit... Crâșnesc din dinți. Idiotul dracului, în viață de zi cu zi poate să facă ce vrea el cu numele meu... Dar la curse eu sunt WhiteTiger până la capăt. Urlu plină de nervi dând cu pumnul în volan.
-Tris, știm de la început ca dacă te legi la cap cu el, numele tău la prima șansă va fi furat....
-În niciun caz, blonda ceea nici ca știe în ce ordine sunt pedalele sau la ce sunt bune butoanele de pe volan și cele care se află în bord și în locul casetofonului... Marai cu o mâna în cap și una pe volan, luând o curbă din scurt... În ritmul ăsta voi avea nevoie de cauciucuri noi încurând.
-Aici ai dreptate, aproape ca a făcut praf mașina când a fost nevoie să ia prima curbă... Rade Tobi facandu-ma sa-l sagetez cu privirea.
-Nu e de râs, ăștia se joacă cu numele meu, toți oamenii de la pistă cred ca sunt eu în mașină acea nenorocită... Suspin aproape plângând de nervi.
-Nu cred ca sunt atât de idioți să creadă așaceva...
-L-ai auzit și tu pe Conor... "Se pare ca W.T. si-a cam ieșit din mâna în ultimi ani"... Îl îngân eu pe fostul meu mecanic, care se pare ca a devenit foarte important după ce am plecat eu de aici, un mecanic al dracu' de imbecil... Ultima dată când l-am lăsat să îmi umble la mașină, a încurcat toate circuitele pe acolo, dar din milă, nu l-am dat afară și acum imi târăște numele prin noroi, cu prima ocazie am să îi înfig un glonț în inimă, nenorocitul dracu, stie ca nu sunt eu in masina aceea, eu am stil cand conduc.
-Lasă-l, e un măgar și nimeni altcineva înafară de el nu crede asta, erai cel mai bun pilot de pe pista și asta nu s-a schimbat. Mormaie Toby, degetele lui albindu-se pe usa masinii, încercand disperat sa ma calmeze.
-De unde ti-a mai venit asta, Tiger a fot mereu cel mai bun, și eu am fost ascunsă mereu în umbră lui. Oftez eu, scoțând telefonul din buzunar, și trimitandu-i mesaj mătuși, ca vom mai întârzia o vreme.
-Mi-a venit asta, fiindcă tu poți să conduci exemplar și atunci când nu te uiți pe drum... Bombane smulgându-mi telefonul din mână, eu clipind des, și apoi fixându-mi iar privirea pe drum. Nu sunt pregatit sa mor.
-Da, dar el nu a avut niciun accident, cel puțin niciunul în care să fie el la volan... Mormai tragand tare de volan spre dreapta, fiindcă mi sa părut ca văd fum ieșind de undeva.
-Ai dreptate, însă, frânele erau blocate, iar direcția era făcută praf... Zice fratele meu încruntat, când vede și el norul de fum care se ridica deasupra NY-ului.
-Asta arată ce mecanic bun sunt... Marai exasperată și plină de nervi.
-Nu, asta arată ca mașina a fost sabotată, in garajul de pe pista, Coșmarul mergea perfect, iar acolo, zici ca nu i s-a mai facut o revizie de ani buni... Ofteaza Toby serios, eu aproape inecandu-ma cu propria salivă.
-Nu mai pomeni de mașină aceea, cât timp sunt eu la volan.
-Și de un lucru mai sunt sigur, blonda aceea plasticată, nu va putea niciodată să conducă la fel de bine cum o faci tu Coșmarul, aveai încredere deplină în mașina aceea, știai tunelul la perfecție, iar parașuta aceea, nu a intrat în tunel niciodată... Parca pot vedea cu coara ochiului cum îi pulsează nebunește vena de la tâmplă.
-Draga, nici eu nu am de gând să mai întru în tunel sau în mașină aceea vreodată.
-Ba da, o vei face, poate nu acum, dar în viitorul apropiat va trebui să o faci, eu nu pot să conduc în tunel, știi foarte bine ca nu pot să țin sub control Coșmarul, mașină aceea parcă e vie...
-Și dacă nu va fi nevoie de Coșmar? Intreb incercand sa il fac sa cedeze.
-Ba da, v-a fi, fiindcă de când ai plecat tu, s-au făcut câteva modificări la cursa Tigrului. Zice fratele meu încruntat.
-Anume?
-Pai, la prima rundă, cel care va face "coada" lotusului, va trebui să treacă prin tunel. Și doar Coșmarul poate să atingă viteză necesară, în așa fel încât să întri și să iesi prima din tunel... Ofteaza Toby inclinandu-se spre parbriz, ca sa studieze mai bine norul de fum.
-Aham... Și și așa, dacă reușesc eu să fac coada, v-a trebui să fac și o "petală", asta înseamnă ca trebuie să ne sincronizăm, ști foarte bine ca trebuie să ajungem deodată, în același timp primi în mijlocul florii, iar eu nu am spus ca voi concura... Pufnesc enervata.
-Ne vom sincroniza, vom face antrenamentele, iar când v-a veni timpul, tu te vei urca la volanul Coșmarului și ni te vei alătura, știu foarte bine ca te minți singura când zici ca Sulița e preferată ta, mereu a fost Coșmarul, ai ținut la mașina aceea ca la ochii din cap, doar ca acum îți este frică să te mai urci la volanul lui, fiindcă crezi ca lucrul ce s-a întâmplat atunci se va repeta... Maraie enervat și bombane speriat, când vede casa în flacari din față noastră, am pus o frâna bruscă, Toby aproape intrând cu capul în parbriz, noroc ca are centură...
-Tu suna la ambulanță, eu mă duc să văd dacă e cineva înăuntru. Zic dandu-mi geacă de piele jos, rămânând doar în teniși negri, niște blugi strâmți tot negri, și un tricou mai larg roșu. Mi-am prins părul lăsat pe sapete, intr-un coc, fiindcă nu vroiam să mi-l pârjolesc.
-Doar nu ai de gând să... Zice cu ochii mari.
-Ori eu, ori tu... Nu am să las să se întâmple asta iar... Zic eu dandu-mi centură jos, și ieșind glonț din mașina, indreptandu-ma spre casă în flăcări, am intrat repede, auzeam țipete de la etaj, dar nu aveam pe unde să mă urc, fiindcă scările erau arse de tot, m-am prins de balustradă din fier, în momente ca astea mă bucur ca mi-am luat mănușile cu mine. M-am urcat cu grijă, încercând să nu mă ard, pe micuțul hol, am dat de două corpuri, unul al unei femei, și celălalt al unui bărbat, aveu arsuri grave, m-am apropiat de ei, nu mai aveau puls, m-am apropiat de ușă unde se auzeau țipetele, și am dat de o fata bruneta cu ochii albăstri, spre gri, nu parea cu mult mai tânără decât mine... Părea îngrozită, ascunsă acolo intr-un colț, am luat-o de mâna, și am sărit pe cel mai apropiat geam, ajungând pe iarbă, la început am crezut ca mi-am rupt ceva, dar eram ok...
-Ești bine? O întreb cu vocea destul de răgușită, din cauza ca am inhalat al dracu' de mult fum.
-Mhm... Mormaie aproape leșinată.
-Dacă leșini, îți promit ca nu te-ai omorât incendiu, te omor eu... Marai cu privirea încețoșată.
-Ok... Ofteaza fara vlaga.
-Tris!! Tris!! Nu mă părăsi și tu femeie... Îi aud vocea fratelui meu, apoi simt o palma destul de puternică, care îmi lovește obrazul.
-Au!! Tip ridicandu-ma în fund, Toby luandu-ma în brațe.
-Ok, deci ești în viață... Zice el strângându-ma în brațe, destul de tare după părerea mea fiindca mi-am auzit coastele trosnind.
-Dacă îmi rămâne semn, te chelesc... Zic eu enervată.
-Lasa, ca trece... Aud vocea brunetei intorcandu-ma spre ea... Avea un zâmbet măricel, și ne privea cu ochii strălucitori.
-Și cum te cheamă? O Întreaba fratele meu curios, folosind sarmul lui specific, deja mi-e rau...
-Ginger Ross, dar mi se spune Gin... Sopteste rosind si privindu-l rusinoasa pe fratele meu... Te rog nu...
-Noi suntem Beatrice și Tobias Henderson, gemeni nedespărțiți, oarecum... Rad slab sprijinindu-ma de fratele meu.
-Nu știi cumva ce s-a întâmplat cu părinți mei? Întreaba curioasa, insa nu era urma de frica sau tristete in vocea ei, poate doar speranta.
-Paaaai... Spun privind oriunde doar la ea nu, uram să dau vești de genul, poate eram un om rece in cea mai mare parte a timpului si nu imi pasa cine moare sau de ce atata timp cat familia mea era bine... Si da, poate omoram oameni doar fiindca m-au enervat, insa uram sa anunt copii ca le murisera parintii, asta doar fiindca stiu cat de distrusa am fost eu cand am aflat de tata.
-Deci s-au dus... Spune, dar nu părea prea trista.
-Ce e cu reacția asta? Întreb curioasă.
-Păi, erau niște bețivi incurabili, și mă băteau non-stop zice ea ridicandu-si mânecă hanoracului negru pe care îl purta, arătându-ne niște vânătăi ce păreau destul de recente.
-Deci tu ai... Intreb confuza aratand spre casa inca in flacari.
-Da, acum e momentul în care mă duceți la poliție? Acum părea destul de speriată, eu și fratele meu ne-am privit unul pe altul.
-Neah... Zicem eu și fratele meu zâmbind.
-Am impresia ca voi nu sunteți normali... Mormaie serioasă, mijindu-si ochii la noi.
-Nici pe aproape... Chicoteste fratele meu si o ajuta să meargă până la mașină, fiindcă eu mă țineam cât de cât pe picioare.
-Eu conduc... Strig urcandu-ma repede în mașină.
-Nici gând!! Maraie fratele meu serios, luandu-ma în brațe și mutandu-ma pe scaunul pasagerului, el urcandu-se la volan.
-Ok, ok... Renunt învinsă, dandu-i lui cheile.
-Si, cati ani ai? Intreaba Toby incervand sa faca conversatie.
-21, fac 22 peste câteva luni... Zice ea zâmbind, și fratele meu rânjește.
-Si, ai mai condus o mașină? Îi aud vocea lui Toby, eu privindu-l curioasă.
-Da, am fost în echipa lui Robinson cateva luni, dar m-au dat afară, fiindcă nu mă înțelegeam cu WhiteTiger... Maraie Gin, eu dând cu pumnul în bord exasperata, am muncit ani buni pentru numele ala si acuma o nenorocita care nu stie sa conduca mi-l distruge.
-Incearca să nu mai pomenești de W.T. și T. cât timp e soră mea în mașină...
-Păi dragă mea Gin... Bine ei venit în echipa Henderson.. Marai enervata lasandu-mi fruntea sa sa se sprijine de fereastra.
-Tris... Zice Toby cu dojană.
-Stai, stai, tu ești acea Tris? Întreabă Gin curioasă, sunand de parca urma aa lesine, eu vrând să îi rup gâtul lui Toby, Hendersonii aveau un nume pe pista, eu aveam unul si o multime de admiratori.
-Aham... Mormai asteptand valul de intrebari.
-Știam eu ca Britny nu este cea originala, mai ca știe care e accelerația... Pufneste serioasă, și aici, eu sunt de acord cu ea...
-Eh, te rog sa faci cunoștință cu Tigrul Alb, unica și inegalabila Tris, și cu Șoimul, fosta Panteră Neagră, aducă je, Toby.... Zice fratele meu cu voce de prezentator de reasling.
-Da, tu trebuie să îți recapeți numele, nu îmi place ca ți se zice Șoimul singuratic, e prea... trist, suntem o familie de feline... Mormai imbufnata, isi pierduse numele dupa ce am ramas doar noi doi, iar eu in loc sa fiu in echipa lui, il alesesem pe Alex.
-Nici mie nu îmi place, dar ce să îi faci? Bombane deranjat.
-Asta ii faci, dacă nu ti-o coc, la fel si mătușa, la început a fost Ghiepardul, dar a pierdut în fața tatălui lui Alex, și i-a fost luat numele, ea fiind nevoită să îl folosească pe acesta de acum.
-Eh, eram o familie cu nume de mâțe uriase... Chicoteste Toby facandu-ma sa imi dau ochii peste cap.
-Și tată era regele portului, până să aibă accidentul acela, de aceea nu vreau să mă întorc acolo, fiindcă pe pistă acea era să îmi pierd fratele și apoi iubitul, pe care aș vrea să îl omor, era să mă pierd și pe mine la un moment dat, iar pe lângă asta, acolo ne-am pierdut tatăl...
-Și, până la urma, Gin unde o sa stea? Întreaba fratele meu curios.
-La noi, avem destule camere libere...
-Ok, dar cu mașinile?
-Le va folosi pe cele ale mătuși, o să avem un nou Ghiepart, Max le v-a folosi pe cele ale Rasului, sau ale unchiului Cole, dacă e mai clar.. Și așa, el e plecat în Africa. Spun incercand sa imi conturez un plan in minte.
-Deci Mel dacă e de acord și se băga le v-a folosi pe cele ale Pisicii Salbatice, sau ale mătuși Patricia...
-Dap...
-Și le v-om da și pandantivele... Intreaba fratele meu incercand sa isi dea seama ce coc.
-Te-ai prins...
-Și ce facem cu mașinile lui? Întreaba Toby vorbind probabil despre cele ale idiotului.
-Le lăsam acolo, și dacă mă va mai enerva, le vom duce în port, și voi dansa Rumba pe ele cu pantofi cu toc... Pufnesc dand din umeri incercand sa par cat mai dezinteresata posibil.
-Ești țignită...
-Zi-mi ceva nou... Chicotesc privind-o peste umar.
-Va continua...