Crystal ✔

By MarinaSangster

3.5M 146K 25.6K

#1 în Ficțiune Adolescenți Crystal Cooper este fata cuminte, tocilara fără prieteni pe care toată lumea o ba... More

Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
Capitolul 18
Capitolul 19
Capitolul 20
Capitolul 21
Capitolul 22
Capitolul 23
Capitolul 24
Capitolul 25
Capitolul 26
Capitolul 27
Capitolul 28
Capitolul 29
Capitolul 30
Capitolul 31
Capitolul 32
Capitolul 33
Capitolul 34
Capitolul 35
Capitolul 36
Capitolul 37
Capitolul 38
Capitolul 39
Capitolul 40
Capitolul 41
Capitolul 42
Capitolul 43
Capitolul 44
Capitolul 45
Capitolul 46

Capitolul 1

248K 6K 2.5K
By MarinaSangster

    Sunt o tocilara, toata lumea stie asta si toata lumea continua sa mi-o spuna.

    Mersul la scoala este ca mersul pe carbuni incinsi. Defapt, aş prefera sa merg pe carbuni încinsi decat sa merg la scoala. Totul e un chin acolo. Lumea râde de mine tot timpul. Nu stiu cum Kierra reuşeste sa ma faca de râs in faţa tuturor de fiecare data cand ma vede.

    Kierra este cea mai populara fata din scoala si este majoreta-şefă. Asa de tipic ca majoreta-sefa sa îşi bată joc de tocilara scolii. Kierra imi face viata un calvar din clasa a opta, iar acum sunt a unsprezecea. Nu stiu ce i-am facut, insa ea continua sa râdă de mine in asa fel in cât am ajuns sa fug la baie, sa incep sa plang si sa imi fac cateva taieturi pe incheietura.

    Da, ma tai. Viata mea e asa de oribila si cateodata numai vreau sa o traiesc, insa nu am de ales. Nu as avea îndeajuns curaj sa ma sinucid, iar ai mei ar fi distrusi. Mama si tata habar nu au de ce mi se intampla la scoala si de ce le-as zice? Mama ar suna directorul iar tata, fiind şeriful orasului, probabil ar face ceva si mai stupid si toate asta ma duc dinou la umilire. Justin, fratele meu, probabil ar da foc la scoala si crede-ma, ar fi in stare.

    Justin are 20 de ani si, din pacate, s-a mutat de la noi. Acum e la facultate si zicea ca toti prietenii lui s-au mutat, asa ca asta a facut si el. Ei bine, Justin e super-protectiv. Super-super-super protectiv. Ma iubeste iar eu il iubesc pe el, insa cateodata ma bucur ca nu am prieteni. Justin e foarte ingrijorat chiar daca ma duc afara sa ma joc cu cainele. Cat de ciudat e asta? Nici macar nu avem caine! Odata am fost cu el mall si un baiat de la scoala a inceput sa facă bâză de mine. Din pacate pentru el,  Justin l-a vazut, l-a luat de bluza si l-a târât pana afara si a inceput sa il bata. Eu striagam la el sa se opreasca, insa ma ascultat? Desigur ca nu, ce bărbat de douazeci de ani ar asculta de sora lui mai mica? Cand am vazut ca sangele a inceput sa curga pe fata lui, am inceput sa plang in hohote. Justin m-a auzit si a venit repede la mine si m-a luat in brate si dupa am plecat acasa. Dupa cateva ore politia a venit la noi la usa. Se pare ca i-a rupt o mana, buza de jos si nasul. Ei bine, baiatul acela nu a mai facut baza de mine niciodata si tot timpul cand ma vede la scoala lasa capul in jos si pleaca mai departe.

     Mergeam pe holurile scolii cu capul in pamant incercand sa o evit pe Kierra si pe grupul ei de populari cat mai mult, insa stiam ca nu totul este asa cum vreau eu si chiar la doi metri pe dulapul meu statea ea si Kurt.

   Kurt. Oh Doamne. Kurt este varul meu primar, iar el nu face nimic sa opreasca toate lucrurile pe care mi le fac. Mi-a zis ca in sfarsit o face pe Kierra sa se 'indragosteasca' de el si nu poate risca asta. Eu i-am zis ca e bine, insa nu era. El nu chiar ma jignea sau se lua de mine, insa cand toti radeau, radea si el. Se lua de mine decat atunci cand cei din jur se uitau la el de parca ar fi normal sa comenteze si el ceva. Desigur, cand el si parintii lui vin in vizita, Kurt se face sa intre noi nu e nimic. Justin aproape ca a observat ca ceva nu e bine, insa Kurt a negat imediat totul. Stia ca Justin ar uita ca el e varul lui si nu ar ezita sa ii sparga sau sa ii rupa ceva. Mai mereu vad regretul din ochii lui, insa eu nu il voi ierta aşa de uşor. Eu nu i-as face asta niciodata, nici pentru popularitate, nici pentru bani, nici pentru nimic! 

   El crede ca Kierra s-a indragostit de el, insa toata lumea stie ca ea nu se indragosteste. Dumnezeule, fata aia s-a culcat cu majoritatea baietilor din liceu. Faptul ca e prietena lui Kurt este ceva mai normal, avand in vedere ca el este capitanul echipei de fotbal.

   Cand am ajuns la dulapul meu, mi-am luat repede cartile si mai multe bratari. Le-am pus repede pe mana stanga sa nu se vada taieturile si am plecat spre urmatoarea mea clasa.

- Oh, dar vai, ce avem aici?! vocea foarte subtire si extrem de enervanta a Kierrei a facut tot holul sa faca liniste. Tocilara a venit din nou la scoala. De unde ai tricoul ala, l-ai furat de la un boschetar? zice tare, ca tot holul sa auda si in cateva secunde toata lumea radea, chiar si Kurt. 

        Kierra era frumoasă. Avea ochii de un verde închis, avea părul scurt, puţin peste umeri, şi blond, nasul ei era micuţ, cu un cercel în partea stângă, însă buzele ei erau foarte mari şi mereu date cu un ruj roz. Trăsăturile ei erau frumoase, însă singură şi le distrugea cu tot machiajul pe care îl purta zi de zi. Avea nişte picioare lungi şi subţiri, poate prea subţiri. Şi ea era înaltă, mai înaltă ca mine, şi mai purta şi tocuri. Eu credeam că e puţin cam slabă, dar, oricum, era frumoasă.

            Mi-am lasat capul in jos si lacrimile incepeau sa isi faca aparitia insa eu refuzam sa le las sa cada.

- Awww, tocilara plange? se aude de undeva din spate.

   M-am intors repede si am fugit la baie. Cand am ajuns am inchis usa dupa mine si m-am dus la chiuveta. M-am sprijinit pe ea si m-am uitat la reflexia mea in oglinda. Ochii mei căprui erau umflati din cauza lacrimilor care parca nu se mai opreau, iar nasul meu mic şi obrajii pufoşi erau roşii. Simteam nevoia de a lua o pauza de la toata durerea pe care ei mi-o aduceau. Mi-am lua geanta si am cautat disperata in ea. Am luat lama si am desfacut hartia in care era infasurata. Mi-am dat bratarile jos si am trecut-o de doua ori pe incheietura de la mana stanga. M-am simtit usurata in secunda in care mi-am vazut sangele iesind incet la suprafaţa. Ma tai de atat de mult timp, chiar ma mir ca nimeni nu a observat pana acum, dar nici nu prea au cum sa vada, pentru ca tot timpul port ceva peste ele, fie ca e mâneca de la bluza, fie multe bratari.

    Dupa cateva minute clopotelul a sunat iar eu mi-am luat repede un servetel. Am sters dârele de sange de pe mana si de pe chiuveta, mi-am sters lacrimile si am plecat spre clasa. Din fericire holul era gol. Am inceput sa merg spre laboratorul de biologie. Doamna Kunis era o doamna excelenta si niciodata nu am intarziat la ora ei, dar am impresia ca azi se va intampla asta. Laboratorul ei era in partea opusa a scolii. Fara sa ma mai uit pe unde merg am inceput sa fug. Dintr-o data dau in ceva sau mai bine spus cineva. Am picat imediat pe jos, impreuna cu cartile mele.

- Scuze, scuze, scuze, e vina mea. Nu m-am uitat pe unde mergeam! am zis repede. Mi-am adunat cartile, le-am luat in mana si m-am ridicat. In fata mea era Maxwell Reed. Am înghetat.

      Lucrurile pe care le-am auzit despre el nu erau aşa de frumoase. Lumea spune că se luptă, se droghează, fumează, petrece încontinuu. Nu ştiam cât de adevarat era, dar asta spuneau ei. El avea o reputaţie şi printre fete. Umbla numai cu gasca lui, cu inca patru baieti, iar ei se numeau Cei Cinci. Toate picau la picioarele lor şi îl lăsa să le folosească, în speranţa că se va îndrăgosti de ele şi că îl va schimba. Dar, la sfârşit, le arunca ca pe un şerveţel folosit. Tipic. 

- Mai uita-te pe unde mergi, tocilaro! imi spune, uitandu-se urat la mine. Eu las capul in jos si am plecat repede spre laboratorul de biologie.

* * * * * * 

    Aveam geografie. Pur si simplu uram materia asta, insa invatam la ea, pentru ca, ei bine, eu sunt o tocilara si invat la orice. Oricum, invat usor pentru ca domnul Moore este un profesor foarte bun si tanar. Cred ca are maxim 27 de ani si chiar arata bine. Ora asta trebuie sa dam un examen care era 75% din media noastra. Aveam emotii, desi stiam totul.

    M-am pus in prima banca si am asteptat ca domnul Morore sa imparta foaia de examen. Cand a impartit cam jumate din foi usa s-a deschis si in clasa a intrat un Max foarte plictisit. Domnul Moore i-a tinut putina predica si l-a trecut la loc, iar singurul loc liber era in spatele meu. Cand profesorul a trecut la el sa ii dea foaia de exam i-a soptit:

- Sper ca ai invatat, pentru ca stii bine ca daca nu iei o nota mare mai faci odata anu' asta.

   Am inceput examenul. Pentru mine era simplu si intr-o jumatate de ora am terminat. Nu stiu ce m-a determinat insa m-am uitat repede la domnul Moore, sa vad daca se uita la mine, si cand am vazut ca era ocupat citind o carte, m-am intors repede la Max. M-am uitat la fata lui care era foarte agitata. Se vedea ca nu invatat. M-am uitat repede in foaia lui si am vazut-o goala. Singurul lucru pe care l-a completat a fost doar spatiul unde trebuia sa scrie numele si data. M-am indreptat si mi-am lovit spatele de spatarul scaunul sa ii atrag atentia. El s-a uitat la mine urat. M-am dat in partea dreapta si mi-am pus foaia pe partea stanga, lasandu-l sa vada tot ce am scris. Fata lui s-a inseninat si a inceput sa scrie de zor. Pana la sfarsitul orei el a scris tot ce am scris si eu.

    Din fericire asta a fost ultima ora si cand s-a sunat am dus repede foaia si am plecat spre iesire.

- Crystal stai!

   M-am uitat in spate si l-am vazut pe Max facandu-si loc printre studenti, apropiindu-se de mine. Am inceput sa merg si mai repede, prefacandu-ma ca nu l-am auzit. Singurul lucru de care aveam nevoie acum este ca el sa isi bata joc de mine.

- Crystal! mai striga odata dar l-am ignorat dinou.

   Am alergat spre iesire si am rasuflat usurata gandindu-ma ca am scapat de Max, de Kierra, de toti! Brusc, cineva mi-a pus mana pe bratsi m-a intors forţat. Acolo statea el, rasufland greu. Am stat pentru un moment si l-am studiat. 

    Avea o faţă ovală şi o bărbie ascuţită. Avea nişte ochi căprui. Mereu am crezut că ochii căprui erau plictisitori, chiar dacă şi ai mei erau la fel, însă ai lui nu erau aşa. Ochii lui aveau o culoare deschisă, mai aurie, mai specială. O culoare în care te puteai pierde imediat. Iar ei se potriveau perfect cu părul lui ciocolatiu şi bogat, pe care îl ţinea mereu în sus, intr-o coafură perfectă. Avea un nas mic, care nu ieşea în evidenţă. Buzele lui erau cărnoase, delicate, rozalii. Corpul lui era bine lucrat, plin de muşchi. Era foarte înalt, cu aproape un cap mai înalt ca mine.

- Oh, Dumnezeule, cum poti sa alergi asa repede? ma intreaba, insa eu am inghetat de frica. Vroiam doar sa spun ca apreciez ce ai facut la ora lui Moore, chiar nu ma asteptam.

- Adica imi multumesti? spun inainte sa ma pot opri. Mi-am aruncat mana peste gura. Bun, acum voi muri.

- Nu te voi omori, rade el.

      Am gandit cu voce tare...

- Da, asa ai facut. Oricum...mh...da, iti mult...multume... incerca sa zica, insa avea probleme. Nu putea sa zica multumesc?

- Cu placere!

       Ma intorc si incep sa merg, insa el ma prinde de mână si ma intoarce, dinou.

- N-ai vrea sa te duc acasa? intreaba.

- Nu multumesc, nu stau foarte departe.

- Oare de ce stiam ca vei zice asta? Haide, nu te voi manca... spune si pot jura ca a soptit 'inca'.

   M-a luat de incheietura mainii stangi, iar eu am strans din dinti de durere. Ma trage dupa el prin parcare pana cand am ajuns in fata unei motociclete. Nu, aia nu e motocicleta, ala e motor! Exact la in filme. El i-a o casca si o intinde spre mine.

- Uite, multumesc pentru...oferta, insa chiar nu stau departe!

   Nu aveam de gand sa ma urc in chestia aia nici moarta, nimic nu m-ar fi convins sa ma urc pe motorul ala, doar daca Max s-ar da jos, mi-ar pune casca pe cap si m-ar lua pe sus si m-ar pune pe motor. Mda, asta s-a intamplat.

- Trebuie sa te tii de mine daca nu vrei sa pici, spune, insa eu nu fac nimic. Pune-ti mainile in jurul meu, imi spune - mai mult imi comanda. Cand vede ca nu fac nimic el imi ia mainile si mi le inconjoara pe abdomenul lui.  Am rosit instant cand am simtit cele sase patratele care erau tari ca piatra. 

   Dupa zece minute am ajuns la mine acasa si pot spune ca nu a mers incet DELOC! Nu ma voi urca niciodata pe o chestie din-asta in viata mea! A fost groaznic, aveam impresia ca pic de fiecare data cand lua o curba si parca vedeam cum vantul ma duce in parbrizul masinii din spatele nostru, daca nu ma tineam de Max. Doamne, cred ca l-am strans asa de tare. M-am dat jos si am luat o gura mare de aer. Am dat casca jos si i-am dat-o inapoi.

- Imi cer scuze daca te-am strans prea tare, insa chiar mi-a fost frica, i-am soptit.

- Nu-i nimic, oricum, ne vedem maine! imi spune, imi face cu ochiul si porneste motorul, numai sa mearga la casa de langa a mea. A bagat motorul in garaj, iar eu stateam si ma uitam la el.

- Nu te duci acasa? il intreb

- Sunt acasa, raspunde el si intra in casa, lasandu-ma singura.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

DUN DUN DUN!

Noua poveste. 

Vreau pareri! Ce credeti?

Ex oh ex oh :*

Continue Reading

You'll Also Like

9.1K 614 9
Crima socanta . Nici-un suspect . Un criminal de negasit . Va reusi oare eroina noastra sa faca fata cazului sau va cadea si ea in ghearele crimei .
103K 4.1K 72
Ea este medicul veterinar, el este fiul șefului ei. Ea emană bunătate și modestie, el are o inimă rece și domină cu cruzime. Atunci când pășești pe...
1.2M 89.7K 57
Ochii lui trişti, distanţi, atitudinea rece, postura ameninţătoare şi acele cicatrici. Aşa îşi ţine Damien Assante sufletul la adăpost de oameni...
677K 22K 76
Când soarta îi aduce o pereche de ochi albaștri în cale, nu ezită o secundă să îi privească. Ambiția și curiozitatea ei o intrigă să cunoască poveste...