"Cora, trezeste-te... Esti toata rosie la fata!" latra Lola(sau mai bine vorbeste. Da, cainele meu vorbeste.) in timp ce sarea pe pat.
"Lola, da-te jos... Mai vreau sa dorm... E noapte, in pula mea." mormai eu.
"Nu ai pula si ma fa sa recurg la alte maniere pentru a te trezi..." latra ea.
"Dau comanda de pe Emag si nici sa nu iti treaca pe traiectoria creierului..."
"Tu ai vrut-o!" spune ea.
Si numai ca incepe sa ma linga pe fata.
"Lola, da-te jos! Lola! Lolaa, in puii mei, ma umpli de saliva pe fata. Gata, ma ridic!" rad eu si ma ridic precum un zombalau din Left4Dead.
"Acum... Zi-mi unde a plecat Jeff."
"Nu stiu. Cand am intrat in casa m-am plantat direct in pat. Scuze ca am uitat sa-ti pun mancare..."
"Cora, nu e de asta, mi-ai lasat mancare fix langa bol si am mancat in fiecare zi ca this is sparta dar nu e asta ideea... Nu il gasesc nicaeri si poate ti-a lasat vreun mesaj."
"Ok. Stai sa-l sun." spun si il sun pe Jeff.
"Hei, piticot! Ce faci?"
"Tocmai ce m-am trezit, tu ce faci?"
"In gradina doamnei Hiscock, fur visine. Tu ce faci?"
"Ma intrebam ce faci si ma ridic din pat, mai vorbim cat merg la buda?"
"Sigur. Oricum, chiar n-o mai vad pe babaciune, oare mai are pisicile alea?"
"Nici cazanul nu mai e in spatele curtii. Cine stie poate chiar s-o fi lasat de vrajitorie."
"Nu cred, inca mai are semnele satanice pictate pe geamuri."
"Trimite poza."
"Ok."
Si cand eram pe buda primesc pozele de la geamurile femeii. Pe sticla ferestrelor erau pictate mai multe semne din stele intoarse in tot felul de pozitii si multe alte simboluri ce par destul de inofesnsive atunci cand nu le poti vedea din cauza gardului... Oricum, dupa ce am terminat treaba de pe buda am inceput sa caut "Cartea Interzisa" lasata aici deoarece bunica Samara nu mai putea sa o mai tina la ea in biblioteca. Desi nu as avea voie normal sa citesc aceasta carte pentru ca aripile mele sunt paralizate, trag cartea-incuietoare din biblioteca si sunt trasa in spatele bibliotecii, in subsol unde nu aveam voie sa intru cand eram mica. Nu ar fi trebuit sa vad asta dar pe un piedestal, sta o carte cu doua lumanari aprinse in flacari purpurii si o iau, pielea se simte ciudat dar oricum, iau cartea si ies din subsol fix in camera parintilor. De acolo, merg direct in camera la mine si dau de Jeff.
"De ce nu esti in pat?" intreaba el.
"Pai... Simbolele alea pe care le-ai trimis, sunt sigura ca ascund ceva. Trebuie sa stim daca Edith Hiscock era cu adevarat o vrajitoare sau daca era doar o batranica nebuna ce dorea sa nu tina pe nimeni in apropiere... Asta e o carte interzisa, cred ca ar putea ajuta la ceva..."
"Si la ce ne-ar putea ajuta asta? Plus, vrajitoarele nu exista."
"La fel cum nici ingerii nu exista? "
"Aici e alt subiect. Dar, de unde ai tu o carte care se presupune a fi interzisa? Ar trebui tinuta la pastrata intr-un pod de subsol bantuit de oameni vii."
"Bunica mea trebuia sa o tina pentru a evita o catastrofa. Informatiile de aici ar putea duce la disparitia lumii cum o stim acum... Cartea era in subsol la mine."
"Si ce legatura are Hiscock in toata treaba asta?"
"Daca e adevarat ceea ce presupun, s-ar putea sa stiu motivul pentru care am ajuns in situatia in care am fost cand eram mai mici. Apoi pot dezlega firul povestii."
"Pai si? Nu o sa omoram un intreg clan de vrajitoare doar daca o omoram pe ea. Mai are rude, nepoti. Asta presupunand ca e o vrajitoare."
"Am putea afla de ce ne apareau semnele alea ciudate pe cearsafurile de pat, de ce de fiecare data cand mergeam la ea in curte sa ne jucam cu pisicile, Bea isi intorcea capul 360 de grade dar, dupa ce ajungea la spital, nu mai avea nimic."
"Crezi ca are legatura?"
"Poate."
"Atunci, sa vedem ce mai este si cu aceasta carte." pufneste el.
De indata ce deschid cartea ma apuca o ameteala de la praful de pe ea. Caut la sfarsit in cuprins orice ne-ar putea ajuta dar nu mai pot de oboseala si daca nu ma culc mi se face si mai rau avand in vedere ca in somn inima isi tine singura ritmul mai stabil si eu mai am foarte putin medicament in branula. Deci, fuck my life...
Ma trezesc dimineata, ma dau jos din pat si observ ca nu mai ametesc. Deodata aud batai in usa. Il strig pe Jeff si el iese din compartimentul secret pozitionat in spatele sifonierului. Merg jos si vad ca sunt doctorul Caryburg si asistenta sa, domnisoara Melanie Seraphine.
"Buna ziua, domnisoara Coraline."
"Buna ziua, doctore. Va rog frumos, scuzati-mi pijamalele iepuras. Va rog, intrati."
"Bine, unde mergem?"
"In sufragerie sau in living-ul mare?"
"Unde este canapeaua mai larga?"
"In Living-ul mare, desigur."
"Atunci in living."
Pasim spre living si ma intind pe canapea. Apoi doctorul scoate un stetoscop si ma pune sa stau in fund pe canapea, imi pune instrumentul rece pe piept, schimbandu-i locatia de vreo cateva ori si apoi ma pune sa dezlipesc acel aparat micut pe care il purtam. Se uita pe el apoi ii spune ceva asistentei.
" Coraline, am vesti foarte bune pentru tine. Daca o tii bine si iei pastilele prescrise iti poti relua activitatile de zi cu zi, de-acum, mai moderat cu alcoolul si fara tutun... Dar, vei putea face un efort fizic normal sau in vechiul tau fel atletic numai ca trebuie sa lasi tigara, ai inteles?"
"Asta ce inseamna?" intreb eu.
"Ca nu vei mai purta branula si aparat."
"Stati, adica scap si de sarmele dintre dinti?" spun entuziasmata si probabil vorbind cu precipitatii.
"Nu ma refeream la aparatul dentar, spuneam de aparatul ekg portabil..."
"Ok. Altceva?"
"Pai nimic, iti voi da pastilele pe care trebuie sa le iei si voi veni saptamana viitoare." a spus doctorul iscalind o reteta destul de scurta cu nume de medicamente. Paraclonparamedizenit, staroperimental si metalocefalocheratinosfera, numele astea de pastile chiar exista?(Nu Cora, nu exista.)
"Multumesc foarte mult, dar, de unde stiti ca sunt atleta?"
"Ai diploma de la Jee-Kun-Do pe perete."
"Aproape ca uitasem de ea. Oricum, multumesc."
"Eu doar imi fac treaba." spune ridicandu-se de pe pat.
"Si, doriti o cafea, un fursec?"
"N-ar strica un fursec." spune el dand din umeri.
"Un fursec este pe drum." spun luand cutia cu biscuiti de pe masa de bucatarie. O deschid si i-o dau domnului doctor pentru a se servi.
"Multumesc foarte mult, ar trebui ca eu si Seraphine sa plecam. Va doresc o zi buna, domnisoara Coraline."
"Multumesc mult domnule..." incerc eu sa il fac sa isi spuna numele
"Hunter... Dr. Hunter Jackson Caryburg." spune el pe un ton formal.
"Multumesc mult, va doresc o zi mai buna ca a mea." spun eu pe un ton vesel conducandu-l pe tanarul doctor pana la usa.
Pleaca domnul Hunter si apoi merg in camera mea unde Jeffrey se uita la norii ce se vedeau pe geam.
"Jeff!" urlu eu tragandu-l de gluga uitand ca nu e bine sa urli cand o persoana doarme cu ochii deschisi.
"Cora, aproape ca era sa te omor pentru asta, ai speriat si sufletu din mine. Ce s-a intamplat?"
"Ai auzit doctorul, nu?"
"Da, poti sa revii la felul tau super-energic de-a fi si vei putea sa sari lumii in spate ca un ursulet koala."
"Si mai putem sa incepem investigatiile pentru a afla ce este defapt batranica Hiscock."
"Sa nu incepem cu de astea asa de repede, facem asta maine, sa incepem intr-o zi de luni."
"Ok. De maine incepem, acum hai sa jucam ceva, e ora 12."
"Jucam Sin&Punishment pe Wii?"
"Desigur."
Am pornit consola si am inceput sa ne jucam pana ce afara s-a lasat noaptea. Cand s-a intunecat, am inceput sa ne batem cu apa in curtea din spate. Baloane, furtun sau galeti pline cu apa, asta am folosit drept arme pentru acest fel de distractie. Am ajuns sa aratam ca doi soareci murati pana cand am intrat in casa, ne-am imbracat in pijamale si apoi am baut ciocolata calda jucandu-ne din nou pe consola.
Deodata se simte miros de fum si ecranul televizorului se face negru. Exact, ni s-a ars televizoru din sufragerie de la cat ne-am jucat, nici nu tin minte sa il fi stins in ultimele cateva ore asa ca se justifica. Scot repede consola ca sa nu fi patit ceva si decuplam usor televizorul de la priza.
"Si acuma ce facem?" intreaba Jeff.
"Pai, nu putem face maraton de Ao No Exorcist asa ca hai pe LoL, ai laptop-ul la tine?"
"Nu mi-am luat laptop-ul ca imi era lene sa il car. Intram pe Omegle?"
"Neah... Prea multi ciudati la ora asta."
"Si ce facem?"
"Mergem sa speriem vecinii?" intreb plictisita.
"Da, poate pe batranica Hiscock si apoi ne mai da niste limonada..."
"Ai dreptate... Atunci ce facem?"
"Nici eu nu stiu, facem karaoke?"
"Asta ar merge." spun eu.
Dau drumul la sistemul audio de petrecere (Tata obisnuia sa aiba doua job-uri, bancher in timpul zilei si dj in timpul noptii.) si intru pe youtube sa caut variante karaoke. Dar, dupa trei cantece la caterinca ajungem sa punem muzica si sa ne prostim.
"Da la maxim boxele!" urlam unul la altu pana ma duc sa dau muzica la maxim si incep sa ma prostesc pe acolo.
Deodata vad cum niste frumosi fulgi de var cad de pe tavan direct in capul lui Jeff.
"Credeam ca tata glumea cand ne spunea povestea cu varul crapat de pe pereti de la boxele astea." spun eu pe un ton inocent.
"Oricum, ar cam trebui sa le demontam pana vine politia..."
"Ar fi bine." spun eu fiind intrerupta de niste sirene ce se aud din indepartare.
"Jeff, ascunde-te in spatele bibliotecii, vin curcanii!"
"Curcani? E deja ziua recunostintei?" intreaba el in timp ce eu il imping in spatele bibliotecii.
Bate copoii la usa si deschid.
"Buna ziua, politia din Charleston, am primit o sesizare de tulburare a linistii publice catre aceasta adresa, domnisoara Coraline Sonya Maria Rivers?" intreaba politistul muscand din o copanica de pui.
"Da, stiu ca am facut galagie si toate cele enumerate mai sus."
"Nu vei primi niciun avertisment dar as dori sa fac o mica perchezitie, sa ma asigur ca totul e bine." intreaba cu un ton monoton.
"Desigur, haideti inauntru." spun rapid.
Merge in living si vede bucata de var crapat de pe jos si ditamai crapatura pe tavan.
"De ce este crapat tavanul?"
"Pai, e un nou stil aparut pe tumblr, curat si cu var crapat."
"Aha pai, si in spatele bibliotecii mai este ceva?"
"Nu." spun scurt si la obiect.
"Dar, o sa verific, sa ma asigur." spune si mi se intoarce stomacul pe dos.
"Am inteles." spun rapid.
Merge politistul si da biblioteca usor la o parte si il gaseste pe Jeff in forma de iluzie.
"De ce se afla un tanar in spatele bibliotecii?"
"Pai jucam de-a vati ascunselea."
"De ce?" intreaba politistul.
"Pai." spune Jeff. "Daca as fi castigat jocul, am fi putut sa... tragem mata de coada..."
"Adica?" spune politistul.
"Am fi vrut sa ne..." spun eu rusinata.
"Gata, am prins ideea... Am sa va las singuri..."
"Multumim." spun eu.
Se ia politistul si pleaca si noi in urma lui radem de ne iau crampe abdominale severe.
"Ce voiam noi sa facem?" spunem socati de ceea ce tocmai ne iesise pe gura.
"Apropo, iti aduci aminte de asta?" spune el scotand de la spate ceea ce parea a fi o poza.
"Nu cred asta e poza mea din albumul scolar de acum cinci ani. Unde ai gasit-o?"(poza e la media)
"Pai, cat ai tinut curcanul la usa, a cazut de la vibratiile muzicii."
"Si iti mai amintesti fotograful?" intreb eu amuzata de situatie.
"Normal ca imi amintesc faptul ca eu ti-am facut-o."
"Ce-au mai trecut anii. Ce mult ne-am schimbat de atunci."
"Stiu. Nimic nu mai e la fel inafara de felul nostru de a fi ciudati."
Stam si apoi incepem sa ne schimbam in pijamale si am inceput sa ne batem cu perne si apoi am stat pe canapea, el adormind cu capul pe bratele mele si eu jucandu-ma cu parul lui.
Pana la urma ma prinde si pe mine somnul si adorm.
In sfarsit mai postez si eu la carte, dupa doua luni in care stiu ca as fi putut sa scriu cel putin 20 de capitole noi dar, mereu ideile imi veneau in timpul zilei dar, cand sa scriu, creierul meu e ceva gen "Fuck this I'm out of here!" Si ajungeam sa ma uit la 30 de minute in care baietii se loveau in locul in care doare cel mai tare. Dar, sa nu va asteptati sa postez des deoarece sunt clasa a opta si vreau sa intru la una din cele mai bune clase de mate-info din oras... Dar, voi posta...
Daca v-a placut nu uitati sa votati si astept comentarii. Nici nu imi vine sa cred ca sunt 2,7k cititori la aceasta carte. Multumesc, inseamna enorm pentru mine. Rock on si Keep Daydreaming... 《^-^》