James
-Mama, nu înțelegi, e vina mea, nu am putut fi in stare sa o apar! Spun rățoindu-ma catre mama.
-Off, scumpule, Vino aici, spune si isi desface brațele pentru o îmbrățișare, ma apropii de ea, tânjind dupa putina afecțiune si alinare din partea ei, sufletul imi era sec, viata pentru mine nu mai avea rost. Dar tot nu o sa incet niciodata sa lupt pentru ea.
-Mai spune-mi o data, cine a luat-o? Ma întreaba tata, frecandu-si barba.
-Joseph, spune mama nervoasa, nu-l mai amăgii.
Ma uit in direcția tatei care doar pufaieste înfundat apoi un mic zâmbet ii apare pe buze, încercând sa-l acopere cu mâinile.
Telefonul suna asa ca ma ridic din brațele mamei si zic:
-Da?
-Ai un Vizitator, Vino repede, spune scurt apoi Închide apelul.
Imi iau cheile rapid de pe măsuță din sticla fumurie si o pup pe obraz apoi ies din casa auzind in urma mea doar:
-Sa ai grija de tine fiule, si sa ma ti la curent!
Ma urc in masina si parfumul Miei imi îmbata simțurile, foloseam masina ei, pentru ca a mea era dezastru de la accidentul de saptamana trecută. A trecut o nenorocita de saptamana si nu pot sa dau nici cum de Mia, am încercat sa ii sun mama, dar omul care mi-a răspuns, a zis ca am greșit numarul.
Nici un semn, nimic, gandurile rele incet isi fac loc in mintea mea, dar refuz sa cred ca i s-a intamplat ceva, refuz sa cred ca o s-o pierd din vina mea.
Ajung in fata casei mele, ies din masina si intru ca o furtuna pe usa, Lucas statea cu un barbat bine facut pe canapea povestind, avea înălțimea mea si parul ii negru ca si cărbunele, cand ma vede se ridica amândoi in picioare.
Ridic sprânceană la el si fara sa ii mai spun ceva el imi spune:
-Eu sunt Mylo!
-Asa si? Spun pufnind nervos si întorcându-ma cu spatele mergând spre Bucătărie.
-Mylo Dawson, spune de data aceasta mai tare accentuând numele de familie.
Ma opresc cateva clipe din drum, analizând situația apoi ma întorc si ma apropii de el. Ma uit cu speranța la el apoi il intreb.
-Unde e?
-E la Sergiu. Spune simplu lăsându-si capul in jos.
-E bine? Il intreb.
-Plange încontinuu, Sergiu vrea ca peste doua luni sa se căsătorească.
Atat mi-a trebuit sa aud, că tensiunea mi-a crescut si simt cum sângele imi pulsează in vene. Imi încleșteaz pumnii si dau nervos cu piciorul in canapea si răstorn măsuță din sticla, aceasta spârgându-se.
-Du-mă la ea!
-Uite, am încercat de cateva ori sa o ajut sa iasă de acolo, dar mereu cineva e prin preajma, plus ca Sergiu a mai pus si camere.
-Scoatem noi basmaua curată, spune Lucas.
-Mylo, du-ma la ea, spun cu vocea stinsă, am nevoie de ea.
-Si ea de tine.
-Atunci ce mai aștepți, haide, spun si ies pe usa plin de speranța si fericire, in curand imi voi vedea iubita!!! Exclamăm in mintea mea.
-Urca-te avem un drum de 5 ore, pana sa ajungem la Mia, spune pornind masina.
-Nu mai contează cat mai avem, vreau doar sa fiu langa ea....mereu.
Noaptea s-a lăsat demult, iar noi suntem tot pe drumuri, pe autostrada am stat in coada 2 ore din cauza unor accidente, asa ca pana sa ajungem in Denver mai avem mult si bine.
Restul drumului Mylo a condus, eu eram prea slabit si amețeam des, lipsa de mâncare si isi punea amprenta pe trupul meu, eram ca o stafie, dar nu ma interesa. Abia așteptam sa-mi servesc desertul.
-Am ajuns, spune Mylo, uite nu poti merge acum la ea, probabil doarme si Sergiu e acasa.
-Dorm in același pat? Il intreb nervos.
Nu spune nimic, dându-mi seama singur se răspuns apoi oftez sonor dupa care imi măsez tâmpla care imi bubuia de durere.
-Pana dimineata cand pleacă Sergiu mai sunt 3 ore jumătate, vi la mine, te odihnești apoi vedem cum te strecuram in casa.
***
-Trezete-te omule, spune Mylo, hai sa mergem.
Ma ridic cu greu din pat, ma duc la baie sa ma spăl pe fata si observ ca cearcănele s-au mai diminuat, somnul ăsta mi-a priit, chiar si pentru atâtea ore.
-Hai, striga Mylo de la parter, apoi cobor si plecam spre casa unde se afla Mia.
Cand ajungem la locul destinației, ma uit mai bine si observ o casa imensa, inima imi bate cu putere la gandul ca Mia e doar la câțiva metrii de mine.
-Il vezi? Ma întreaba Mylo, arătându-mi un om care statea in dreptul ușii.
-Da.
-Ca sa intram in casa trebuie sa scăpam de el si sa oprim curentul, ca sa nu mai funcționeze camerele.
Oftez sonor si ma gândesc la o metoda ca sa intru in casa. Ma uit pe drum si vad o masina care livrează pizza. In momentul ala mi se aprinde beculetul si fug ca sa opresc masina.
-Hei, uita-te pe unde mergi, spune Lasand geamul in jos si strigând la mine impacientat.
-Uite, spun mergând la geamul lui, imi poti da un costum de-asta de bucătar, pizzer, sau ce o fi? Am nevoie urgent.
Dupa cateva clipe bune in care se uita lung la mine, începe sa Rada si imi spune:
-Am unul in portbagaj, păstrează-l.
Răsuflu ușurat apoi zâmbesc si ii spun:
-Ramân dator, apoi ma grăbesc sa iau costumul de pizzer.
Ma duc înapoi la Mylo si ma schimb repede, el începând sa Rada înfundat de îmbrăcămintea mea. Ma uit urat spre el apoi el spune:
-Gata, gata, nu mai rad, si ridica mâinile in semn de retragere.
-Pana tu Reușești sa te strecori in casa, eu incerc sa opresc curentul.
Înainte sa intru pe poarta ma mai uit inca o data spre Mylo, apoi ii spun:
-Multumesc, fara tine cred ca as fi fost deja la spitalul de nebuni.
Rade apoi imi face semn sa intru, deschid usa si ma duc pe aleea care duce spre usa.
-Buna ziua, spun cu accent italian, am venit sa-i Aduc doamnei pizza.
Omul ma privește impasibil si ma scanează din priviri apoi spune:
-Si pizza, unde e? Ma întreaba încrucișându-si mâinile in sân si bătând din picior.
Fuck, la asta nu m-am gândit.
-Pai știți domnule, noi o facem acasa, proaspăta, ne respectam clienții. Spun mulțumit de răspunsul pe care il dau.
-Hmm, o sa fiu cu ochii pe tine, spune apoi imi deschide usa uitându-se urat la mine.
Intru fericit in casa si strig:
-Iubito, unde esti?
O aud coborând pe scări si in momentul in care ma vede rămâne împietrită, ochii ei si-au mai pierdut din strălucire si erau roșii, cearcănele erau mai mult decat evidente si era slăbită, mai sta cateva clipe apoi se tine de balustrada ca sa nu cada. Ma duc fugind spre ea, o iau in brațe si o intreb speriat:
-Esti bine iubito?
-Off, mai taci si saruta-ma, spune uitându-se la mine cu dragoste.
Nici nu mai astept sa spună altceva ca buzele mele se zdrobesc de ale ei. Gem înfundat cand regăsesc dulceața gurii ei, si o strâng mai aproape de mine.
Mia
Șocul pe care l-am avut cand l-am vazut, m-a facut sa amețesc, crezând ca e doar in mintea mea, dar nu a fost asa, cand i-am simțit mâinile puternice peste trupul meu fragil, m-am cutremurat, gustul lui dulce si unic al buzelor lui m-a trezit la viata, ne sărutam cu dor, spunându-i prin acel sărut cat dor i-am purtat in acest timp.
Hainele de pe noi au zburat ca prin minune prin camera el rupându-mi lenjeria din nou, lăsându-ne goi unul in fata celuilalt, miscarile lui erau lente intrând si iesind din mine, iar buzele lui imi sărutău flamand gatul, imi așez mâinile pe spatele lui mangaindu-i fiecare pachețel de mușchi.
Mi-am încolăcit picioarele in jurul mijlocului lui, trăgându-l mai aproape de mine, Băgându-mi mana in parul sau mătăsos. Mi-a plasat un sarut pe buze dupa care mi-a soptit:
-Te iubesc, si nu sti cat de dor mi-a fost de tine.
Ma topeam sub atingerile lui tandre, mii de fiori imi străpungeau corpul cu fiecare mângâiere.
Ochii lui ma priveau intens, citind in ei dorința de a ma devora, presează cateva săruturi umede in zona abdomenului, apoi ochii ii iau foc cand imi vede sânii întăriti si tânjind dupa afecțiune, ii tachinează cu limba, suge si musca, lăsându-mi urme. Imi prinde in mâini posteriorul apoi imi pun capul pe pieptul sau, ascultând bătăile alerte ale inimii sale. Eram într-adevăr fericita acum cu el.
-Te iubesc, spun si ma uit spre el.
Oftează si imi dă o șuvița de par dupa ureche, sărutându-mi fruntea, strângându-ma mai aproape de el.
Mi-e atat de usor sa il iubesc, iar aceste zile fara Sărutul lui, fara gustul unic al buzelor sale, fara el, mi s-a părut un infern.
Astept părerile voastre, si sper sa va placa! :*