Perspectiva lui Nick:
Ma trezesc buimac, privesc ceasul telefonului ce imi indica ora șase dimineața dar fumul din cameră ca Chloe sigur a făcut vreo prostie. Merg prin fumul gros care spre surprinderea mea se afla numai in dormitor. Pe brunetă o gasesc in camera pentru oaspeti dormind cu cainele in brate. Pentru siguranța amândurora o trezesc.
-Chloe, ce ai pus in cameră de e iese fum?
-Poate ai lasat ceva deschis..
-M-am trezit de abia câteva minute. Spune-mi ce-ai făcut!
-Nick, nu sunt asa de tâmpită încât să-ți dau foc!
Mă ridic grabit îndreptăndu-mă spre dormitor. Deschid uşa blconului pentru aerisirea încăperii, apoi după câteva verificări gasesc o petardă ce topise unele fire ce aparțineau televizorului.
-Chloe!
Astept sa răspundă, dar nimic.
-Chloe!mai spun odată nervos.
-Pentru ce m-ai chemat?
-Îți arde de glume tampite?
-Despre ce vorbești?
-Știu ca vei nega, dar dacă vrei sa te răzbuni găsește altceva!
Ma privește încruntată lăsând cainele jos.
-Eu nu am facut nimic, dar tu crezi ce vrei.
-Acum fă pe victima!
-Normal pentru că eu nu am făcut nimic! Știu soluții mai bune sa ma răzbun pe tine, fără să-ți dau foc!
Pleacă nervoasă trantind ușa in urma lăsându-mă să cred ce vreau. Ies după ea gasind-o in sufragerie schimbându-se.
-Unde pleci?
Nu-mi răspunde încercând sa ma evite.
-Te-am întrebat unde pleci?
-Lângă oameni ce au încredere în mine.
-Si eu am..
-Am văzut!
Iese ca un fulger pe ușă, lăsându-mă cu potaia ce privea spre mine. Nu era zi in care sa nu ne certăm dar iubirea dintre noi era rămăsese la fel de arzătoare, de puternică.
Duceam lipsă de antrenament așa că următoarea zi merg la sala deținută de Drayer pentru jucătorii ce făceau parte din tabăra lui. Sala era legată de bar, dar clienții nu aveau acces. Mă schimb în vestiar, apoi ies găsindu-l pe afurisit vorbind cu unul dintre luptători.
-Nick, stai!
-Ce vrei?
-Am primit o ofertă din Australia...
-Așa și?
-Lasă-mă să termin. Trebuie să îmi aleg șase jucători și să merg într-un turneu de patru luni. Plecarea este vineri, deci du-te acasă și ocupă-te de cele necesare pentru turneu. Și vezi ca ești obligat să participi prin contract. Deci nu uita joi la ora 12 să fi aici ca plecam toți odată spre aeroport.
Încuviințez din cap, apoi fac cale întoarsă. Singura la care mă gândeam era Chloe, căruia sigur nu îi va conveni și iar ne vom certa.
Ajung în fața ușii apartamentului lui Max și temător stau să mă gândesc cum ii voi da vestea brunetei. Bat la ușă și spre surprinderea mea chipul lui Chloe zâmbind, răsare de după ea. Stăteam și ne priveam ne-ncetat dar trebuia sa sparg cumva liniștea dintre noi.
-Pot sa intru?
-Sigur.
Îmi face semn cu mâna, apoi mergem în dormitorul ei.
-Trebuie să îți spun ceva, dar îmi e frică de reacția ta.
-Spune..
-Chloe, plec in Australia pentru un turneu timp de patru luni.
S-a citit ușor șocul de pe chipul ei, lasand-o mută. Se așează pe salteaua moale a canapelei, privindu-și încontinuu mâinile ce stateau încrucișate pe picioare.
-Când pleci?
-Joi la 12.
-Și dacă nu vrei să participi la turneu...
-Nu vreau, dar Drayer ma obligă prin contractul ce mi l-a făcut când m-a angajat.
Iese pe ușă tăcută iar o urmez până în bucătărie.
-Deci?o întreabă Maddy cu o fericire ce nu o înțelegeam așa că mă încrunt.
-Nick pleacă într-un turneu in Australia pentru patru luni.
Zambetul tuturor dispăruseră iar eu ma simteam al naibii de rău. Observ privirile cu subînțeles dintre cei trei, după atenția tuturor este ațintită asupra mea făcându-mă să mă încrunt mai tare.
-Ce se întâmplă?
Toți mă priveau, dar niciunul nu-mi răspundea.
-Până vă reveniți voi, vreau să vă propun să vedem un film in seara asta la mine. Alegeți voi la ce să ne uităm.
-Ok, pe la opt e bine?
-Da, ne vedem atunci.
O mai privesc încă odată pe Chkoe, după ce termin dialogul cu Max apoi plec.
Perspectiva lui Chloe:
Plecase și el cu o durere in suflet, durere pe care o simt si eu poate chiar mult mai puternică.
-Să înțeleg ca nu i-ai spus..
-Maddy nu pot să-i zic. Dacă ar știi va face pe naiba in patru si renunță la turneu. Știu cât de mult îi place acest sport și nu vreau să-i distrug viitorul.
-Te înțeleg, dar pentru tine urmează o perioadă grea și e normal să o parcurgeți împreună. Poate apare iar obsedatul de Gregg și te pune in pericol.
-Nu va apărea, sunt sigură.
Timpul trecuse repede, iar noi ne pregăteam pentru a merge acasa la Nick să vedem un film. Ajungem in aproximativ zece minute, apoi folosim liftul pentru a urca mai repede. Intrăm in apartament fara să mai batem la ușă, iar el ne întâmpină cu un zâmbet de zile mari.
-Bine ați venit, ce film ați adus?
-Unul horror, o sa va placă!spune Maddy fericită. Am adus popcorn și vin!
-Ultima oară cand am consumat aceste produse am avut o seară minunată!spune privind spre mine cu subînțeles.
Mă înroșesc apoi luăm loc pe canapea. Alții de Halloween merg in cluburi sau pe la casele oamenilor după bomboane, dar noi am crescut asa că un film horror e numai bun. Evident ca Nick se așează langa mine, apoi îmi oferă un pahar cu vin.
-Nu, mulțumesc.
-Vinul asta e preferatul tau!
-Întradevăr, dar azi nu simt nevoie de alcool.
Îmi zâmbește, apoi dă paharul pe gât.
-Sigur ești bine?
Încuviințez din cap, apoi îi fac semn sa tacă pentru a fi atenți la film. Nu mi s-a parut de groază, cel puțin pe moment nu mă speriase, dar după ce s-a terminat efectele lui se observau.
Decidem să rămânem în această seară la Nick, iar dimineață plecăm. Max si Maddy merg in dormitorul pentru oaspeți, iar eu și Nick în dormitorul lui. Deşii nu eram împreună ne iubeam si nu ne deranja faptul că vom dormii împreună. Ne așezăm in pat iar după vreo zece minute Nick își trece bratul stâng peste mine, lipindu-ma de el.
-Nu ti-am cerut să ma ți in brate!
-Știu, dar sigur o să te ia frigul.
Zâmbesc știind că încă îi pasă de mine, apoi ma cuibăresc mai bine in brațele lui ce emanau atât de multa caldulră.
Pe la ora două soneria, apoi bataile in ușă mă fac să mă trezesc. Merg spre ușă și deschid fără a mă mai uita pe vizor, oricum la cât de somnoroasă eram, mare lucru nu vedeam. Somnul îmi trecuse imediat, la fel și celorlalți ce au venit îndată la mine când am țipat cat m-au ținut plămânii la vederea urâtaniei din fața mea.
-Doamne Chloe, esti bine?
Ma afund în brațele lui Nick respirând alert de parcă mi-am văzut moartea cu ochii. Știam ca si filmul fusese de vină plus întunericul de care îmi e frica și ciudățenia din fața mea.
-Scuze domnișoară ca te-am speriat, dar e Halloweenul și nu aveam cum sa uit tocmai de vecinul meu.
Merg să mă asez pe canapeaua din sufragerie cât timp Maddy îmi aduce un pahar cu apă din bucataria ce era despărțită doar de o masă tip bar.
-Of.. ești mai bine?mă întreabă în șoaptă.
-Acum da.. Cine era?
-Vecina mea, ea a avut grijă de potaie cât n-am mai dat pe acasă.
Mergem cu toții in dormitoarele noastre, eu încă uşor speriată. Stând cu fața la Nick, îl privesc cum un gând il frământă atât de tare încât nici el nu mai avea somn.
-La ce te gândeşti?
Se pierde pentru câteva secunde, gasind cu greu un răspuns.
-La turneu..
-Du-te.. Iubești ceea ce faci, deci nu te gandi la mine, Max sau Maddy. Noi vom fi bine.
-Dacă dai iar de dementul de Gregg?
-Nu o să dau! Mi-a spus Max de meciul acela și că tu "m-ai câștigat" deci își va ține promisiunea.
Mă pun cu capul pe pieptul lui, luandu-ma în brațe apoi mă sărută afectuos pe frunte.
-Hai sa ne culcăm, maine avem treabă!
-Noi?
-Da..
Dimineață ne trezim îmbrățișați, dar eu față de el cu o durere de cap. Mi-am pus cartofi prinsi cu o bluza de frunte, în timp ce Nick era la duș, iar când iese începe să facă glume pe seama mea.
-Zici ca ești bunica mea.
-Tu o să fi când o sa-ti dau una de te las fără dinți.
-Ce periculoasă ai devenit. De ce nu iei o pastilă?
-Pentru că nu vreau. Decât să comentezi mai bibe te-ai duce la cumpărături.
-Acum?
-Da!
-Gata șefa am înțeles, nu e nevoie să vă enervați.
Profit de faptul ca Nick e plecat iar ceilalți doi dorm și îmi spun sora cu care nu mai vorbisem de mult timp.
-Alo?
-Anna, ce faci?
-Bine, cu munca prin Florida. Tu?
-La Nick.. Vreau să-ți dau o veste?
-Să mă așez?
-Cum crezi.. Sunt însărcinată!
-Doamne, ce ma bucur. Nick nu mi-a spus nimic de sarcina.
-Pentru că nu vreau să-i spun deocamdată. Dar voi ați vorbit?
-Vorbim des fiindcă am o soră care uită să mă mai sune.
-Scuze, dar in ultima vreme s-au întâmplat multe.
-Știu tot, Nick mi-a spus orice. Ti-a fost rau si când ai aflat de sarcina?
-De vreo doaua săptămâni am stări de greață si vomit, dar eu credeam ca e de la mancare. Pana dimineaţă cand m-a vazut Maddy si mi-a sugerat sa fac un test de sarcină. Am făcut două pentru a fi sigură.
-Ce ma bucur.. dar de ce nu vrei să-i spui si lui Nick? E dreptul sa știe.
-Știu dar el joi pleacă într-un turneu in Australia și dacă ar afla ar renunța să mai participe. Prefer să afle cand se întoarce decât să renunțe la ceea ce iubește să facă. Promite-mi că nici tu nu-i vei spune!
-Promit! Chloe, am o urgență te sun când pot.
-Bine, pa.
-Ai grijă de tine, pa.
Închid apelul chiar când se întoarce Nick și totuși îmi era teamă să nu fi auzit conversația.
-Ai adus tot ce trebuia?
-Da, acum fă ceva de mâncare că îmi e foame si trebuie să se trezească ceilați.
Pregătesc patru omlete repede, mâncăm apoi fiecare își vede de treburile lui. Eu rămân cu Nick pentru al ajuta să-și facă bagajul, iar Maddy plecă cu Max la o ruda îndepărtată ce tocmai născuse. După ce ne-am contrazis ceva timp pe alegerea hainelor, terminăm de făcut bagajul. Ceasul indica ora trei după-amiaza iar noi abia terminasem bagajele. Trebuia să găsim pașaportul, dar și lanțul ce il purta pentru a-i aduce noroc. Dupa două ore tot ce ii trebuia era pus la locul lui. Eram obosită după atâta căutat, dar nu mă mai plângeam ci încercăm să ma bucur de ultimele ore petrecute cu el.
-Nick, nici anul asta nu vom petrece Craciunul împreună.. tu te vei întoarce abia in februarie.
-Da, dar celelalte sărbători vor fi numai ale noastre. Nimeni nu ni le va putea lua. Chloe, noi suntem împreună sau nu?
-Nu până nu te vei întoarce..
-Pai eu nu voi renunța la box.
-Știu dar voi încerca sa ma obișnuiesc si cu sportul asta pentru tine, dar si pentru binele nostru.
Ne frecăm nasurile ca doi copii care abia au descoperit dragostea. Deșii vroiam să par tare, pe dinăuntru eram praf. Mă abtineam cu greu sa nu plâng, dar nu stiu cat mai puteam.
Ziua trecuse atât de repede. Timpul era în de favoarea noastră. Cu fiecare minut ce trecea, ma simteam tot mai neputincioasă, mai tristă, ma tăcută, mai goală pe dinăuntru.
Adorm in brațele lui in timp ce îmi povestea cum vede el aceste patru luni, dar nu mă trezise pentru a fi din nou atenta probabil adormise si el.
Când mă trezesc ceasul indică zece și jumătate.
-Nick trezește-te!
Sare si el din pat ca ars ducându-se sa facă un duș, intre timp eu ii mai pun ultimele lucruri in bagaj. După ce iese își caută hainele cu care să se îmbrace si abia după un sfert de oră găsește ceva ce sa se asorteze. Luăm taxiul până la bar unde ne așteaptă Max împreună cu Maddy. Ajungem pe la 11 jumate, destul de repede dat fiind ca ne trezisem atat de târziu.
Ne mai ramasese doar treizeci de minute de stat împreună. Cât timp Nick își duce bagajul in autocarul ce le oferea drumul până la aeroport, eu împreună cu ceilalți așteptăm tăcuți. Nu mai puțeam să țin toate sentimentele in mine asa ca cedez si las lacrimile sa-mi inunde fața.
-Chloe, nu plânge.
Îmi aşez nasul pe umarul lui, respirându-i parfumul ce îmi alintă plăcut narile.
-Nu vreau să pleci!
-Nici eu nu vreau, dar n-am încotro.
Stăm îmbrățișați pe parcursul filmului rămas împreună. Imi era frică că o să-i placă acolo sau că o să găsească vreo fată mai frumoasă, dar sper să vină inapoi la noi.
-Promite-mi ca o să te întorci orice ar fi..
-Promit!
Tipul se scursese, intru cu Nick în bar pentru a-și lua o sticlă de apă, apoi după ce ieșim ne privim incontinuu. Ne era amândurora greu sa ne despărțim dar știam ca nimic nu ar fi oprit plecarea. Ne îmbrățișăm, apoi își ia rămas bun și de la ceilalți. Se întoarce cu fața înspre mine si fără să anticipez ma sărută. Momentul fuseseră întrerupt de Drayer ce ne anunță ca trebuiau să plece. Ne desprindem unul de celalalt cand el se îndreaptă spre autocar.
-Pa, drum bun!
-Mulțumim!
Îmi aruncă o ultimă privire înainte sa urce in mașină, apoi usile se închid auzandu-se sunetul motorului autobuzul indepartandu-se tot mai mult.
-Sunteți bine?ma întreabă Maddy în timp ce Max ma privea înduioșat.
-Da, amândoi suntem bine. Doar că vroiam sa fie lângă mine atunci cand o sa începă să-mi crească burtica.
-Nu o sa fie atunci, dar se va întoarce cand vei avea cea mai mare nevoie de el si sunt sigura ca nu te va lasa singură nici pe tine, nici pe copil.