NOTĂ
Deoarece cartea este publicată, mai sunt postate doar primele 15 capitole.
************************
— Bine ați venit, domnișoară Hailey!
Portarul clubului privat sare amabil să ne deschidă ușa în momentul în care coborâm din taxi, iar zâmbetul meu îl face să se înroșească ușor, pentru a nu știu câta oară în ultimele două săptămâni.
— Mulțumesc, Jack! și mă strecor pe ușă cu brațele pline de sacoșe, urmată îndeaproape de Aria care are mâinile la fel de încărcate ca și mine. Băieții au venit?
— Sunt la piscină și vă așteaptă! primesc răspunsul imediat.
— Mai avem trei zile și ne întoarcem acasă! îi spun încântată Ariei în timp ce ne schimbăm în costumele de baie pe care tocmai le-am cumpărat.
Aria este cea mai bună prietena a mea și... singura pe care o am. Cred că aveam vreo șaisprezece ani când am înțeles că așa-zisele mele prietene își petreceau timpul cu mine doar ca să fie în apropierea băieților. Nu contam eu, conta doar faptul că avem o casă mare și plină de băieți! Pe lângă Hunter și Hudson, mai tot timpul sunt la noi și Scott și Stuart — băieții unchiului Heaton și Michael și Matt — băieții unchiului Holden. Șase băieți superbi, plus prietenii lor. Și între atâta lume, eu. Singură.
Pe măsură ce am crescut, nu doar că fetele îmi erau prietene numai de fațadă, dar am devenit și cea mai bârfită fată. O grămadă de povești despre mine au circulat în cei patru ani de liceu, povești care nu o dată m-au făcut să sufăr și să plâng, până când am înțeles că nu o să pot face nimic pentru a le schimba atitudinea față de mine şi nici șterge invidia. Faptul că băieții mi-au luat tot timpul apărarea și m-au consolat, strângându-se în jurul meu ca un zid, nu a făcut decât ca invidia să crească și să mă facă să mă izolez și mai mult.
Până ce am cunoscut-o pe Aria. Aria a fost singura fată pe care nu a interesat-o ce se vorbește despre mine, singura care a rămas indiferentă la farmecele băieților și care reușește să le facă față tachinărilor continue. Tachinări de care am parte și eu, din plin aș putea spune, dar fără de care m-aș plictisi al naibii de mult!
— Cum îmi stă? mă întreabă după ce ne-am luat noile costume de baie pe noi.
Privirea mi se întoarce spre șatena de lângă mine şi zâmbesc încântată. Costumul de baie din două piese are aceeași culoare albastră ca și ochii ei, potrivindu-se perfect pe corpul de foto-model.
— Minunat! Dar mie?
— La fel! îmi răspunde râzând după ce aruncă o privire spre mine.
Costumul meu este asemănător cu al ei, doar că este roșu, iar sutienul nu are bretele. Este ceva mai îndrăzneț decât mi-ar plăcea, dar nu îmi doresc să mă bronzez cu tot felul de urme pe mine așa că am optat pentru această variantă. Sutienele sunt... aproape decente, ascunzând exact cât trebuie, iar slipii... poate puțin cam decupați.
Curioasă de modul în care vor reacționa frații mei în fața costumelor incitante, ne îndreptăm spre piscina clubului ce aparține lui Steve Dawson. Soția lui, Gabrielle, este cea care se ocupă de club, Steve fiind prea ocupat cu concertele pe care le are încă în toată lumea.
Deși mama îi este doar impresară lui Steve, legătura dintre familiile noastre este mult mai strânsă și își are originea undeva în urmă cu vreo douăzeci și cinci de ani. Bunicul l-a descoperit pe Steve și astfel a devenit aproape ca un frate pentru mama, el fiind și nașul fraților mei. Neavând copii, familia Dawson și-a revărsat întreaga dragoste asupra noastră și aproape că aș putea spune ca avem două rânduri de părinți.
Aproape, căci Steve şi Gabrielle ne-au răsfățat întotdeauna și ne-au permis lucruri pe care adevărații noștri părinți nu ni le-ar fi permis niciodată.
Exact cum mă așteptam, apariția noastră a atras imediat atenția celor șase băieți, privirile lor fixându-se critice pe noi și devenind pentru câteva clipe dezinteresați de populația feminină aflată la masa lor. În ciuda faptului că frații și verii mei atrag fetele și femeile în jurul lor precum mierea muștele, nici unul dintre ei nu și-a pierdut capul până acum. Se mulțumesc să se distreze și să le schimbe atât de des, încât nici măcar nu mă mai obosesc să le rețin numele! Să fiu sinceră, cred că, uneori, nici ei nu mai știu cum se numesc cele care le atârnă de braț... sau de gât... sau cele care le trec prin pat...
— Niște costume mai sumare nu ați găsit? ne întreabă Hunter șoptind printre dinți când ne iese în întâmpinare.
— Uneori am impresia că tata v-a făcut un instructaj special ca să mă aduceţi la disperare! îi răspund oftând. Ar trebui să ne mulțumești că nu facem plajă topless, așa cum ne dorim! adaug sarcastică, iar chicotitul Ariei este însoțit de o privire periculoasă aruncată de Hunter printre ochii mijiți.
Fără să îl mai băgăm în seamă și ignorând oftatul lui disperat, îl ocolim și ne întindem tacticoase pe două șezlonguri din apropierea lor, încercând să ne bucurăm de soarele plăcut de după-amiază al Los Angeles-ului.
Odată instalată comod și cu ochelarii de soare puși pe ochi, mi-am aruncat privirea în jurul meu. Clubul este deschis de doar câțiva ani, dar își merită cu prisosință denumirea „de lux". Pe lângă restaurantul cu mâncăruri exotice gătite de bucătari premiați, mai există câteva terenuri de tenis, unul de golf, clubul de noapte și piscina uriașă pe marginea căreia ne-am strâns acum.
În dreapta mea, instalați la o masă, băieții stau liniștiți cu câte o bere în față, fiecare având lângă el cel puțin o fată și discutând relaxat. Hunter și Hudson seamănă atât de mult cu tata încât, deseori, îmi imaginez că îl văd pe el. Pe el când era tânăr și înainte să o cunoască pe mama. Din poveștile pe care le-am prins pe furiș de-a lungul timpului, în special de la unchiul Holden, se pare că și ei trei aveau cam același fel de a-și petrece timpul. Apariția mamei a schimbat însă totul și nu mă mir!
Chiar și acum, după aproape douăzeci şi cinci de ani, felul în care o privește tata mă face să oftez de multe ori. Atracția evidentă care există între ei este la fel de puternică şi acum şi pot să jur că se iubesc la fel de mult ca la început, dacă nu chiar mai mult! Deşi am auzit o grămadă de glume legate de asta, ador modul în care o smuceşte uneori pe mama, trăgând-o în braţele lui şi felul în care o sărută, de parcă ar fi ultima femeie de pe pământ! La fel cum ador şi felul în care mama se ghemuieşte la pieptul lui, fiind evident că e locul în care doreşte să fie! În acele momente, nu mai există parcă nimic în jurul lor şi nu pot decât să visez că poate, într-o zi, voi reuşi să găsesc şi eu o dragoste la fel de minunată ca a lor.
Senzaţia că sunt atent privită și măsurată pune stăpânire pe mine, făcându-mi pielea să se furnice. Cu privirea ascunsă de ochelarii de soare, scanez încet lumea din jurul meu și mă opresc de cealaltă parte a piscinei uriașe. Un păr negru răvășit și o barbie pătrată ce sugerează o persoană hotărâtă este tot ceea ce pot observa. Ochii îi sunt ascunși de o pereche de ochelari de soare, dar pot să jur că mă privește cu aceeași curiozitate cu care îl privesc și eu!
Mă bucur că sunetul scos de înghițitul meu în sec nu se poate auzi până el, dar acesta e singurul gând coerent pe care pot să îl mai am atunci când observ și corpul bărbatului. Am crescut cu o grămadă de corpuri bărbătești în jurul meu și nu orice fel de corpuri, aș putea să spun! Dacă ar fi să mă iau doar după exemplele de lângă mine și după modul în care fetele salivează după ei, par a fi idealul oricărei femei! Și totuși... brunetul pe al cărui chip buzele senzuale schițează un început de zâmbet, de parcă ar ști ce efect are asupra mea, mă lasă fără suflare!
Umerii lați în spatele cărora aș putea ușor să mă ascund cu totul, la fel ca și pieptul tare şi abdomenul plat și cu pătrățele perfecte pe el mă fac să mă întreb cum ar fi să-i simt brațele în jurul meu. Fir-ar să fie, m-am tâmpit la cap! Ori asta, ori am făcut insolație!
Dar toate senzațiile dispar brusc când o blondă superbă i se așează în poală și, cu un gest languros, se întinde peste el pe șezlong. Modul în care brațele bronzate ale bărbatului îi cuprind mijlocul subțire mă face să mormăi de ciudă și să mă încrunt, făcând-o pe Aria să mă privească nedumerită. Cum naiba să fiu geloasă pentru un tip pe care nu îl cunosc și pe care l-am văzut doar câteva secunde?! Sau minute, că habar nu am de când mă holbez la el!
Hotărâtă să îmi revin și să cobor cu picioarele pe pământ, mă ridic brusc și mă îndrept spre barul aflat la un capăt al piscinei. Știu că ar fi fost mai normal să chem un ospătar căruia să îi cer sucul de portocale cu gheață, cu multă gheață, ca să mă răcoresc, dar prefer să mai fac și mișcare și să încerc să uit de necunoscut.
— Unde pleci?
Doi ochi verzi mă privesc inchizitorial şi mâna care m-a prins de braț mă oprește brusc din drumul meu.
— Să-mi iau ceva de băut! răspund simplu, știind că nu pot să scap altfel prea curând.
Privirea lui Hudson se îndulcește imediat și un zâmbet cald i se așterne pe față atunci când mă eliberează și se reașează la masa de unde sunt privită cu invidie de câteva perechi de ochi. Fetele astea chiar sunt exagerate! Cum poți să fi invidioasă pe sora unui tip doar pentru că acesta vorbește cu ea?!
Oftez ușurată când, încă aflată la bar, golesc jumătate din conținutul paharului şi mă simt răcorită. Mai sunt trei zile și mă întorc acasă. Ne întoarcem acasă! Cu toată strălucirea specifică Los Angeles-ului și a dragostei cu care ne-a înconjurat bunica în ultimele săptămâni, nimic nu se compară cu Houston-ul! Mi-e dor de părinți și de oraș!
Pierdută în gândurile mele în timp ce mă îndrept spre șezlong, nu observ chelnerul care trece pe lângă mine și mă lovesc cu umărul de tava din mâna lui. Sunetul ascuțit al paharelor ce se lovesc puternic unul de altul mă determină să fac brusc un pas lateral, doar pentru a mă izbi de un corp tare și care mă face să mă dezechilibrez mai rău. Două brațe mă cuprind strâns, încercând să ne redea amândorura echilibrul pierdut de ciocnire, dar sfârșim prin a cădea amândoi în piscina de lângă noi, împrăștiind teatral o grămadă de apă în jur.
Înainte să reușesc să dau măcar o singură dată din mâini sau picioare, mă trezesc din nou la suprafața apei, privită atent și extrem de aproape de doi ochi de un albastru electrizant. Un braț de oțel îmi înconjoară talia, cu celălalt ținându-se de bara de pe marginea bazinului şi, totodată, pe amândoi la suprafață, în timp ce picioarele mele... sunt încolăcite în jurul lui iar palmele mi se odihnesc pe umerii săi. Cum naiba am ajuns în poziția asta?!
Ochii lui mă privesc curioși și începutul de zâmbet îmi pare cunoscut. În secunda în care realizez că sunt în brațele celui pe care nu cu mult timp în urmă îl urmăream, privirea îi coboară înnebunitor de încet pe gura mea, apoi pe gât în jos, oprindu-se pe sânii pe care îi simt brusc extrem de grei și... goi!
Habar nu am unde a dispărut sutienul fără bretele al costumului meu de baie, probabil s-a desfăcut în timpul căderii noastre spectaculoase, dar roșeața pe care o simt în obraji sigur se asortează cu slipul roșu pe care sper că îl mai am pe mine! Fără să mă gândesc măcar, impulsul de a mă ascunde în fața licărului pe care îl văd în ochii întunecați brusc mă face să mă lipesc de pieptul lui, fiind singura idee care îmi trece prin minte.
Geamătul surd care îi scapă de pe buze în urma gestului meu mă surprinde la fel de mult ca și tăria pe care o simt dintr-o dată potrivindu-se perfect între picioarele mele și înghit zgomotos în sec când privirile uluite de reacțiile noastre ni se întâlnesc din nou, iar brațul i se strânge mai tare în jurul meu, lipindu-ne cu totul unul de altul.
— Hailey! se aud două voci strigându-mă la unisonșşi imediat sunt smulsă din brațele bărbatului și trasă afară din apă de frații mei superprotectori.
Un prosop uriaș îmi înconjoară corpul mai mult decât dezbrăcat și Hudson mă strânge scurt în brațe, apoi mă privește încruntat.
— Eşti bine? Te-ai lovit?
— Am căzut în apă, n-am dat cu capul de ciment! reușesc să bombăn și încerc să ignor privirile ațintite asupra noastră.
— Uită-te pe unde mergi! tresar la vocea răstită a lui Hunter, dar realizez că nu eu sunt cea căreia i se adresează.
— Oh, dar m-am uitat foarte atent!
Vocea ușor răgușită mă face să îmi întorc privirea spre cel pe care eu l-am împins în apă și care stă sprijinit în coate de marginea piscinei și simt din nou că obrajii îmi iau foc când ochii ni se întâlnesc. Ceva din glasul lui îmi spune că se referă la faptul că m-a privit pe mine, nu pe unde mergea! Fir-ar să fie de treabă! Am dat o grămadă de bani pe costumul de baie și ultimul lucru la care mă așteptam era ca sutienul să zboare de pe mine la o simplă mișcare! Sau căzătură!
Bărbatul îi privește pe rând pe Hunter și Hudson, încruntându-se ușor și parcă încercând să înțeleagă legătura dintre noi trei, dar nepărând în niciun fel intimidat de atitudinea lor bătăioasă. Apoi, exact când mă întorc și dau să plec, mă surprinde.
— Hailey! Bănuiesc că ăsta e al tău!
Modul în care mi-a rostit numele, ușor tărăgănat și parcă încercând să vadă cum îl simte pe buze, mă face să mă întorc brusc. Sutienul meu buclucaș îi atârnă de degetul arătător, parcă făcându-mi în ciudă și mă înroșesc în fața rânjetului îngâmfat.
Pentru o clipă, am sentimentul că se distrează copios de situație și gândul că închizătoarea de pe spatele meu nu s-a desfăcut accidental îmi trece prin minte. Gând pe care îl alung însă imediat. Ce dexteritate ar trebui să aibă tipul din fața mea ca să o poată face atât de rapid și în așa fel încât să nu simt nimic? Răspunsul mi-l dau singură: dexteritatea dată de desfăcutul a zeci de sutiene!
— De parcă nu ai ști! bombăn în timp ce mă aplec și il smulg din mână.
Atingerea ușoară a degetelor noastre îl face să înghită în sec și ochii ni se întâlnesc din nou. Un zâmbet șmecheresc i se întinde pe față și pare tentat să mă tragă din nou în apă lângă el, așa că mă ridic repede, înainte să reușească să o facă. Privirea îi coboară pe corpul meu înfășurat în prosop, dar licărul din ea îmi spune că își amintește în detaliu ce este ascuns sub bucata de material flaușat, ceea ce mă face să mă simt inconfortabil și... să roșesc din nou. Fi-ar să fie! M-am înroșit în ultimele cinci minute cât nu am făcut-o în ultimii cinci ani!
— Du-te şi ia-ţi un alt costum de baie pe tine!
Mârâitul lui Hunter mă face să îmi întorc atenția spre el și mă bucur că asta întrerupe contactul vizual cu necunoscutul.
— Și ia-o și pe Aria cu tine! adaugă fratele meu încruntându-se mai tare când aruncă o privire scurtă spre șatena ce pare să se distreze de minune pe seama mea.
Parcă dorind să fie sigur că vom face ce ne-a cerut, Hunter ne pune la amândouă câte o mână pe talie și ne însoțește spre garderobă.
De-a lungul timpului am învățat cum să îmi joc frații și verii pe degete, cum să îi determin să îmi facă pe plac chiar și împotriva dorinței lor dar, totodată, am învățat și când trebuie să ascult. Iar tonul și privirea lui Hunter îmi spun că acum nu o să-l fac să-și schimbe hotărârea, așa că îi urmez indicațiile cu un oftat, știind că e în stare să mă arunce pe un umăr şi să mă ducă înăuntru forțat.
Aș vrea să știu care din fetele care se uită acum urât după noi ar fi fericite să aibă în permanență șase bodyguarzi după ea! Să fie în locul meu! Să nu poată face nici o mișcare fără să fie supravegheată îndeaproape, să nu poată vorbi singură cu un bărbat mai mult de cinci minute, să nu poată flirta măcar...
Uluită de direcția în care mi-o iau propriile gânduri, nu mă pot abține și îmi întorc capul spre cel care și acum privește după noi. După mine! Ochii mijiți par să fie fixați pe mâna lui Hunter de pe talia mea și pare deranjat de apropierea dintre mine şi fratele meu, dar... el nu are de unde să știe că suntem frați!
— Cameron! Vreau să plecăm! se aude o voce afectată și îl văd pe bărbat tresărind și părând agasat.
Îi aruncă blondei aflate pe cealaltă parte a piscinei doar o scurtă privire peste umăr, ochii întorcându-i-se imediat la mine. Îmi amintesc imediat modul în care, nu demult, a strâns-o în brațe și vreau să mă răzbun. Mă lipesc mai bine de Hunter, iar acesta reacționează exact cum mă aștept: mă strânge lângă el și îmi lipește un sărut frățesc pe creștet, în timp ce eu rânjesc imaginându-mi încruntarea necunoscutului.
Cameron... Hm... Interesant!
**********************************************************
Acesta ar fi primul capitol. La media o aveți pe Hailey, aveți și distribuția și sper să pot începe să postez curând mai des.
Sunt fericită că am descoperit și diacriticele pe minunata mea tabletă, așa încât vă doresc lectură plăcută și vă aștept părerile.